Istoria tragica a cartierului Izvor

[altmarius]

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2010/05/istoria-tragica-a-cartie...

 

Pe malul drept al Dambovitei, intre Piata Operei si strada Uranus, se intindea cartierul Izvor, un ansamblu de constructii de mare valoare arhitectonica. In 1986, din ordinul personal al lui Ceausescu, a fost demolat abuziv, desi distrugerea sa nu fusese prevazuta in nici un proiect.

Mai intai, sa privim o harta a zonei de care ne ocupam (Ghidul strazilor 1982):

Cu mare greutate am reusit sa gasesc fotografii facute aici, o parte din ele cu ajutorul lui Raiden, caruia ii multumesc in mod special. Asadar, cartierul gravita in jurul strazii Izvor, care la pod avea o altitudine joasa, dar incepea sa urce lent, iar spre stadion prezenta o rampa abrupta. Singura imagine a strazii o datoram maestrului Dan Vartanian:

Este făcută la colţul cu strada Curiaţi, în anul 1979. Pe strada Izvor au existat linii de tramvai (în 1963 se circula pe acolo), după care şinele au fost scoase (posibil în momentul începerii construirii metroului), vehiculele fiind direcţionate toate pe Uranus. În 1982, odată cu demolările, tramvaiele care veneau dinspre Rahova şi Militari au fost deviate prin Piaţa Unirii, apoi pe Splai, după care intrau pe bd. Schitu Măgureanu în dreptul fostului pod de la Izvor.

In plan indepartat se observa imobilul inalt cu 4 etaje de la coltul cu strada Simonide. Turla acoperisului (donjonul central) a fost imortalizata si de arhitectul Gh. Leahu (GL) in 2 ipostaze:

O imagine luata de pe Splai, din albumul “Bucuresti” al lui Aurel Bauh (1957) ne arata in dreapta doua imobile de pe strada Izvor, respectiv blocul cu 7 etaje si inca o cladire masiva, cu 2 etaje, de la nr. 10.

“Intre Podul Izvor si Podul Hasdeu, un splendid nucleu de vile urmarea cheiul, prelungindu-si contururile spre strada Putul cu Apa Rece. Aici, pe strazile Curiati, Simonide, Craitelor, Soimarestilor, V.A. Urechia, era adunat un manunchi de case frumoase ridicate intre cele doua razboaie mondiale. Prin curti, boschete de liliac si trandafir intregeau atmosfera.” (Gh. Leahu – Bucurestiul disparut)

Iata, de pilda, o imagine de pe strada Vicentiu Babes, luata dinspre Splai in 1986 (nu cunosc autorul, dar ii multumesc din tot sufletul pentru ceea ce a facut atunci):

Strada Simonide facea legatura intre Splaiul Independentei si str. Izvor. Iata o imagine a cladirii de la nr. 4 (GL)

O alta fotografie ne prezinta o zona dinaintea intersectiei cu str. Craitelor (tot cu autor necunoscut). In plan indepartat se vede o casa de pe strada Izvor 55.

Se pare ca locul acesta a impresionat prin frumusetea lui, fiindca si dl. Leahu a realizat 2 poze la intersectia sus-pomenita, una spre stanga (Simonide 8), iar alta spre dreapta (Craitelor 1)

Strada Craitelor era paralela cu str. Izvor, dar avea un traseu mult mai scurt. Iata cum arata, vazuta de la coltul cu str. Bujorului:

O alta imagine, luata din apropiere, ne arata farmecul si pitorescul acestui cartier deosebit (str. Craitelor vazuta dinspre strada Liliacului):

După o serie de verificări, a rezultat cu mare probabilitate că mai dispunem de o imagine a acestei zone, mai exact este vorba de strada Curiaţi colţ cu splaiul Independenţei:

Un obiectiv major al cartierului Izvor era Stadionul Republicii. Inaugurat in 1926, in prezenta regelui Ferdinand si a familiei sale, el a constituit o baza sportiva de prima insemnatate pentru Bucuresti si pentru intreaga tara, aici aflandu-se sediul ANEF (Academia Nationala de Educatie Fizica).

Pe aceasta arena s-au disputat numeroase meciuri de fotbal, din campionatul intern, cupa, precum si partide internationale, si s-au stabilit recorduri mondiale (Bob Gutowsky la saritura cu prajina – 1965, Viorica Viscopoleanu la saritura in lungime – 1972). Avand o capacitate de 40.000 de spectatori, era al doilea stadion ca marime al capitalei, dupa 23 August (acum Stadionul National – in reconstructie). Iata o imagine a stadionului Republicii din 1939 (Gh. Leahu)

Stadionul avea 3 intrari, respectiv intrarea oficiala prin str. Maior Ene nr. 12, si 2 pentru publicul spectator, una prin str. Izvor, alta prin str. Putul cu Apa Rece. In 1985 s-a dispus dezafectarea lui, fiind acoperit cu pamant, iar in subsolul sau au fost amenajate garaje subterane pentru masinile deputatilor.

