1 Mai- sărbătoarea muncii

[altmariusart2]

1 Mai- sărbătoarea muncii

de Mihaela Mihăilescu   • 1 May 2014•   

http://istoriesicultura.ro/1-mai-sarbatoarea-muncii.html

Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internaţională a Muncii, în 1889, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei zilei de 1 mai, de sărbătoare internaţională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federaţiei Sindicatelor din Statele Unite şi Canadei (precursoarea Federaţiei Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor şi Tâmplarilor a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, şi după 1 mai 1886″, sugerându-se organizaţiilor muncitoreşti respectarea acesteia.

7 sindicalişti, condamnaţi la moarte

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însă, cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au mers 90.000 de demonstranţi, din care aproximativ 40.000 se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35.000 de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago. Numărul greviştilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstraţii, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaţilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliţia a intervenit, 4 protestatari au fost împuşcaţi şi mulţi alţii au fost răniţi.

În seara aceleaşi zile, a fost organizată o nouă demonstraţie în Piaţa Haymarket. Din mulţime, o bombă a fost aruncată spre coloana de poliţişti. Au fost răniţi 66 de poliţişti, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliţia a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câţiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhişti, care aparţineau unei mişcări muncitoreşti promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecaţi. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franţa şi Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceştia au fost condamnaţi la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viaţă) şi unul la 15 ani închisoare. Şapte ani mai târziu, o nouă investigaţie i-a găsit nevinovaţi pe cei 8.

SUA nu sărbătoresc pe 1 Mai

În anul 1888, la întrunirea Federaţiei Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susţinerea, prin manifestaţii şi greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social-democraţii afiliaţi la aşa-numita Internaţională a ll-a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internaţională a muncitorilor. La 1 mai 1890, au avut loc demonstraţii în SUA, în majoritatea ţărilor europene, în Chile, Peru şi Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaţionala a ll-a a chemat toţi sindicaliştii şi socialiştii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului şi pentru pace universală”.

La scurt timp, Federaţia Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală. Această decizie a fost luată pentru a repara ofensa adusă greviştilor de la Sindicatul American al Căilor Ferate şi al căror protest fusese înăbuşit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii în SUA este asimilată grătarelor, autostrăzilor aglomerate şi ca ultimul lung week-end al verii.
Instrumentare politică

1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internaţională a Muncii. Există şi excepţii, de exemplu Australia, Elveţia şi Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea ţărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.

1MAI 2014, Ziua Muncii. Instrument politic

1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internaţională a Muncii. Există şi excepţii, de exemplu Australia, Elveţia şi Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea ţărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.

În ţările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoţită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale. De asemenea, şi naziştii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunităţii naţionale germane, promiţându-se construirea unui socialism naţional, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile şi neînţelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unităţii şi înălţării naţiunii. Ziua de 1 mai a fost transformată de către nazişti într-o sărbătoare propagandistică. Se suţinea că ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii naţiuni şi nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare şi a decadenţei.[necesită citare] Serbările câmpeneşti, chioşcurile cu bere şi spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizaţiile muncitoreşti au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 mai (de exemplu, în Germania).

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi decât la iniţiativa unor reprezentanţi ai unor partide precum PSM şi PRM.

1MAI 2014, Ziua Muncii. Cum se sărbătoreşte în lume

În Germania, 1 mai este zi liberă. Se poartă la butonieră o panglică roşie, în amintirea lui 1 mai 1890, când, în pofida interdicţiei manifestaţiilor de cătreSozialistengesetz, militanţii Internaţionalei au convenit să se întâlnească în parcuri purtând o astfel de panglică. Intrată în uitare în Germania de Vest, ea a fost mare sărbătoare în Republica Democrată Germană.

În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mişcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai autorităţile organizau manifestaţii uriaşe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ţinute festive, scandau lozinci şi purtau pancarte uriaşe. După 1990, importanţa propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte. În 2003, pentru prima oară înistoria postdecembristă, o confederaţie sindicală (Blocul Naţional Sindical) a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere şi muzică, pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzaţiile de simpatie pro-comunistă, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conştiinţa populaţiei.

1MAI 2014, Ziua Muncii. Cum se sărbătorea în România comunistă

În România, ZIUA MUNCII, 1 MAI, a fost sărbătorită prima dată în 1890, iar în timpul comunismului se organizau manifestaţii uriaşe pe străzi. După 1990, ZIUA MUNCII, 1 MAI nu mai are importanţă propagandistică, însă a rămas zi liberă, iar lumea o celebrează de obicei în aer liber, în parcuri, la munte sau la mare.

Cu ocazia Zilei Muncii, „Ziarul de Iaşi” face o paralelă bazată pe documente de arhivă între modul în care se sărbătoarea 1 Mai în municipiul Iaşi în timpul dictaturii regale, în anul 1938, şi după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1945. 

