GHICI !

[judit ionescu]

Bine v-am găsit la o nouă întrebare legată de literatură.

În această lună se împlinesc 134 de la naşterea poetei Elena Farago, una dintre cele mai importante figuri feminine din literatura română al începutului de secol XX.

Adesea întâlnim scrierile ei pe paginile manualelor celor mici, fiindcă a dedicat multe versuri literaturii pentru copii.

Elena Farago s-a născut la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 rămâne orfană de mamă și este nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena rămâne și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul „România muncitoare”.
În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii,„Versuri”, la îndemnul lui Nicolae Iorga. Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească a fost arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naște fiica Elenei, Cocuța.

Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele „Șoapte din umbră” (1908) și „Traduceri libere” (1908), iar apoi pentru volumele „Șoaptele amurgului”, „Din traista lui Moș Crăciun”, apărute în 1920.

În 1921 este numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe care o va conduce timp de 30 de ani
În 1922 fondează, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, la Craiova, revista literară „Năzuința”, la care au colaborat: Simion Mehedinți, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. De asemenea a patronat și revista educativă pentru copii și tineret "Prietenul Copiilor" (1943-1946).

Elena Farago s-a stins din viață în 1954, la Craiova după o lungă suferință.
Iată o viaţă dedicată cărţilor. Totuşi din biografia aceasta am omis cu bună ştiinţă o activitate importantă care are o însemnătate mare pentru cărţile aflate în biblioteci.

Prin ce metodă a modernizat Elena Farago organizarea şi funcţionarea bibliotecii?

Aştept răspunsurile dvs. astăzi, până la ora 20,00, când voi trimite clipul muzical câştigătorului.

Elena Farago - Cucu

Cucu... cu-cu!... prin gradina,
Cucu... cu-cu!... prin zavoi,
Toata primavara-i plina
Lumea pomilor de noi.

Mititei, cu pene sure,
Si cu zborul vitejesc,
Toti copacii din padure
Ne cunosc si ne iubesc.

Versul nostru lung rasuna
Si drumetii trec si spun:
- Cânta-ne de voie buna,
Cuculet de piaza bun!...

Si ni-i dulce si usoara
Viata noastra: zbier si cânt-
Si din toate una-i doara
Jalea noastra pe pamânt-

Caci în viata noastra toata
Ce-i mai sfânt si dulce nu-i
Cuibul nostru niciodata
N-a fost leagan pentru pui!...

Niciodata nu ne cheama
Gura pruncului flamând-
Si cuvântul drag de mama
Noi nu-l auzim nicicând!...

[Nicoleta Cimpoae]

FIȘAREA cărților

[Virginia Stanciu]

Prin achiziții și donații .

[Camelia Ciovica]

Tinerea unei evidente corecte prin fisarea cartilor

[judit ionescu]

Felicitări celor trei concurente! Într-adevăr, Elena Farago a avut contribuții deosebite în ceea ce privește regulamentul de organizare și de funcționare al bibliotecii, fișarea cărților și ținerea unei evidențe corecte de aranjare a publicațiilor în rafturile bibliotecii, de completare a colecțiilor prin achiziții și donații. Astfel toate cele trei răspunsuri au fost corecte si se compledtau reciproc. aşadar, clipul muzicale le revine în parte fiecăreia. Vă doresc un sfărşit de săptămână fericit şi să ne vedem şi la concursurile muzicale din zilele următoare!