Povestea cristalelor care vorbesc

[altmariusscience]

Povestea cristalelor care vorbesc

de Adriana Vela | Mar 29, 2011

http://www.scoalaedu.ro/news/193/88/Povestea-cristalelor-care-vorbesc

---

„Craniile de cristal s-au activat!“ Vestea a înconjurat planeta şi a şocat nu numai lumea ştiinţifică internaţională, ci şi pe cei care ştiu cât de cât despre ce e vorba. Ce se întâmplă de fapt? De ce tocmai acum? Ce reprezintă fluxul de protoni pe care craniile îl emit? Oare comunică între ele? De ce? Cercetătorii se bat să afle cauza fenomenului. Deocamdată însă nu sunt în măsură decât să constate fenomenele fizice care au loc şi să facă presupuneri. Toţi sunt însă de părere că răspunsul nu se va lăsă prea mult aşteptat…

Ce sunt „craniile de cristal“?

Obiecte de cult, instrumente ezoterice, arhive străvechi sau, pur şi simplu, obiecte de decor? Părerile oamenilor de ştiinţă sunt împărţite. Până una alta craniile de cristal sunt evident, bucăţi mai mari sau mai mici de diferite tipuri de rocă de cristal, care aşa după cum arată şi numele lor, au fost sculptate în formă de craniu uman. Cert este că tehnica folosită pentru realizarea lor, moment care se pierde în negura timpului de dinainte de perioada civilizaţiei aztece, nu poate să fie reprodusă nici astăzi, în nici unul din cele mai avansate şi sofisticate laboratoare ştiinţifice din lume. Un motiv în plus ca să stârnească cel puţin uimire, dacă nu chiar teamă la gândul că civilizaţiile străvechi, considerate de noi destul de rudimentare, au fost în măsură să creeze un obiect atât de perfect, încât nici cel mai sofisticat microscop actual nu este capabil să detecteze urmele lucrăturii/sculptării lui.

De ce cristal?

Faptul că aceste cranii sunt de cristal, rocă cu vechi, profunde şi recunoscute proprietăţi ezoterice a ascuns vreme îndelungată adevărata menire a acestora. Şi asta pentru că s-a descoperit că de fapt, aceste cranii de cristal, ca orice tip de cristal de altfel, stochează informaţia ca un… calculator. Cu cât calitatea cristalului este mai ridicată, cu atât proprietăţile lui de a stoca informaţii sunt mai mari. Dar acestea nu se rezumă doar la atât.

De unde şi până unde?

Cristalele de cuarţ au proprietăţi piezoelectrice, se polarizează adică, respectiv produce descărcări electrice sub acţiunea diferiţilor factori mecanici şi se deformează expuse într-un câmp electric. De aceea, cuarţul este folosit şi astăzi în informatică şi electronică. Particulele de cristal au şi capacitatea de a emite fotoni, motiv pentru care intră în componenţa laserelor. Structura internă a cristalelor de stâncă are şi puncte comune cu ADN-ul uman, care el însuşi conţine particule de cristal, care emit fotoni în banda de lumină vizibilă şi care mai conţin şi codul de bază necesar pentru apariţia vieţii.

  

„Obiectul acesta blestemat, pur si simplu, nici nu ar trebui să existe!“, a exclamat, unul din cristalografii de la Hewlett-Packard, citat de presa vremii.

Legături intime

Toate craniile de cristal cunoscute şi studiate deja de oameni de ştiinţă prestigioşi s-a dovedit că emit unde susceptibile de a purta informaţii sub formă de protoni. Toate dispun de un câmp electromagnetic propriu şi emit unde asemănătoare undelor radio. Cu toate astea, câmpul de energie şi pulsaţiile pe care le emit diferă în funcţie de fiecare craniu în parte. Nu se ştie încă de ce dar s-a dovedit că aceste pulsaţii pot să intre în relaţie cu celulele creierului uman şi în special cu hipotalamusul şi să realizeze un schimb de informaţii cu zona conştientă a spiritului uman şi chiar să se racordeze la ADN-ul omului.

