DESPRE STRES

[judit ionescu]

"Cum se manifesta concret? Cu siguranta, fiecare poate insira tot ceea ce il streseaza in cursul zilei. Dar este stresul ceva insurmontabil? Poate fi controlat, imblanzit? Sunt copiii stresati, la randul lor? Iata cateva raspunsuri de la doua psihoterapeute care se confrunta cu oameni sub tensiune.

 

Psychologies: Auzim des cuvantul; cu toate acestea, „stres“ nu e chiar simplu de definit. Si plictiseala poate fi un stres, de exemplu. Deci, cam ce ar mai reprezenta stresul in ziua de azi?

Cati Calin, psiholog si trainer in comunicare relationala la Centrul AmaneSer: Astazi, stresul a devenit un ingredient care ne condimenteaza intr-un mod nu tocmai placut cotidianul. Si fiecare dintre noi il intelege si il traieste in felul sau. Legat de venirea pe lume a notiunii de „stres“, el inseamna pur si simplu reactia organismului nostru la un stimul din exterior. Stresul este, in prima etapa, o reactie de adaptare a organismului nostru la mediu. In aparenta, stresul ne face sa evoluam, nu-i asa? Insa problemele apar atunci cand presiunea pe care o primim din exterior depaseste in cantitate si intindere in timp capacitatea noastra de a ne adapta la ea. Atunci stresul devine nociv si are efecte dintre cele mai neplacute asupra sanatatii noastre, atat fizice, cat si psihice. In prima etapa, il putem compara cu lupta cu un dusman pe care reusim sa il invingem. Daca avem de-a face cu multi dusmani foarte puternici, care vin din toate partile tot timpul, vom sfarsi prin a fi invinsi.

Claudia Jimeno Beltran, trainer in comunicare relationala si directorul Centrului AmaneSer: Stresul reprezinta presiunea pe care o simtim in interior atunci cand intram in contact cu un stimul: cu ceva sau cu cineva din mediul nostru exterior. Felul in care vom interpreta acel stimul va determina raspunsul nostru la mediu. Astfel, cand vedem, auzim sau simtim ceva, organismul si psihicul nostru va da un raspuns (gandim ceva, hotaram sau facem ceva) care poate sa ne readuca intr-o stare de echilibru si sa ne simtim bine sau, dimpotriva, sa mareasca starea de presiune si sa simtim nervi, frustrare, anxietate, stari depresive, insomnii, grija, chiar si somatizari. Aceasta ultima situatie este si intelesul pe care majoritatea oamenilor il da cuvantului „stres“. Deci, as putea spune ca nu stimulul extern sau acel ceva cu care intram in contact produce stres, ci felul in care interpretam acel ceva. De exemplu: daca unei persoane ii place sa leneveasca (e ceva bun pentru ea) si interpreteaza plictiseala ca pe o ocazie pentru a lenevi, nu se va simti stresata, nici sub presiune. In schimb, o persoana careia ii e frica de singuratate si, pentru a nu se simti singura, isi gaseste multe activitati de facut, poate interpreta plictiseala (lipsa de activitati de facut) ca pe un risc de „a fi singura“, si atunci se poate simti sub presiune, adica stresata.

 

Cum il putem recunoaste? Cum se manifesta el fizic?

Cati Calin: Ca sa il putem recunoaste si sa ne eliberam de stres, este nevoie sa intretinem o relatie buna cu noi insine. Relatiile si comunicarea sunt esenta Metodei ESPERE®, creata de Jacques Salomé, pe care o practic si o transmit cu mare placere, pentru ca este naturala si usor de aplicat. O buna relatie cu noi insine este o resursa extraordinara pentru a face fata vietii si nenumaratelor provocari ale acesteia. Deci, va invit sa acordati timp relatiei cu voi insiva (chiar si zece minute pe zi, pentru inceput, sunt foarte bune): timpul il veti folosi pentru a va asculta trairile, emotiile, gandurile, nevoile, dorintele si, nu in ultimul rand, corpul, in legatura cu ceea ce se intampla in viata voastra. Fiecare are un fel propriu de a trai stresul si, ascultandu-va, veti ajunge sa preveniti efectele lui nocive.

