Tot din Cluj vine şi Funar, simpaticul Funar ce a încercat să tricoloreze băncile din parcuri. Clujul are şi Grădina Botanică cea mai frumoasă din ţară, dotată şi cu un pârâiaş şi cu nişte splendide sere. Are şi cei mai mulţi tineri pe metru pătrat, statutul de oraş universitar neputând să-ţi scape din vedere. Are şi cel mai bine dotat muzeu de Istorie, închis permanent, ca şă fratele său din Bucureşti.
Dar Clujul ne-a dat nouă şi teribila emisiune Cluj, fratele mai mare al celeilalte emisiuni, Oradea. Aceste emisiuni sunt o provocare pentru toţi filateliştii, pentru simplul motiv că nu au ce cerceta la ele. Toată treaba a făcut-o pentru el dar şi pentru toate generaţiile viitoare de filatelişti, un neamţ ardelean cu nume unguresc, Adalbert Bela Szalay. Poate pentru unii este cunoscut prin cele poate cincisute de drumeţii pe care le-a făcut în Munţii Făgăraşului pentru a lămuri toponimia fiecărui vârf, fiecărui plai, fiecărui lac, pârâu, în limba germană. Tot aşa lucrând aşezat şi temeinic, în anul de graţie 1935 a publicat în nemţeşte şi numai în nemţeşte, la Sibiu, Sibiul din Transsylvanien, a precizat dânsul, o carte în două volume, numită modest pentru un neamţ “Hohere Philatelie”.
Sunt descrise acolo toate mărcile celor două emisiuni, la nivel de marcă şi de coală. Şi atât de hohere este cartea asta, că n-o să vezi în ea nici măcar o reproducere a unei mărci. Totul este descris în cuvinte – nemţeşti, bineînţeles – ca la o comunicare sau la un brevet de invenţie. Dacă nu ştii nemţeşte şi cam ăsta este cazul general în ziua de azi, te uiţi la ea ca la o carte scrisă în arabă. Degeaba cauţi pe cineva care să-ţi traducă. Dacă nu e şi filatelist şi filatelist din acela înrăit, tot degeaba, mai bine nu apelezi la nimeni. Nu merită nici să propui unei edituri s-o traducă şi s-o tipărească. Acţiunea ar fi sortită falimentului. În ce tiraj s-ar putea vinde? Douăzeci, poate treizeci de exemplare. Asta dacă nu cumva convingi pe chinezi să înveţe limba română, să se apuce de filatelie transilvană şi să le explici ce bine ar fi să aibă o astfel de carte.
Asta nu m-a convins totuşi să nu mai colecţionez minuni din emisiunile Cluj – Oradea. Supratipare inversate, deplasate în sus, în jos, în stânga şi în dreapta, litera i lipsă, litera i depărtată, litera i întoarsă, abklatsch, supratipare duble, vorba aia, nimic nu mi-e străin! Dar tot mai găsesc câteodată o piesă pe care nu mă interesează dacă este catalogată de nemuritorul A.B.Szalay şi mă dau peste cap să fac rost de ea.
Un supratipar inversat de 20 de bani cu un tiraj de 100 de bucăţi când îl găseşti într-un bloc de 8, rândurile 3 … 6, coloanele 9 şi 10, cum poţi să acţionezi? Doar luându-l, punându-l într-o poşetă pe măsură şi apoi în clasor, la locul lui. Şi cu mare greutate, punându-l puţin în scaner, ca să poată ajunge pe blog.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius