ALTE VREMURI, ALTE MELODII... CHARLES AZNAVOUR

[judit ionescu]

Charles Aznavour ; nume real Shahnourh Varinag Aznavourian(22 .05.1924) este un cantaret ,compozitor si actor francez de origine armeana .Este vorba de unul dintre cei mai celebrii cantareti de muzica francezi , cu o cariera rasunatoare si cel mai cunoscut peste hotare , a vandut peste 100 milioane de discuri. Aznavour este cunoscut criticilor si admiratorilor cu apelativul de "Charles Aznavoice",fiind recunoscut peste hotare ca un ambassador al cantecului francez .

Tatal sau Misha Aznavourian, s-a nascut Georgia si era fiul unuia dintre bucatarii tarului Nicolai al II-lea , mama Knar Baghdassarian, era fata unor comercianti armeni din Turcia . Printr-o intamplare Charles a trait la Paris , pentru ca parintii erau in capitala Frantei in trecere astepatand o viza pentru Statele Unite . La varsta de 9 ani tanarul Aznavour (care avea sa devina numele lui de scena ) debuta in cariera sa de cantaret si comediant .

Primul moment important a fost in 1946 cand a fost remarcat de catre marea Édith Piaf. Facand un duo cu Pierre Roche , o acompaniau pe Piaf in turneele prin Franta si SUA . Cucerirea Americii s-a facut la Québec in 1948, unde acest duo s-a produs un an si jumatate .

Ei au facut intre 1948 -1950 circa 78 de turnee cu : J'ai bu (1948), Départ express (1948) si Le feutre taupé (1948).

Anul 1956 a marcat un prim pas important in viata cantaretului . Dupa un recital la Casablanca, reactia publicului fu aceea care l-a propulsat pe Aznavour in rangul de vedeta . Pentru premiera sa la Olympia, Aznavour a scris Sur ma vie (1956) care devine primul sau mare slagar . De acum inainte contractele se vor succeda si dupa o perioada de 3 luni la Olympia , cariera sa va capata adevarata valoare la teatrul Alhambra unde a compus Je m’voyais déjà (1960).

In seara de 12.12.1960 dupa 7 cantece interpretate in fata unui public “inghetat” artistul a folosit si ultimul "atu " : Je m'voyais déjà (1960), care era povestea unui artist ratat (« À 18 ans, j'ai quitté ma province... »). La sfarsitul interpretarii proiectoarele au fost puse pe sala . Nimeni nu aplauda . In culise , Aznavour era pe punctual de a-si abandona meseria .Reintrand pe scena pentru a-si saluta pentru ultima oara publicul a intalnit o multime care brusc a inceput sa aplaude . Sala Alhambra se zguduia de aplauze , a fost un veritabil triumf , avea 36 de ani .

In anii ’60 a dat la iveala Tu t’laisses aller (1960), Il faut savoir (1961), La mamma (1963), Et pourtant (1963), For Me Formidable (1964) si La bohème (1966).

Dupa cutremurul de pamant din 1988 care a zguduit Armenia , Aznavour nu a stat pe ganduri pentru a-si aduce aportul prin fundatia sa Aznavour pour l’Arménie.

Cantecul sau Pour toi Arménie (1989), inregistrat cu ajutorul a 45 de artisti s-a bucurat se un success de palmares . In cinstea lui , din 2001 o piata din Erevan ii poarta numele.

In 1997, a fost numit “ofiter “ al Legiunii de onoare si apoi comandor in 2004. A avut o vesnica recunostinta pentru Québec, si a legat o prietenie cu o cantareata québécoise Lynda Lemay implicandu-se in cariera sa ..

In 1998, a reinterpretat vechile cantece intr-o noua maniera de jazz , in albumul Jazznavour, realizat cu ajutorul lui : Dianne Reeves, Jacky Terrasson, Michel Petrucciani, Eddy Louiss, Richard Galliano si André Manoukian.

In acelasi an postul CNN si Times Online a titrat Artiste de variétés du siècle. A fost recunoscut ca fiind “performerul secolului " prin excelenta , ci mai mult de 18 % din voturi surclasandu-I pe Elvis Presley si Bob Dylan. In 2002, detine un rol foarte personal in filmul : Ararat de Atom Egoyan , film ce povesteste despre genocidul armenilor .