Claudia Jimeno Beltran: Este usor de recunoscut, prin senzatia de „ceva nu imi convine“, „nu stiu ce sa fac“ sau prin disconfortul pe care il simtim in corpul nostru: tensiune musculara, lipsa energiei, nervozitate, insomnie, uitare, griji si unele somatizari.

 

Exista si stres bun? Cum il deosebim de cel rau?

Cati Calin: Exista, cu siguranta, si evenimente fericite care ne provoaca stres, acompaniat de stari placute, euforice chiar: casatoria, nasterea unui copil, inceperea unui nou proiect, plecarea in vacanta. Este important sa luam in considerare faptul ca, desi sunt evenimente fericite, ele determina o reactie de adaptare in organism (pregatim in amanunt toate detaliile nuntii, noptile nedormite cu nou-nascutul, noutatea responsabilitatilor din proiect, facutul bagajelor).

Claudia Jimeno Beltran: Cum va spuneam anterior, stresul (presiunea interioara) exista atunci cand intram in contact cu ceva, dam o interpretare la acel ceva si ii dam un raspuns. Ceea ce va deosebi stresul „bun“ de cel „rau“, va fi tocmai starea de echilibru, de bine sau de dezechilibru, de rau, care apare dupa ce gandim, hotaram sau facem ceva. Repet, aceste stari sunt in foarte stransa legatura cu interpretarile pe care le dam acelui „ceva“ cu care intram in contact, iar aceste interpretari apar in functie de credintele, dorintele, frica, experienta anterioara si altele pe care le avem in interior/care exista in interiorul nostru.

 

Exista oameni care, in mod natural, il stapanesc mai usor decat altii? Oameni calmi sau care stiu mai bine sa il gestioneze? Sau gestionarea stresului e o chestiune de invatare?

Cati Calin: Fiecare dintre noi este unic in reactiile lui, care, daca este sa privim in urma, sunt suma a ceea ce noi suntem (genele primite, temperamentul), plus ceea ce am invatat din propriile noastre experiente. Din fericire, in societatea noastra, pe langa neajunsuri, avem si marea sansa de a comunica fara limite si, deci, de a impartasi din ceea ce stim mai bine. Putem invata unii de la altii, putem exersa si alege calea cea mai potrivita fiecaruia de a face fata situatiilor stresante.

Claudia Jimeno Beltran: Da, exista oameni care gestioneaza stresul (presiunea interioara) intr-o maniera pozitiva, adica ei dau interpretari pozitive la ceea ce li se intampla, iar in felul acesta reusesc sa restabileasca mereu starea lor de echilibru. De asemenea, putem invata sa ne reechilibram si sa ne simtim bine, dar acest lucru presupune sa schimbam unele dintre atitudinile sau credintele noastre. O forma usoara de a face aceste schimbari, pe care o folosesc in viata mea personala si profesionala, este Metoda ESPERE® de comunicare relationala – creata de Jacques Salomé. Metoda ne ajuta sa gasim acele interpretari care ne impiedica sa ne simtim bine si „ne streseaza“ si sa le gestionam sau sa le schimbam, pentru a ne simti mai bine.

 

Sunt femeile mai usor stresabile? La ce fel de stres sunt ele mai vulnerabile? Dar barbatii?

