Cărarea spre regăsire – Bruegel

[altmariusbook]

O istorie romanţată a unor pribegii, şi a urmelor lăsate pe cale …

Din biblioteca destul de consistentă a familiei, între favoritele mele se aflau cărţile de pictură şi istorie a artei. Aveam o serie întreagă scoasă de Editura Meridiane, câteva albume, între care cel al lui Gauguin era superb, precum şi cărţulii de mai mici dimensiuni despre pictori celebri, cu ilustraţii şi comentarii la adresa lor.Am putut admira picturile lui Bruegel dintr-o astfel de cărţulie, scoasă tot de Editura Meridiane, în colecţia Mica bibliotecă de artă(1973). Tablouri detaliate, încărcate excesiv, încercând parcă să epuizeze într-o singură panoramă subiectul propus, mi-au lăsat încă de la început o puternică impresie. Puteam sta minute în şir privind la o pictură, chiar la dimensiunile acelea nedrept de reduse, şi să urmăresc drama relatată de autor, întocmai cum aş fi citit o pagină dintr-o carte, pe îndelete, începând din colţul din stânga-sus şi încheind undeva în dreapta- jos …

Privind Uciderea pruncilor, panoramă a dramei ce a însoţit naşterea Mântuitorului, eram impresionat de suferinţa mamelor care îşi vedeau bebeluşii ucişi cu cruzime de către soldaţi. Cum este posibilă atâta răutate în lume? De ce ar picta cineva o aşa oroare? Nu ştiam despre ce este vorba, dacă e o poveste inventată sau un fapt istoric. Abia după câţiva ani, pe când eram elev în ultimele clase de gimnaziu, am aflat că de fapt era o istorie legată de naşterea lui Isus (văzusem o scenetă de Crăciun, pe când eram în vacanță la bunica). Eram conştient însă de prezenţa unui rău, a lipsei de umanitate; contrastul dintre inflexibilitatea cazonă a executanţilor de ordine şi dramele părinteşti mă contraria.

Sursa: Wikkipedia

Am privit odată la Turnul Babel împreună cu bunicul meu. El mi-a explicat cum stau lucrurile din punctul de vedere al Scripturii, cum nişte oameni s-au ambiţionat să ridice un turn până la Cer, apoi Dumnezeu S-a supărat pe ei şi le-a încurcat limbile … Vedeam în acest tablou vanitatea unui zeu ameninţat de oameni, de ambiţia lor, de abilitatea lor de a-şi duce la împlinire planurile …

Sursa: Wikkipedia

Triumful morţii. Îmi inspira teamă, recunosc. Abundenţa de schelete, cărora nimeni nu li se putea împotrivi, îmi aducea aminte, prea devreme, despre moartea cu care fiecare dintre noi suntem datori. Atitudinile oamenilor erau dintre cele tipice, plauzibile chiar şi în mintea unui copil în prag de adolescenţă: agăţarea de bani şi valori materiale, resemnarea, revolta, disperarea, fuga, iluzoriile speranţe … O anume naivitate prostească însoţea toate aceste reacţii; învingătorul din meciul cu moartea era de la sine înţeles în fiecare caz …

Sursa: Wikkipedia

De departe cel mai impresionat tablou pentru mine a fost Căderea îngerilor răzvrătiţi. Cu aerul său sfătos, bunicul mi-a spus odată că este o ilustrare a luptei dintre bine şi rău. “Şi astăzi încă se mai luptă” îmi zicea el. Binele şi răul într-o încleştare fără cap şi coadă: pentru imaginaţia mea, alimentată la foc domol de serialul Cosmos, al lui Carl Sagan, această explicaţie era cât se poate inflamabilă. Când l-am întrebat unde are loc această luptă, bunicul a avut suficientă înţelepciune să nu încerce vreun răspuns complicat: “e o luptă care are loc în nevăzut”. Ce convenabil, mă gândeam eu, să plasezi în “nevăzut” tot ce nu poţi explica sau dovedi! Religia, fiinţele nevăzute şi Dumnezeu Însuşi puteau să fie liniştiţi: acolo, mai exact dincolo de graniţele simţurilor noastre, nimeni nu le putea tulbura existenţa …

Sursa: Wikkipedia

Înţelegeam însă că hidoşenia demonilor se poate vedea în viaţa reală prin hidoşenia noastră, evidenţiabilă atunci când alegem să fim răi şi să ne purtăm urât cu cei de lângă noi. Pe de altă parte, frumuseţea îngerilor care erau de partea “binelui” nu se reflecta în nu ştiu ce acte de caritate, în generozitate, bună creştere sau iubire; ei erau cu săbiie în mâini implicaţi până în gât în lupta împotriva răului. Nu într-o caritate imuabilă, separată de toţi şi de toate, frumoasă în ea însăşi prin chiar definiţia ei, stă taina binelui, ci în angajamentul activ împotriva răului, fără nici un bob de îndurare pentru nelegiuiri, asta am înţeles eu, la acea vreme, din cumplitul tablou al pictorului flamand …