Imediat dupa stadion, pe strada Izvor la nr. 137 se afla Muzeul Militar Central, mutat aici in 1959 in cladirea fostei scoli de ofiteri, dupa ce initial sediul sau fusese in Parcul Carol (vechea cladire fiind mistuita de un incendiu în 1938).

Muzeul poseda colectii de drapele, stampe, albume, documente, ordine si medalii, uniforme, piese de armament, ce consemnau istoria armatelor romane de la infiintare pana in zilele noastre. In curtile interioare erau expuse in aer liber tunuri, tancuri si vehicule blindate ce au servit nevoilor armatei in diferite razboaie.

Odata cu demolarea Muzeului Militar (1985), dispar si cladirile ce au adapostit Teatrul Armatei, Cazarma Regimentului de Garda “Mihai Viteazul”, precum si Tipografia Armatei si a Buletinului Oficial. Aceasta din urma se intindea pana la coltul cu Calea 13 Septembrie (foto Dan Vartanian 1982):

Cateva cuvinte merita a fi spuse despre strada Putul cu Apa Rece, care avea o forma ovoidala, mai putin obisnuita in Bucuresti (semana oarecum cu bucla din Drumul Taberei). Ea incepea din str. Mihai Voda, din acelasi punct cu strada Fonteriei, care insa urca (spre stanga) pentru a se intersecta cu str. Uranus, in zona monumentului pompierilor (foto Andrei Pandele 1983):

La inceput, strada Putul cu Apa Rece era aproximativ paralela cu strada Uranus, dupa care cotea lent la dreapta, devenind paralela cu str. Maior Ene. In dreptul stadionului (langa vechiul sediu al intreprinderii Zarea) cotea brusc cu 90 de grade, tot spre dreapta, in apropierea strazii Proserpina, schimbandu-si directia spre nord, in total cu 150 de grade, pana se termina in str. Izvor. In apropierea intersectiei, la nr. 74 se afla biserica Izvorul Tamaduirii, ctitorita in 1794 de catre mai multi mestesugari si demolata in ziua de 4 august 1984. Unele surse spun ca a fost daramata doar pe jumatate si apoi inclusa in malul de pamant rezultat in urma nivelarii terenului din actualul parc Izvor.

Intre strada Putul cu Apa Rece si str. Maior Ene exista o straduta de legatura, numita Pelerinilor (fosta Scăricică), scurta dar foarte abrupta (7 metri diferenta de nivel), avand trotuarele in trepte si fiind inchisa circulatiei automobilelor, datorita pantei foarte mari. Pe acolo se cobora spre stadion si spre fabrica de paine (foto GL)

Ar mai fi de mentionat str. Al Orascu (fosta Saturn), paralela cu strada Putul cu Apa Rece, avand o bucla mai mica, precum si alte strazi cu nume de corpuri ceresti (Jupiter, Ceres, Palas, Meteorilor). Exista si o strada numita Inundatiei, extrem de scurta, si str. Alex. Odobescu (fosta Rinocerului), in prelungirea strazii Arhivelor. Ele pot fi vazute deocamdata doar pe o poza aeriana realizata in 1927 (zona din stanga):

In apropierea bisericii Izvorul Tamaduirii exista o mare intersectie (ca o piata), unde ajungeau strazile: Izvor, Ceres, Putul cu Apa Rece, Rosmarin si B.P. Hasdeu. Din strada Hasdeu se desprindea strada Soimarestilor (fosta Rozelor), de unde avem o imagine a cladirii de la nr. 25 (Gh. Leahu):

La coltul parcului Izvor se afla Facultatea de Chimie, pe care am amintit-o si intr-un alt articol, cladire masiva cu 3 etaje, ce facea parte din sirul de cladiri universitare de pe malul drept al Dambovitei, incepand dinspre Opera: Medicina Veterinara, Biologie, Inst. V. Babes, Inst. Cantacuzino.

Imobilul nu mai exista în momentul distrugerii cartierului, deoarece se prăbuşise la cutremurul din 1977, ulterior terenul respectiv ramânând viran. Activitatea facultăţii s-a desfăşurat un timp la Institutul Politehnic, apoi în incinta clădirii Universităţii.

Dupa demolarea cartierului Izvor, a fost dezafectat si podul Hasdeu, ceea ce a produs enorme perturbari traficului auto din zona, pana la reconstructia sa completa, in 1992.

Ca o concluzie amara, putem spune ca ne-am imbogatit cu un parc (Izvor), dar am pierdut o sumedenie de bijuterii arhitecturale de prima mana, un cartier intreg ce a fost pus la pamant dintr-un capriciu dictatorial, strivind sub lama buldozerelor munca de o viata a unor oameni si ingropand definitiv amintirile si sentimentele celor ce au cunoscut aceste strazi minunate.