Cati Calin: Nu cred ca exista o reteta valabila in general, insa putem fi atenti la cateva tendinte de relationare. Femeia – pe nedrept, cred – numita „sexul slab“ este inzestrata cu sensibilitate si atentie catre ceilalti si relatii. De aceea, poate percepe evenimentele exterioare in nuante si tonalitati mai intense si poate sa manifeste reactii mai puternice de stres. In acelasi timp, isi implineste destul de bine nevoia de a se supune si de a fi ascultata. Cand femeile au o problema, vorbesc, se descarca si cer ajutor. Ceea ce este in beneficiul lor si al gasirii de solutii de iesire din criza. Barbatii, pe de alta parte, tind sa abordeze latura centrata pe actiune, pragmatica, si sa lase mai putin loc „efuziunilor“ emotionale. Se gandesc la solutii si, in plus, au capacitatea ancestrala de a lupta cu adversitatile. Insa cand problemele sunt prea mari, le-ar fi util si lor sa poata vorbi despre ele (chiar si incepand prin a admite ca ar putea cere indicatii cand s-au ratacit in trafic…).

Claudia Jimeno Beltran: Nu cred ca femeile sunt mai stresabile decat barbatii, insa cred ca ele se abtin mai putin in a manifesta stresul in exterior. Cred ca atat femeile, cat si barbatii se pot simti stresati in egala masura, singura diferenta aparand in felul in care fiecare va manifesta sau gestiona stresul. De exemplu, femeile vor cauta compania cuiva pentru a vorbi despre stresul lor, iar barbatii prefera sa fie singuri, ca sa gandeasca si sa gaseasca o solutie la problema care ii streseaza.

Cum ajungem sa fim mai stresabili decat altii? Adica, mai agitati pentru orice fleac, mai sensibili, cum s-ar zice? Are copilaria un rol aici?

Cati Calin: Cand ajungem sa ne agitam pentru orice fleac, inseamna ca deja ducem mai mult decat putem. Cand avem deja in spate un bagaj de 200 de kilograme, orice nou gram adaugat conteaza. Si este important sa ne uitam la posibilele cauze: fie ca sunt prea multe responsabilitati (la serviciu, cu copiii, partenerul, parintii), pe care le caram de o viata ori sunt mai recente. Fie ca uitam sa avem grija de nevoile noastre (de odihna, recreere, hrana, de a fi ascultat, de intimitate si multe altele). Fie primim de la ceilalti lucruri toxice, pe care le lasam sa ne polueze: mesajele sau gesturile toxice („Nu esti in stare de nimic“, violente verbale sau chiar fizice). Putem purta inca din copilarie toate aceste lucruri sau sa le acumulam in relatiile din prezent.

Claudia Jimeno Beltran: Cu siguranta, copilaria are un rol aici, tocmai pentru ca nu am invatat sa ne ascultam si sa ne gestionam astfel incat sa regasim starea noastra de bine interioara atunci cand intram in contact cu mediul extern. Din pacate, am invatat sa nu vorbim, sa ne abtinem sa ne exprimam emotiile, sa facem ceea ce vor altii, in detrimentul nostru sau, dimpotriva, am crescut intr-un mediu in care se facea cum voiam noi (copiii) si parintii realizau toate dorintele noastre. Toate acestea, la un moment dat, se pot manifesta in diferite feluri: o atitudine pesimista asupra vietii, perfectionism, se tine cont prea mult de ceea ce spune lumea ca e bine sau rau, o toleranta mica la frustrare, frica de a fi respins sau abandonat, nervozitate, impresia ca ceilalti trebuie sa se comporte ca si noi, credinta ca ceilalti sunt de vina pentru ceea ce ni se intampla, etc.

