Purissima Lingua: Alexandru Graur - 111 ani de la nastere, 23 ani de la deces

[altmariusclassic]

Alexandru Graur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

 

Alexandru Graur
Născut	9 iulie 1900
	Botoșani
Decedat	9 iulie 1988
	București
Copii	Dumitru Graur
Membru al Academiei Române

Alexandru Graur (n. 9 iulie 1900, Botoșani - d. 9 iulie 1988) a fost un lingvist, savant român de origine evreiască

Studii

A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București, fiind licențiat în filologie clasică și limba română (1922). Între 1924-1929 studiază la Paris, unde obține diploma la École Pratique des Hautes Études și își susține doctoratul la Sorbona cu o teză de lingvistică indoeuropeană. Revenit la București, îmbrățișează activitatea didactică și, paralel, publică studii în diverse periodice.

 Cariera

În anii 1941-1944, când, din cauza politicii antisemite, elevi și profesori evrei au fost îndepǎrtați din școlile și universitățile românești, a înființat și a fost directorul Liceului particular evreiesc. În 1946 este încadrat în învățământul superior și va funcționa ca profesor la Universitatea din București până în 1970. Între anii 1954-1956 a fost decan al Facultății de Filologie, iar între 1955-1974 este director al Editurii Academiei.

Activitatea sa științifică însumează o bibliografie bogată cuprinzând studii de filologie clasică, etimologie, lingvistică generală, fonetică și fonologie, gramatică, onomastică, lexicologie și de cultivare a limbii române. A susținut ani în șir emisiunea radiofonică „Limba noastră”, iar în „Revista Cultului Mozaic” a deținut o rubrică pe teme lingvistice, semnalând apropieri între cuvintele din diferite limbi. Este autorul unor valoroase studii și articole apărute în revistele de specialitate ale secolului trecut, precum și al unor importante volume de lingvistică, la unele dintre acestea fiind coordonator. Împreună cu Iorgu Iordan și Ion Coteanu, a fost redactor responsabil al noii serii a Dicționarului limbii române (DLR). A coordonat volumele de Studii de gramatică (1956-1961) și Probleme de lingvistică generală (1959-1967).

 Opera

 Volume

• Nom d‘agent et adjectif en roumain, Paris, Champion, 1929
• Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, București, Editura Academiei, 1954
• Studii de lingvistică generală, București, Editura Academiei, 1955 (variantă nouă, 1960)
• Fondul principal al limbii române, București, Editura Știintțfică, 1957
• Introducere în lingvistică, București, Editura Științifică, 1958 (ed. a II-a, 1965; ediția a III-a, 1972)
• Evoluția limbii române. Privire sintetică, București, Editura Științifică, 1963
• Etimologii românești, București, Editura Academiei, 1963
• La romanité du Roumain, București, Editura Academiei, 1965
• The Romance Character of Romanian, București, Editura Academiei, 1965
• Nume de persoane, București, Editura Științifică, 1965
• Tendințele actuale ale limbii române, București, Editura Științifică, 1968
• Scrieri de ieri și de azi, București, Editura Științifică, 1970
• Puțină... aritmetică, București, Editura Științifică, 1971
• Nume de locuri, București, Editura Științifică, 1972
• Lingvistica pe înțelesul tuturor, București, Editura Enciclopedică, 1972
• Gramatica azi, București, Editura Academiei, 1973
• Mic tratat de ortografie, București, Editura Științifică, 1974
• Alte etimologii românești, București, Editura Academiei, 1975
• „Capcanele” limbii române, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976
• Dicționar de cuvinte călătoare, București, Editura Albatros, 1978
• Cuvinte înrudite, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1980
• Dicționar al greșelilor de limbă, București, Editura Academiei., 1982
• Puțină gramatică, I-II, București, Editura Academiei, 1987
• Ortografia pentru toți, București, Editura Teora, 1995

 Lucrări colective

• Scurtă istorie a lingvisticii, București, Editura Științifică, 1961 (în colaborare cu Lucia Wald; ediția a II-a, 1965; ediția a III-a, 1977)
• Gramatica limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, București, Editura Academiei, 1963; 1966 (coordonare)
• Istoria limbii române. I. Limba latină, București, Editura Academiei, 1965 (redactor responsabil)
• Tratat de lingvistică generală, București, Editura Academiei, 1972 (în colaborare)