În perioada carlistă, manifestările publice ale „Stângii”, în special cele comuniste, reprezentau adevărate desfăşurări de forţă ale structurilor de menţinere a ordinii publice. La Iaşi, celebrarea zilei de 1 Mai în anul 1938 a fost un asemenea prilej. Începând de pe 30 aprilie seara, Legiunea de jandarmi supraveghea intens ordinea în judeţ, în special în zona podurilor, a „lucrărilor de artă de pe şosele” şi a căii ferate. Batalionului I îi revenea sarcina intensificării pazei la obiectivele aflate în gestiune, iar Chestura de Poliţie urma a lua legătura cu conducerea gării Iaşi şi a atelierelor CFR Nicolina pentru a stabili numărul forţelor de ordine de la aceste obiective strategice. De asemenea, Chestura plasa agenţi informativi proprii în aceste două zone în care se vehiculau posibile manifestări ale comuniştilor ieşeni. Comandamentul Garnizoanei Iaşi asigura posturi de pază la Uzina electrică şi de Tramvai, la Castelele de apă, Oficiul Telefonic şi la Poştă, iar structurile poliţieneşti – întărite cu patrule de jandarmi – făceau razii în cuprinsul oraşului în noaptea de 30 aprilie spre 1 mai. În ziua cu pricina,

Legiunea de jandarmi era consemnată la Chestura de Poliţie, iar la toate regimentele din localitate, trupele deveneau active cu începere de la ora şapte dimineaţa, fiind ţinută sub arme şi câte o unitate de alarmă. Tot de la ora şapte dimineaţa, un magistrat militar se afla în sediul Tribunalului şi un altul la reşedinţa Chesturii, alături de un procuror civil. Nu în ultimul rând, un al doilea procuror civil se afla la dispoziţia autorităţilor locale, fiind în alertă pe tot parcusul zilei de 1 Mai.

Sărbătorirea zilei de 1 Mai 1945 la Iaşi, prima de acest fel sub guvernarea pro-comunistă a cabinetului condus de dr. Petru Groza a mobilizat atât activiştii PCR, cât şi autorităţile locale în frunte cu Prefectul V. Alexiuc. Procesul verbal al şedinţei de constituire a comitetului pentru organizarea manifestărilor indică imixtiunea factorului politic comunist în societate, în administraţia publică, cât şi în evenimentele sportive ce urmau a fi organizate. Fostul Parc Sportiv Ferdinand devenea unul dintre locurile în care urmau a avea loc activităţi propagandistice finanţate din bugetul Primăriei şi al Prefecturii.

Organizarea zilei de “1 Maiu” la Iaşi s-a discut în cadrul unei şedinţe de constituire a unui comitet special pentru acest eveniment, desfăşurată pe 17 aprilie la Prefectură. Prezenţi, potrivit procesului verbal al şedinţei, au fost “Dl. Prefect al judeţului V. Alexiuc, Dl. Chestor Babătă, Dl. C. Surugiu, din partea FND (Frontul Naţional Democratic, alianţă condusă “din umbră” de comunişti – n.a.), Dl. XC. Negoescu, Virgil Ionescu ajutor de primar, Dl. căpitan Grossu din partea Corpului IV de Armată, farmacist Lazarovici partea PCR…”. Şedinţa a fost deschisă de prefectul V. Alexiuc, care arăta celor prezenţi că “această zi de sărbătoare trebuie să se facă cu un fast şi o însufleţire deosebită”. În consecinţă, conform documentului de arhivă, acesta cerea tot concursul şcolilor, comercianţilor şi chesturii Poliţiei.

Farmacistul ieşean Cupermann, reprezentantul Uniunii Patrioţilor (organizaţie de masă afiliată PCR – n.a.), cerea în cadrul şedinţei ca toate organizaţiile de masă care activează nu numai în cadru festiv să fie în “mâinile” sale. Tot acesta, a propus elaborarea a două programe distincte pentru eveniment: unul pentru vreme frumoasă şi unul pentru vreme de ploaie. Delegatul FND, C. Surugiu propunea următoarea desfăşurare a manifestaţiei de 1 Mai: “CFR din Nicolina cu muzica lor vor veni încolonaţi împreună cu toate organizaţiile din Socola-Nicolina. Din Tg. Cucului vor veni prin Cuza Vodă spre Piaţa Unirii. Din Gară Uzină va porni a treia coloană. Armata va forma deasemeni o coloană. Toate aceste coloane se vor împreuna în Piaţa Unirii de unde în mod organizat vor merge spre locul defilării – şi spre Parcul Sportiv. Tribuna se va face în faţa regimentului 13 cu invitaţii lansate. După defilare vor intra în Parcul Sportiv, unde vor începe discursurile. După discursuri vor fi manifestări sportive. La tribună va funcţiona un juriu al carelor alegorice.

Pentru după amează: muzicile vor cânta în Piaţa Unirii şI palatul de justiţie. Una din fanfare va sta permanent la parcul sportiv. Seara va fi o retragere cu torţe organizată de Armată şi o parte din sindicate. Străzile trebuie împodobite, instituţiile la fel. Tramvaiele trebuie să fie ornamentate. Între coloane vor fi panouri cu fotografiile conducătorilor naţiunilor unite (SUA, Marea Britanie, URSS – n.a.). Parcul Sportiv va fi amenajat cu concursul Primăriei. UTC (Uniunea Tineretului Comunist – n.a.) va da concursul şcolilor, studenţilor ca să-şi îndeplinească programul. 2-3 camioane pline cu tineri vor face naveta şi vor striga lozincile”, indica reprezentantul FND. Costurile întregii manifestări erau estimate la 2,5 milioane lei, 40% din fonduri urmând a fi date de Prefectură. Pe plan intern, conducerea Comitetului Judeţean PCR Iaşi transmitea structurilor din teritoriu ordinul ca “comuniştii să iee peste tot iniţiativa şi să fie în fruntea acţiunilor, ştiind a antrena şi dinamiza massele alături de ei”.

Presa aservită intereselor comuniste era parte a acestui scenariu: “Să se înceapă prin presă şi întruniri campania de lămurire şi popularizarea importanţei acestor angajamente, ziarele tipărite, ziarele de perete şi de stradă să închine numere speciale acestor angajamente”, se preciza în programul intern al PCR Iaşi pentru sărbătorirea zilei de 1 Mai. Cu câteva zile înaintea manifestărilor, era indicată începerea rezultatelor campaniei din întreprinderi, instituţii şi organizaţii de masă. “În felul acesta se va stabili cine merită să fie evidenţiat (oameni şi organizaţii)”. Totodată, filiala judeţeană PCR Iaşi transmitea activiştilor locali ca în cursul zilei de 30 aprilie, toate întreprinderile, sindicatele, instituţiile şi şcolile să desfăşoare şedinţe festive cu următorea ordine de zi: “Importanţa zilei (istoric – zi de luptă – 1 Maiu 1944, – Frontul Unic Muncitoresc – 1 Maiu 1934). Raport asupra îndeplinirii angajamentelor. Împărţirea premiilor. Noui angajamente şi noui chemări la întreceri. Program artistic”.

Documentele ieşene de partid indică şi defăşurarea activităţilor sportive de pe 1 Mai, cu începere de la ora 13. Echipa sportivă a Sindicatului CFR urma să execute un program de gimnastică în aer liber, piramide şi lansări de planoare. Întâietatea secţiei sport a sindicatului CFR în evenimente arată sprijinul acordat mişcării muncitoreşti de către PCR. Programul era continuat de echipa sportivă a şcolilor, specializată tot pe gimnastică şi formată din două grupe a câte 250 de elevi. Manifestările sportive continuau şi în după amiaza acelei zile, mai exact la ora 15. cu “mingi de foot-ball între echipa CFR şi echipa Uzinei”. Volli-ball-ul de după meciul de fotbal şi inaugurarea ştrandului încheiau evenimentele sportive ale zilei.

Imediat după defilare, în cadrul Parcului Sportiv urmau a fi susţinute discursuri de către autorităţile locale şi reprezentanţi ai formaţiunilor politice ce gravitau în jurul PCR. Urmau manifestările sportive şi parada carelor alegorice aparţinând organizaţiilor de masă şi ale instituţiilor locale, atent monitorizate de către juriul de la tribună. UTC era implicat în buna desfăşurare a activităţilor cultural-artistice şi sportive ale elevilor şi studenţilor. Programul manifestării, gândit în cazul unei zile ploioase, modifica substanţial activităţile sportive, acestea urmând a fi desfăşurate în incinta ştrandului din cadrul aceluiaşi Parc Sportiv.

Tradiţii şi obiceiuri de 1 Mai

În tradiţia populară românească, lunii Mai i se mai spune şi Florar, Frunzar sau Luna Ierburilor, întrucât aceasta este luna în care se manifestă o explozie de vegetaţie, copacii prind culoare şi viaţă printre frunze şi flori, muncile agricole se intensifică şi e timpul de ieşit în grădină.

Începutul lunii MAI aduce emoţii pentru agricultori, conform volumului Tradiţii şi Obiceiuri româneşti, coordonat de Editura Flacăra. Dacă nu a brumat sau îngheţat în aprlie, atunci există mari şanse să îngheţe la începutul lunii MAI, lucru des verificat. Tot luna mai se dă startul strânsului turmelor de oi şi vaci, iar ăn anumite locuri, mai ales în zona montană, se face şi măsura oilor.