„Imposibil de real“

La sfârşitul anului 1970, craniul din cristalul cel mai pur, care reproduce perfect craniul uman (denumit Mitchell-Hedges - n.n.), a fost dus pentru prima oară pentru analize ştiinţifice extinse la firma Hewlett-Packard din Santa Clara, California. Şi asta pentru că renumita firmă de calculatoare avea, şi are şi astăzi, unul dintre cele mai sofisticate laboratoare de cercetare a cristalului din lume. Concluzia cercetătorilor a fost că „acest craniu de cristal este realmente imposibil de reprodus“. Testele au mai dezvăluit şi faptul că acesta are un mecanism interior de prisme şi lentile extrem de complicat, care refractă şi reflectă lumina proiectată asupra lui în diferite feluri. Acest sistem de „lentile“ este dovada unei competenţe tehnice greu de realizat, chiar şi în zilele noastre, darămite în 1924 când a fost descoperit, sau cu mult înainte de perioada domniei incaşilor, după cum spun legendele. Proiectând, de exemplu, lumină polarizată asupra craniului, în timp ce se afla într-o soluţie de benzil-alcool, s-a descoperit că la realizarea lui nu s-a ţinut seama de axa naturală a cristalului, fapt care ar fi trebuit să îl sfărâme. Ori, nu s-a întâmplat asta! În plus, indiferent la ce temperatură supuneau cercetătorii Craniul Mitchell-Hedges, acesta rămânea întotdeauna la 21,1° Celsius.

Depozit de imagini şi informaţii

Craniile de cristal au abilitatea de a-şi schimba culoarea şi de a proiecta imagini holografice chiar în interiorul craniului, imagini care pot să fie văzute de oricine, cu ochiul liber. Ele au capacitatea de a stoca/înmagazina informaţii sub formă de memorie holografică, după înregistrarea volumetrică a datelor în trei dimensiuni şi au şi o capacitate extrem de ridicată, ca volum şi viteză, de a transmite informaţiile. Aşa se explică, susţin oamenii de ştiinţă vindecările miraculoase ale celor care au venit în contact cu aceste cranii, dar asta este o altă poveste.

Legenda

Potrivit legendelor mayaşe, craniile de cristal sunt calculatoare străvechi, dar şi dispozitive de comunicaţie. Ele conţin informaţii şi înregistrări importante despre originile şi destinul omenirii, cât şi despre felul în care Terra este legată de alte corpuri cereşti din univers, conform unei scheme energetice naturale universale „ca pânza de mama păianjen“ cum spun amerindienii. Denumite de popoarele Americii Centrale, unde au şi fost descoperite, „craniile care vorbesc sau care cântă” ele au fost sculptate în pietrele piramidelor toltece având un trup de şarpe. Templul craniilor de cristal este cunoscut la Chichen Itza, de exemplu, drept templul „cunoaşterii“. În graiul maya denumirea dată cristalului înseamnă şi lumină şi cunoaştere, iar mayaşii cred că existenţa lui este legată de cea a zeului creaţiei, Hunab Ku. Potrivit descendenţilor actuali ai popoarelor amerindiene, la „începuturi au existat 12 lumi care cunoşteau viaţa sub formă umană, iar Terra era considerată pe vremea aceea „planeta copiilor”. De aceea, celelalte 11 lumi şi-au adunat cunoştinţele într-un soi de calculatoare holografice sub forma craniilor de cristal şi le-au adus pe Terra pentru a le împărtăşi oamenilor cunoştinţele lor. Cu ajutorul acestora de altfel, spun legendele străvechi, omenirea a reuşit să construiască până în prezent patru mari civilizaţii: Lemuria, Mu, Mieyhun şi Atlantida. Craniile au fost păstrate de-a lungul veacurilor în piramida Arcei, pe care au păzit-o cu străşnicie mai multe civilizaţii: iniţial olmecii, apoi mayaşii şi, în final, aztecii. Se spune că ultimii nu le-au folosit însă corect şi le-au risipit odată cu venirea conchistadorilor. Mesajul craniilor de cristal a rămas însă neştirbit.