 

Ce tehnici de relaxare ati propune dvs.? Tehnici simple, la indemana oricui. Respiratie, etc…

Cati Calin: Cu siguranta, a ne acorda timp pentru noi insine este un prim pas esential. In cadrul acestui timp, putem sa ne relaxam, sa respiram, sa ne bucuram de natura, sa facem sport. In plus, as adauga si „reteta relationala“: Metoda ESPERE®, care ne poate ajuta sa facem curat in viata si relatiile noastre. Astfel, vom primi doar lucrurile care ne fac bine, care ne cresc energia, increderea in noi, cheful de viata si imunitatea organismului. Un instrument vital pentru aceasta curatenie este „cosul de gunoi relational“. Avem cos de gunoi pentru deseurile menajere, insa pentru „gunoiul relational“, cu care ne confruntam zilnic, nu folosim nimic, pentru ca acesta nu este vizibil – vorbele si gesturile nu se vad, insa lasa urme adanci in interiorul nostru. Va invit sa le faceti vizibile, avand in casa si la birou un astfel de cos in care sa depuneti, atunci cand primiti sau la sfarsitul zilei, tot ce ati primit si nu a fost bun pentru voi. Mesajele verbale le scrieti intre ghilimele, asa cum le-ati auzit („Nu esti in stare de nimic“, „prostule“, etc.). Gesturile toxice le desenati si le aruncati la cos. Astfel, in mod simbolic, le veti scoate din interiorul vostru. Cred ca am trait cu totii experienta unui mesaj toxic care ne-a stricat o zi intreaga. Tocmai pentru a va pastra energia, creativitatea si sanatatea, va invit sa va depoluati relational.

Claudia Jimeno Beltran: Ceea ce propun pentru a depasi stresul, este, in primul rand, o altfel de comunicare: comunicarea relationala prin Metoda ESPERE®, prin care putem vedea, in mod clar, ce anume ne streseaza si sa schimbam acel lucru usor si rapid. De exemplu, folosind prima regula de igiena relationala, putem reduce certurile sau discutiile neplacute cu 50%, ceea ce va reduce si stresul din multe relatii. Aceasta regula spune: vorbesc despre mine cu celalalt, folosind „eu“, adica, in loc sa zic: „Tu ma enervezi, esti dezordonat“, o sa zic: „eu ma enervez cand vad dezordine“. Astfel, evitam sa vorbim despre celalalt folosind „tu“.

 

Copiii care vin la dvs., la terapie, sunt stresati? Cum se manifesta la ei aceste probleme?

Cati Calin: Ma bucur ca ati pus aceasta intrebare, pentru ca dezvoltarea armonioasa a copiilor este scopul cel mare al tuturor activitatilor mele. De aceea lucrez cu copiii, dar si cu ajutorul parintilor si educatorilor. Si cred ca, din pacate, majoritatea copiilor nostri au un grad mare de stres. In primul rand, pentru faptul ca solicitarile intelectuale de la scoala sunt din ce in ce mai crescute, iar timpul lor pentru joc si activitati fizice e din ce in ce mai redus. Unui copil care sta la scoala minim patru ore, face teme inca trei ore, iar, in rest, se joaca pe computer sau se uita la televizor, ii lipseste cu siguranta viata. Nu are cai pentru a se adapta sanatos mediului natural. Mai adaugam si presiunea de a performa, venita din partea parintilor si a profesorilor, pornita din cele mai bune intentii – de altfel, si avem, pe langa stres, germenul manifestarilor violente ale copiilor, fata de ei insisi sau de altii.

Claudia Jimeno Beltran: Din pacate, da, multi copii se simt sub presiune, pentru ca nevoile lor relationale, in principal, nu sunt implinite si se simt neputinciosi, anxiosi, au stari depresive sau fac crize pentru a se face auziti. Metoda ESPERE® descrie cel mai bine aceste nevoi si ne invata cum sa le satisfacem pentru a trai mai linistiti. Nevoile relationale sunt: nevoia de a te destainui, de a fi ascultat, valorizat, de intimitate, de a fi acceptat asa cum esti, de a spera, de a crea, de a exercita o influenta si de a visa.

 

Si daca, pur si simplu, nu ne putem detasa de problemele stresante, pentru ca trebuie sa fim acolo, sa le rezolvam? Ce se poate face?