Numită şi ZIUA PELINULUI sau ZIUA BEŢIVILOR, 1 Mai semnifică, în tradiţia populară, începutul verii. Denumirea de ARMINDENI (Armendina, Armindin sau Arminder) provine de la numele profetului Ieremia din calendarul creştin. În unele regiuni din Banat şi Transilvania, sărbătoarea ARMINDENI este ţinută în Ajunul Sfântului Gheorghe sau de Ispas.

Sărbătoarea ARMINDENI se serbeaza pentru rodul pamantului, ca sa nu bata grindina, impotriva daunatorilor, pentru sanatatea vitelor, vinul bun, oamenii sanatosi, prin petreceri la iarba verde, unde se mananca miel si cas si se bea vin rosu cu pelin.

În dimineaţa zilei de 1 Mai, oamenii se spala cu roua, pentru sanatate. Traditia spune ca acum se pun ramuri verzi la porti, pentru noroc si belsug; la casele cu fete se pun puieti de mesteceni in fata portii. Sărbătoarea ARMINDENI simbolizeaza vechiul zeu al vegetatiei care proteja recoltele si animalele. Cu o zi inainte, se aduce din padure o ramura verde sau un pom curatat, iar de se pune in fata casei, unde se lasa pana la seceris, cand se pune in focul cu care se coace painea din graul cel nou de 1 Mai. In aceasta dimineata se impodobesc cu ramuri verzi stalpii portilor si caselor, dar si intrarile in adaposturile vitelor, pentru ca oameni si animale, deopotriva, sa fie protejati de fortele distrugatoare ale spiritelor malefice.

Se spune ca in ajunul zilei de 1 Mai, pentru ca viforul si grindina sa nu se abata asupra satului, femeile nu lucreaza nici in casa, nici pe camp. In satele din Banat, ARMINDENUL se pune la casele oamenilor harnici si ale fetelor de maritat. Creanga verde o aseaza feciorii noaptea, fara sa fie vazuti. Cei la casa carora s-a pus ARMINDEN trebuie sa ii caute pe feciorii care l-au pus si sa le dea de baut.

Rolul ARMINDENUL este apotropaic (apara impotriva duhurilor rele), dar ne aminteste si de prigonirea lui Iisus, crezandu-se ca, atunci cand Irod omora copiii, a pus cate o ramura verde la poarta de unde ar fi inceput macelul in ziua urmatoare. Insa, a doua zi, au aparut ramuri verzi la toate casele, iar Irod n-a mai stiut unde sa-l caute pe Iisus. Pentru ca in aceasta zi se sarbatoreste si “ziua boilor”, acestia nu se folosesc la muncile campului, nerespectarea acestei reguli atragand dupa sine moartea animalelor sau imbolnavirea oamenilor.

1 Mai îşi are originile îm sărbătorile Europei păgâne, precreştine, când se celebra reîntinerirea naturii. Noaptea de 1 Mai era cunoscută în multe ţări europene ca fiind a vrăjitoarelor, dar semnificaţia sărbătorii în Europa a tot variat. Pentru meşteşugarii medievali, era una dintre cele mai populare sărbători. ObiceiuL cerea să fie aleasă o Regină a Maiului, cea mai frumoasă dIntre toate femeile aşezării, pentru a conduce semănatul.

Frumoasa zi a lui Florar a fost folosită însă de-a lungul timpului în scop propagandistic de către americani, comunişti şi nazişti. Deviată de la drumul iniţial, a cunoscut mişcări bruşte, în funcţie de interese. În prezent, a devenit un excelent prilej de picnic la iarbă verde sau de fugit la mare. Şi motiv de marşuri sau celebrări cu diverse tematici.

La români, este o zi încheiată cultului arborelui, manifestată în special la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai, sub forma Ramurii verzi, numită ARMINDEN, Maial, Steag, Sanjor, Prepeleac, Lemn, Stâlpar, Pom de Mai. Ea a fost atestată în toate zonele locuite de daco-romani.

Surse :

http://www.b365.ro

http://www.romanialibera.ro

http://www.gandul.info

http://www.ziaruldeiasi.ro

 

[Ala Movileanu]

Arminden este de fapt o zeitate a vegetației, așadar sărbătoarea are origini păgâne. Se obișnuiește ca în aceasta zi sa se pună câte un pom sau câte o crenguță verde la poartă, ușa sau ferestrele caselor. Este supranumită și sărbătoarea lui Ieremia, de la vechiul slav Ieremiini dini (ziua lui Ieremia). Toate sărbătorile creștine se suprapun peste cele păgâne, astfel asimilându-le, dar nu în totalitate. Pe ici pe colo mai "răzbat" vechile obiceiuri păgâne.