ROD EVANS LA 66 DE ANI

[judit ionescu]

Rod Evans (n. 19 ianuarie 1947 în Slough, Berkshire) este un fost cântăreț englez, membru fondator al trupei Deep Purple în 1968. A fost vocalist al formației pe primele trei albume ale grupului, printre care și șlagărul „Hush”. A fost înlocuit de Ian Gillan în 1969.
Deep Purple este o formație britanică de muzică rock, înființată la Hertford, Anglia în 1968

Direcția Jon Lord: către rock progresiv

Inițial intitulat Roundabout, grupul s-a dorit un ansamblu specializat pe lucrul în studio. Cuprinzându-i pe Ritchie Blackmore (chitară electrică), Rod Evans (voce), Nick Simper (chitară bas), Jon Lord (claviaturi) și Ian Paice (baterie), formația evoluează într-un turneu nord-european și apoi lansează albumul de debut, Shades of Deep Purple (1968). Albumul trece neobservat în patria sa, dar atinge primele cinci poziții în Statele Unite ale Americii prin preluarea cântecului „Hush” (semnat de cantautorul american Joe South). A urmat The Book of Taliesyn (1969), lansat numai în S.U.A., unde intră în clasamente cu o nouă preluare – „Kentucky Woman” de Neil Diamond.

În continuare, grupul experimentează îmbinarea sonorităților hard rock cu muzica orchestrală de tip cult, în direcția rock progresiv; aceste tendințe sunt datorate claviaturistului de formație clasică Jon Lord (orgă electronică, clavecin). Albumul eponim al grupului, cunoscut și ca April, este lansat în 1969 de către casa de discuri americană Tetragrammaton Records. După falimentarea acesteia, survenită la puțin timp după lansare, Evans și Simper sunt concediați. În locul lor vor veni cântărețul Ian Gillan și basistul Roger Glover. Jon Lord concepe Concerto for Group and Orchestra (1969), care are parte de o primire modestă din partea publicului
Direcția Ritchie Blackmore: pionierat heavy metal

La acest moment, chitaristul Ritchie Blackmore preia conducerea formației. El modifică radical intențiile muzicale exprimate, Deep Purple devenind o pionieră a muzicii heavy metal din Regatul Unit, alături de Led Zeppelin și Black Sabbath. Componența în care se produce grupul în această perioadă este numită adeseori „clasică” – acum se scriu cântecele celebre „Child in Time” (1969); „Speed King” (1970); „Fireball”, „Black Night” (1971); „Smoke on the Water”, „Highway Star”, „Lazy” (1972) și se lansează discurile Machine Head și Made in Japan (1972). Deep Purple este înscris în Cartea Recordurilor drept cel mai gălăgios grup din lume

Cu David Coverdale. Destrămarea Deep Purple

Din 1973, grupul testează mai multe formule, cu un succes la public tot mai scăzut; din această perioadă se remarcă piesele „Burn” și „Soldier of Fortune” (1974). Formația se desființează în 1976. În următorii opt ani, foștii componenți ai grupului participă la diverse proiecte. Una dintre cele mai fructoase colaborări s-a desfășurat între chitaristul Ritchie Blackmore și formația Rainbow).

După o perioadă de opt ani, timp în care Deep Purple se reînființează în 1984 în formula ei „clasică”. Estetica grupului este adaptată muzicii rock a momentului, căutând în același timp să se îndepărteze de scena metal dezvoltată între timp. Albumul The House of Blue Light (1987) include cântece care s-au bucurat de un oarecare succes („Call of the Wild”) și aduce ecouri ale perioadei anterioare în această formulă (1970–1973).
Inovații: influența noilor membri

Din 1989 până în 1994, componența formației traversează o nouă perioadă de instabilitate. În noua formulă, discurile Purpendicular (1996)și Abandon (1998) au un număr de atuuri, alături de coeziunea mai bună a materialului fiind prezente și unele inovații. Discul Bananas (2003), lansat în urma unei noi schimbări de componență, a primit numeroase laude din partea criticii de specialitate.De asemenea, discul Rapture of the Deep (2005) are de câștigat prin aportul membrilor cooptați în ultimii ani
Deep Purple a susținut două concerte la București – în 1998 și în octombrie 2007.

DISCOGRAFIE

Cuprinde toate albumele de studio și cele mai apreciate albume în concert.

Shades of Deep Purple (1968)
The Book of Taliesyn (1969)
Deep Purple (1969)
Concerto for Group and Orchestra (1969, în concert)
Deep Purple in Rock (1970)
Fireball (1971)
Machine Head (1972)
Made in Japan (1972, în concert)
Who Do We Think We Are (1973)
Burn (1974)
Stormbringer (1974)
Come Taste the Band (1975)
Made in Europe (1976, în concert)
Perfect Strangers (1984)
The House of Blue Light (1987)
Nobody's Perfect (1988, în concert)
Slaves and Masters (1990)
The Battle Rages On... (1992)
Purpendicular (1996)
Abandon (1998)
Bananas (2003)
Rapture of the Deep (2005)

(Sursa Wikipedia)