Cati Calin: Pe langa a hrani bine relatia cu tine insuti si a face curatenie relationala zilnic, putem sa le propunem celorlalti relatii echilibrate. Cum facem acest lucru? Prin a oferi si a primi ceea ce este bun si, de asemenea, sa indraznim sa cerem lucrurile de care avem nevoie. In plus, este esential sa si refuzam. Devenim supraincarcati cand acceptam mai mult decat putem duce. Atunci cand spun „da“ celuilalt, cand, de fapt, as avea nevoie sa spun „nu“, imi spun „nu“ mie, nevoilor mele, dorintelor mele si, pana la urma, vietii mele. Va invit sa aveti grija de viata din interiorul vostru, in fiecare zi.

Claudia Jimeno Beltran: Eu cred ca pentru a gasi o rezolvare buna la o problema, in primul rand, este necesar sa ne „destresam“, stresul doar adauga o dificultate la cea existenta. Pentru aceasta, eu propun doua lucruri: primul si cel mai la indemana este simbolizarea stresului (presiunea interioara) printr-un obiect, pe care il inchideti intr-un sertar, pana rezolvati problema. A doua propunere este descarcarea stresului sau a emotiei negative, de exemplu: singur/singura sa mazgaliti o hartie, folosirea unei mingi antistres, lovirea unei perne, ruperea in bucatele a unei reviste vechi sau a unui ziar, scrieti tot ce nu va convine si aruncati hartia.

 

Ce este burn-out si cum se manifesta? Cum se poate combate?

Cati Calin: Burn-out este o stare de epuizare fizica si psihica in care putem ajunge atunci cand ne lasam supraincarcati de sarcini si responsabilitati. Nimeni nu isi doreste acest lucru, insa corpul este mesagerul nostru. Daca alte mijloace nu au functionat pentru a ne ajuta sa vedem ca nu avem grija de noi, atunci corpul nostru este cel care „striga“. O poate face prin burn-out, accidente, dureri, boli acute sau cronice. Cred ca sunteti de acord ca, pe patul de moarte, nimeni nu isi va dori sa fi muncit mai mult. De aceea, pentru a nu ajunge la consecinte grave, va invit sa aveti grija de voi si de nevoile voastre. Astfel, va veti putea bucura de viata voastra si puteti oferi un model frumos si noilor generatii.

Claudia Jimeno Beltran: Burn-out reprezinta o stare de stres aproape permanenta, generata, in primul rand, de stimuli emotionali si de ceea ce se intampla in cadrul relatiilor interpersonale de la locul de munca (medicii, psihologii, profesorii, avocatii, personalul de vanzari, etc). Se manifesta printr-o stare de epuizare cronica, lipsa de motivatie, care duce la a munci ineficient si include o stare de negare a stresului sau a ceea ce se intampla la birou, neputinta de a rezolva sau termina bine ceea ce faci. De asemenea, putem sa-l recunoastem si prin alte semne, cum ar fi insomnie, dureri de cap, ameteli, dureri musculare, pete pe piele, probleme respiratorii, de circulatie sau digestive. Avand in vedere ca epuizarea este mai des intalnita la locurile de munca in care personalul intra in contact cu multe persoane, cred ca cea mai buna si mai usoara modalitate de a o preveni si de a o combate este comunicarea relationala prin Metoda ESPERE®, care serveste nu doar acestui scop, ci ne si ajuta sa ne simtim mai vii, mai veseli, plini de creativitate si mai eficienti in ceea ce facem."

Autor: psychologies

Sursa:http://www.psychologies.ro

 

[Camelia Ciovica]

Foarte interesant articol si tot atit de necesar oricui in zilele noastre atit de stresante! Avem de invatat toti cumj sa incercam a diminua, a evita, daca se poate, a arunca la ' cosul de gunoi relational' acele vorbe si gesturi care dor si lasa urme, pentru a ne pastra echilibrul, energia, sanatatea si bucuria zilei.