In primavara lui 2005, Charles Aznavour incepe un turneu de adio in America de Nord care inceput la Québec si care s-a terminat in toamna anului urmator in SUA si Canada. Un concert in aer liber a avut loc la Erevan in 30 septembrie 2006, sustinut de “eroul natiunii “ ( « héros national » ) titlul pe care i l-au dat armenii , in fata a 100 000 de spectatori. Aznavour anunta in 2007 ca va sustine concerte de adio in Japonia , Europa , Asia si America de Sud pana in 2010 daca sanatatea ii va permite

Din 09.10.2007 si pana in 10.11.2007 « le grand Charles » innebunea inca o data publicul din Palais des Congrès de Paris ,caruia ii propunea un concert mai intim acompaniat fiind de o oechestra foarte ritmata cantand cantece ca Il pleut, Viens, Entre nous, Pour faire une jam, etc

Facand parte din personalitatile cele mai appreciate in tara sa -dupa un sondaj efectuat la inceputul anului 2007- lansa in luna octombrie a aceluiasi an o culegere de povestiiri denumita Mon père, ce géant. In prima povestire Charles Aznavour aborda teme familiare , sensibile , toate insistand pe rolul si importanta parintilor .

Cu ocazia celei de-a 400 aniversari a orasului Québec, Charles Aznavour a concertat in 6 iulie 2008 pe scena din Plaines d'Abraham in inima vechii capitale Acest spectacol care a atras mai mult de 100 000 de spectatori a fost cel de-al treilea concert in aer liber dat de Charles Aznavour.

Dupa mai mult de 60 ani de cariera , Charles Aznavour a devenit si ramane, unul din cei mai mari cantareti francezi . Lucreaza acum la cel de-al doilea volum de povestiri si dupa el are inca o multime de versuri pentru cantece de oferit ..

Paralel cu cariera de cantaret , Charles Aznavour a aparut si in 60 de filme , desi a aparut in filme inca din din anii 40 , prima sa aparitie de mentionat se produce in filmul lui François Truffaut' “ Tirez sur le pianiste” .Tot in acelasi an apare si in Un taxi pour Tobrouk (1960) de Denys de La Patellière cu Lino Ventura si in Le Passage du Rhin (1960) André Cayatte.

Roluri mai importante are in Cherchez l'idole (1963) de Michel Boisrond cu Frank Alamo, Le Temps des loups (1969) , Le Comédien (1996) de Christian de Chalonge cu Michel Serrault , Ararat (2002) de Atom Egoyan cu Marie-Josée Croze si Emmenez-moi (2005) de Edmond Bensimon cu Gérard Darmon, Zinedine Soualem .

Premii

1959 : Premiul de interpretare al Academiei de Cinema Franceze
1969 : Premiul Societatii americane a compozitorilor
1969 : Medalia Vermeille a orasului Paris
1971 : leul de Aur al Festivalului de la Venetia pentru versiunea italiana a melodiei din film « Mourir d'aimer »
1985 : Marele premiu National pentru arte si litere
1995 : Marea medalie a muzicii franceze decernata de l'Académie française
1995 : Ambassadeur Itinérant al Arménie pe langa Unesco
1996 : Incoronat cu Songwriters Hall of Fame
1997 : César onorific
2001 : Pape de la chanson française (Château Pape-Clément)
2002 : Este numit “Cetatean de onoare “ al orasului Montréal (Canada)
2004 : Numit commandeur de la Légion d'honneur (ofiter din 1997)
2004 : Numit “Erou national al Armeniei
2005 : Numit cetatean de onoare la Cannes, Palme d'Or de la ville
2006 : Numit ambasadot de Mantes-la-Jolie
2006 : Onorat la al 30 –lea Festival International du Film du Caire
2008 : Ofiter de l'Ordre du Canada (cu titlu onorific)

[Nicoleta Cimpoae]

Frumoase vremuri ... melodii de neuitat! 

[coca antoniu]

Inegalabilul Charles Aznavour,pe care-l ascult intotdeauna cu multa bucurie si nostalgie!

[silvian dobre]

MULTUMESC MULT !!  MI- AM ADUS AMINTE DE ANII ADOLESCENTEI SI TINERETII !!!............INOUBLIABLE !!!

[Angela Rahovan]

Ani de tinerețe,când după o vizită la Paris, o rudă a adus un ”microssillon” de 45, al unui cântăreț cu o voce ușor răgușită, pe care ascultându-l am fost copleșiți de emoție. Melodia era ”La mama”. Cântărețul Charles Aznavour.