Romgleza :)

[Nicoleta Cimpoae]

Asistăm la schilodirea limbii române ... Un material care merită citit!

http://www.campeanu.manager.ro/a/Articole/E-@ltfel_Romania/1075/Am_...

Editorial Florin Campeanu:

“Am decit o idee about that. Trebuie sa semnam asap! E pressure mare!"

Aşa se încheie un mesaj primit, prin e-mail, acum câteva minute. Recitesc conţinutul ca un profesor ratat ce sunt. Găsesc 4 greşeli grave de limba română. Dar, come on, what's the point? In civilizaţia fumului, important este să dai senzaţia că te pricepi. Dacă te uiţi cu atenţie sub ambalaj, produsul uman e, de cele mai multe ori, putred.

Sunt absolvent de liceu cu profil real. În clasa a X-a, profesorul meu de matematică a murit. A fost înlocuit de o profesoară care avea un singur merit: era fata unui inspector şcolar. Total nevinovată. Dacă nu ai chemare să fii profesor, nu are sens să devii unul. Te chinui pe tine şi chinuieşti generaţii întregi de elevi. De la matematică, m-am reorientat spre prima iubire: limba şi literatura română. Aşadar, de fiecare dată când văd cum limba română este masacrată, sufăr organic. Nu înţeleg şi nu voi înţelege niciodată de ce un mesaj de genul "Trebuie sa semnam asap! E pressure mare!" nu suna la fel de explicit aşa: "Trebuie să semnăm cât mai repede. E presiune mare"! Obligaţi să înveţe romgleza, din cauza numărului mare de expati, multi tineri români, de regula corporatişti, uită să delimiteze clar mesajele: când scrii în engleza, scrii în engleza. Iar când scrii în româna, surpriză, scrii în română!

Trăim într-o civilizaţie rapidă. Ceea ce în urmă cu 50 de ani se întampla în luni, acum se întamplă în secunde. În consecinţă, suntem tot mai superficiali. Vrem să cunoaştem totul, dar nimic în profunzime. Daca nu ştim ce s-a întâmplat în lume în ultima oră avem o senzaţie de insecuritate. Muncim repede, mâncăm repede, iubim repede şi murim repede. Timpul nu mai are răbdare. Pentru că suntem evaluaţi de oameni repezi, suntem obligaţi să aruncăm mult fum. E mult mai dificil să stăm să le arătăm cât de competenţi suntem. Cât de profunzi suntem. De cele mai multe ori, nu suntem, să fim sinceri, nici competenti şi nici profunzi. Pasăm repede vina pe altcineva, ne acoperim de e-mailuri, muşcăm cu poftă din primul picior care vrea sa ne lovească. Sau despre care avem senzaţia că vrea să ne lovească. Şedinţele sunt veritabile scene de luptă. Al Treilea Război Mondial este o glumă pe lângă ce se întâmplă, în fiecare zi, în marile companii. Dar societatea avansează. Se fac profituri iar "piendelul" arată bine. Ce e acela "piendel"? Come on, it's about profit and loss.

"Am decat o idee about that. Hai so let it go"! Când primesc o astfel de... exprimare încep, instantaneu, să plâng. Caut emiţatorul pe LinkedIn şi aflu că a terminat un Master în Comunicare şi Relaţii Publice. Lucrurile sunt clare: profesorul său de română din şcoala generală trebuie demis. Cum a terminat liceul, facultatea, masterul? Come on! Până să pun mâna pe telefon şi să sun la Ministerul Educaţiei (să-l demită pe profesor), mai primesc un mesaj: "Tu nu vezi că ai o problema de mindset? Whatever". Intru în panică. Ce naiba să am la mindset, că ultimele analize mi-au ieşit bine. Ma întristez şi un sfert de oră nu sunt bun de nimic. Am o mare problemă de mindset. Cu sufletul zdrenţe caut pe Google. Aflu că mindset înseamnă mentalitate. Mă liniştesc. Trăiesc atâţia oameni în lume cu probleme de mentalitate, încat unul în plus sau în minus nu mai contează.