 Afilieri

• Membru al Societății de Lingvistică din Paris (1921)
• Membru corespondent (din 1948) și membru titular al Academiei Române (din 1955)
• Președinte al Societății de Studii Clasice (1958-1988)

 Premii și distincții

• Premiul Bibesco al Societății de Lingvistică din Paris (1932, 1936)
• Premiul de Stat (1954)
• Om de știință emerit (1964)

 Note

1. ^ Hary Kuller - "Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație", în "Realitatea evreiască", nr. 231-232 (1031-1032), 19 mai - 10 i...

 Bibliografie

• Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978
• Academia Română: Lista membrilor, litera G
• Comunitatea evreiască din România: Alexandru Graur
• EduSoft: Alexandru Graur

De-a lungul timpului, radioul public a difuzat multe rubrici despre cum se scrie și se vorbește românește. Ceea ce se întâmplă și astăzi, autori fiind Șerban Iliescu sau producătoarea noastră, Anca Șurian Caproș, pe care o auziți în fiecare miercuri la « Totul despre DEX ». Primul a fost însă Alexandru Graur. Cărțile marelui lingvist au fost reeditate.
   
Alexandru Graur a fost unul dintre marii învățați ai științei limbii din secolul XX. A venit la radio in 1945 cu  o rubrică intitulată „Cronica limbii”, la emisiunea „Carnet cultural”. Din 1950 academicianul profesor Alexandru Graur a susținut rubrica „Limba noastră”, pe care a realizat-o timp de 18 ani, preschimbând-o apoi în „Odă limbii române”. În anul 1980, în emisiunea „Răspundem ascultătorilor”, același Alexandru Graur ne-a învățat limba româna într-o altă rubrică numită „Cum vorbim, cum scriem”.

Editura Humanitas a reeditat 3 dintre cărțile lui Alexandru Graur: “Dicţionar al greşelilor de limbă”, „Capcanele limbii române” şi “Mic tratat de ortografie”.

Angela Cerveni a realizat un interviu cu comentatorul sportiv Dumitru Graur, fiul academicianului.
 

[Angela Rahovan]

    L-am ascultat ca profesor predând ceea ce astăzi este aproape pe cale de dispariție : o limbă romînească corectă, atât lingvistic cât și gramatical. Gramatica română este astăzi torturată de o altă ”limbă de lemn” unde ”vizavi” de probleme, persoane ”sufletiste” sau ”de nota zece”, ”nașpa” și multe ”englezisme” ne invadează și limba și vocabularul. Nu sunt o persoană retrogradă de tipul ”gât-legău”, consider că neologismele îmbogățesc o limbă, dar în exces și folosite ”alandala”, dăunează.

    L-am revăzut peste ani în căsuța ca un mic conac de pe B-dul Ana Ipătescu (astăzi Lascăr Catargiu), unde vizitam o cunoștință, cu care academicianul împărțea casa. Parcă și acum îi văd privirea trecută peste ochelari.

[Victoria Stoian]

În fonoteca de aur a Radioului, sigur  mai există înregistrări cu emisiunile "Limba noastră" şi "Răspundem ascultătorilor". Ar fi un adevărat regal să le mai putem auzi!  Academicianul Alexandru Graur, cu o autoritate indiscutabilă, dar lipsită de infatuare, cu un timbru grav, dar nu lipsit de umor, ne învăţa să vorbim şi să scriem corect, corecta excesele lingvistice din presă sau din vorbirea de zi cu zi, accepta uneori cuvinte intrate în vorbire pe alte căi decât cele academice, dar necesare pentru supletea şi vigoarea limbii. Privea Limba ca pe un organism viu, care evoluează odată cu societatea.

[altmariusistoric]

Regret, nu stiu daca mai functioneaza Casa Radio ca editura. Sub directoratul lui Dragos Seuleanu, aceasta editura a scos foarte multe discuri audio, cu inregistrari din emisiunile radiofonice; stiu de unele aparitii ceva mai recente (acelea de care vorbesc apartin anilor 2003-2005), dar nu cunosc noutatile.