de ne rupem iar în doi

[Ionescu Ion]

de ne rupem iar în doi

eu sunt umbră, tu lumină
în această primăvară,
eu sunt dorul, tu ești vină,
ce apari în prag de seară.

am căzut din vini în vini,
păcatul ne-nfășoară,
eu îți propun, tu mai înclini
să ne-ntâlnim o oară.

târziu de tot noi vom vedea
cum viața o să poarte
într-o pustiitoare stea,
durerea către moarte.

mâna ta nu mai dezleagă
pasărea închisă-n noi,
viața nu ne e întreagă
de ne rupem iar în doi.

timpul nostru se tot duce,
rana veche bate-n puls,
vom fi răstigniți pe cruce
într-un veșnic, trist, apus.

coborâm în pietre goi,
prin cenușa ce ne-apasă
și sub formă de strigoi
ne vom întâlni la masă.

și ne vom spăla de rugi
toate colbuite-n veac,
răstigniți pe două cruci
ca proscrisul cel pribeag.

miercuri, 1 mai 2013

[Ionescu Ion]

Mulțumesc Lidia.

[Virginia Stanciu]

Nu pare romantic, cum spune si doamna Danilof, dar cred ca domnul Ionescu este neobisnuit de sensibil, romantic, putin melancolic si incearca sa se exprime si sa fie inconjurat de frumos. Isi testeaza emotiile, simtzamintele ( exprimarea eului?), prin arta de a scrie.
Pare ca isi exprima parerile de rau, in scrierile sale, ca oamenii din jur nu au aceleasi sentimente profunde.
Nu vom sti niciodata ce simte cu adevarat poetul, dar se vede clar ca simte nevoia de exprimare si a ales poezia.
Felicitari!
Un Paste fericit pentru toti romanii de pretutindeni !

[Virginia Stanciu]

Multumesc doamna Lidia pentru frumoasele cuvinte; nu ati mai aparut de multa vreme si s-a simtit lipsa comentariilor dvs.analitice, speciale, de profunzime. M-am bucurat sincer de prezenta dumneavoastra.