Dacă nu foloseşti jargonul corporatist, nu eşti profi. Punct. Nici cool nu eşti. Încă o dată, punct. Poţi să ai doctorat la Harvard, dacă te încăpăţânezi să gândeşti şi să scrii în română, eşti un looser. Come on. Nu te va accepta nimeni dacă refuzi să strecori în comunicările tale câteva "trendy", "catchy" şi "well". Aşadar, ai învaţat degeaba. În civilizaţia fumului, trebuie să dai senzaţia că te pricepi. Let's face it, nimeni nu va avea timp să te ia la bani mărunţi. Să vadă ca din tine, după ce eşti scuturat bine, nu rămâne nici măcar o moneda de folosit la cărucioarele din supermarket. În lumea rapidă, reală sau ireală, cea mai tare exprimare este, de departe: "Vino la petrecere cu the significant other". Mi-a luat o ora să aflu că este vorba despre parteneră. Adică soţia, prietenă, iubita, logodnica, amanta. M-am încins şi am uitat cel mai important lucru: în fiecare articol trebuie să fii focusat pe ceva. Iar eu sunt confusing. Aşa cum sunt tot mai mulţi oameni. Oameni cu care interacţionez zi de zi.

Tristeţea cea mai mare este că, aşa cum bine observa un comentator pe un forum, am înlocuit limbajul de lemn din perioada comunistă cu un alt limbaj de lemn. Limbajul de lemn din perioada corporatistă. Din zece tineri cu care interacţionez, în special din marile companii, nouă îl folosesc. Din aceşti zece tineri, nu aş angaja mai mult de doi să lucreze pentru compania pe care o conduc. Sunt project manageri, dar, în esenţă, nu pot purta o discuţie coerentă. Nu pot identifica etapele unui proces simplu. Nu pot redacta un mesaj cu început, cuprins şi încheiere... Sunt produsul unui sistem educaţional falimentar. Produsul unor companii ce au nevoie de roboţi, nu de oameni. Afacerea este atât de mare încât, de multe ori, merge de la sine. Iar dacă dă faliment, nu sunt de vina oamenii din interior, ci piaţa. Oamenii din exterior. I-am spus unei domnişoare la un meeting ca aş prefera să vorbim în română. M-am dat mare şi i-am mărturisit ca sunt profesor, aşadar, mă deranjează barbarismele. Am rugat-o să nu folosească termeni din engleza acolo unde exista un corespondent în limba română. S-a uitat la mine, pentru cateva secunde, cu o privire de automat de cafea şi mi-a spus: "Come on! I hate you". Nu mai ştiu ce am discutat la întâlnire. Cert e ca am plecat trist. Nici nu mai ştiu daca am citit meeting report-ul primit pe e-mail. Oricum n-aş fi înţeles nimic.

Sunt un looser care se încăpăţânează să gândească româneşte. Să asculte muzica românească de calitate. Celelalte Cuvinte, de exemplu. Când îl aud pe regretatul Florian Pittiş recitând versurile în "Fără cuvinte" îmi dau lacrimile. Şi realizez că este un mesaj excelent pentru cei ce masacrează limba română:

"Ca un paienjeniş, tăcerea se întinde prin unghere,

Câteva raze mai clipesc stinghere,

Şi iată, visul vine pe furiş,

Şi intră în odaia mea tiptil, ca un copil.

Pe la fereastră,

Ca un bătrân cântând din flaut,

Trece... vantul rece.

Cu-atâtea vise-n traista lui albastră,

Tăcere... ochii zilei s-au închis.

În seara asta ce-mi mai spui tu, vis?

Te-ascult, vorbeşte-mi, dar încet, încet şi mult,

Şi vorba ta să semene tăcerii..."

 

sursa: http://www.campeanu.manager.ro/ 

[altmariusconcurs]

Articolul este deosebit - din pacate, fenomenul nu  este propriu Romaniei, ci afecteaza din ce in ce mai grav intrega Europa. Frangleza este celebra de citeva decenii, dar incet-incet apar puisorii care fac parte din aceeasi familie... Cred ca fenomenul apartine universalizarii limbii, este un fenomen pe care nu-l dorim, dar este omniprezent in cultura.

Romgleza nu poate fi evitata, decit cu ajutorul unei culturi solide - dar unde mai poate fi intilnita aceasta cultura, cind toate autoritatile se zbat sa distruga orice a ramas din vechea cultura?

As  avea o rugaminte: specificati de unde ati preluat materialul; aceste lucruri sunt din ce in ce mai urmarite

 

[Nicoleta Cimpoae]

Eu am primit articolul prin e-mail, dar am verificat pe Internet și poate fi găsit la 

http://www.campeanu.manager.ro/a/Articole/E-@ltfel_Romania/1075/Am_...

Fenomenul este din ce în ce mai prezent, nu numai în cadrul companiilor multinaționale, dar și în rândul adolescenților, care au ajuns să aibă un limbaj al lor, un amestec de română și engleză în care nu se mai folosesc diacriticele, se scrie cu prescurtări, nu există semne de punctuație sau majuscule etc. 

Deja limba română a acceptat unele cuvinte englezești, în special din domeniul tehnologiei informației. Într-un fel e de înțeles, pentru că e mai ușor să existe un limbaj universal comun care să definească anumite componente, procedee, programe etc., de vreme ce Internetul a cunoscut o asemenea dezvoltare în ultimii ani. Dar, de aici și până la a folosi acest amalgam de cuvinte în vorbirea/scrierea curentă și a "uita" să vorbești/scrii limba ta natală ... e cale lungă!

[judit ionescu]

Nu mă mir de acest fenomen - sper că va fi la fel de trecătoare ca şi celelalte de acest fel - atâta timp cât noul Dicţionar Ortografic Ortoepic şi Morfologic Român - celebrul DOOM,- a consfinţit la folosirea unor termeni care deteriorează limba română. Aş putea exemplifica prin "job"- loc de muncă, trend - modă, şi multe altele. Desigur , mulţi - mai ales cei tineri (iuventus ventus!) recurg la acest fel de limbaj, fiindcă se delimitează şi prin asta de restul lumii. Aş vrea să vă aduc aminte de franţuzismele vremii lui Caragiale sau de multitudinea cuvintelor italiene din perioada 60 peste care a venit aceasta, al englezismelor... E trecătoare  ca o "epidemie" de primăvară.

[Angela Rahovan]

       Sunt și eu o ratată ca dl.Câmpeanu, dar nu pentru că aș fi dascăl de limbă română ci pentru că asist neputincioasă la masacrarea limbii în care m-am născut. Normalitatea face ca dezvoltarea unei limbi să se realizeze și prin interschimb cultural, prin aport de neologisme mai ales în limbajele profesionale -tehnologie, medicină, informatică, știința conducerii - vedeți nu am scris management - dar cred că noi românii luăm o supradoză de import lingvistic irațional și fără noimă! Și generația mea participa la miting, organiza mitinguri dar nu în sensul ”meeting” -ului citat de autorul articolului ( de parcă ”întâlnire” nu ar mai fi bun). Acum vorbim despre ”piar” (relații publice care nu e totuna cu relațiile cu publicul), aplicăm pentru o slujbă ( nu facem o cerere), spunem ”oops” și nu vai sau văleleu iar când îl inlocuim pe ”cool” găsim barbarismele ”marfă” sau ”supertare”. Francezii cel puțin au o ”Defense de la langue francaise”, dar noi ce facem? Sunt prea multe de spus!

[silvian dobre]

multumim frumos !