  

Protonii vorbesc

Dintre toate craniile de cristal cunoscute, cercetătorii au descoperit că a devenit deosebit de activ Craniul de cristal de la Paris, care emite protoni într-o veselie, după prototipul activităţii cerebrale umane. Se pare că el comunică deja cel expus la British Museum din Londra, care nu este însă la fel de activ. Cercetătorii nu ştiu încă de ce se trezesc craniile la viaţă. Nu se pot împiedica însă să nu se întrebe dacă nu cumva este vreo legătură între acest fenomen şi apropiata intrare a Terrei în renumita deja „centură fotonică“ din centrul galaxiei noastre, în care şi Terra va pătrunde exact în momentul solstiţiului de iarnă din 2012. (la 21-22 decembrie).

[silvian dobre]

multumesc !! foarte interesant  subiectul !!!

[altmarius]

Nu cred ca exista nici o legatura intre comunicarea plantelor si cea a cristalelor... Mai degraba cred ca articolul se refera la o perioada - indelungata - din istoria Pamintului, despre care nu cunoastem absolut nimic. In definitiv, istoria Pamintului dateaza de circa 80 de milioane de ani, iar Comuna Primitiva a fost circa acum 100.000 de ani. Restul anilor, unde sunt? Civilizatii mult mai avansate, de gen Atlantida, ar fi putut ocupa acel spatiu? Aceasta este esenta problemei.

[Nemes Constantin]

Daca cineva doreste sa afle adevarul despre aceste realizari ale mainilor omului, ajunge la concluzia ca nu poate desparti adevarul de inselaciune in ce priveste “descoperirea “ lor si introducerea in circuitul public. Trebuie amintit ca inca din evul mediu existau colectionari de obiecte vechi, achizitionate cu mari sume de bani. Acestea puteau fi sculpturi, obiecte ritualice, manuscrise, arme sau alte asemenea, care erau achizitionate pentru a  face parte din colectiile bogatilor vremii. Tentatia de a falsifica astfel de obiecte era mare, iar maiestria si abilitatea falsificatorilor, pe masura. Revenind la craniile despre care discutam, pot afirma cu certitudine ca asa-zisa legenda mayasa este o facatura a celor care au avut interesul sa fabuleze pe aceasta tema. Cine pune mana pe o lucrare despre civilizatia maya, renunta repede sa creada afirmatii care nu au nici o logica. Ce este mai surprinzator, este ca autorul povestii nu intelege nimic din teoriile logice elaborate despre “originile si destinul omenirii” sau le enumera pentru ca dau bine in insiruirea despre ce ar putea sa contina aceste cranii de cristal.

Articolul face o trecere simpatica de la literatura SF la literatura umoristica prin afirmatia ca un craniu “emite protoni într-o veselie”, ceea ce este mai bine decat daca i-ar emite intr-o tristete! Asta ne mai bucura si pe noi! Ar fi trist sa aflam intr-o zi ca ele au inceput sa… muste! Nu este o idée buna pentru un articol de senzatie?!

[altmariusliterar]

Da, este o idee foarte buna; si provenienta acestor cranii din cultura maya este mai mult decit indoielnica; totusi, persista o intrebare, la care nu exista un raspuns acoperitor: istoria Terrei ca planeta este de aproximativ 80 milioane de ani (bine, terestri), iar istoria cunoscuta este de numai vreo 100.000 de ani.... Unde s-ar putea gasi diferenta?

Ca acele cranii emit protoni "intr-o veselie" e indoielnic - dar ca tehnica actuala nu poate justifica existenta acestor modele de performanta este neindoielnic. Si povestea acestor cranii revine periodic, pentru a nu fi numai o poveste. Imi amintesc ca si revista "Stiinta si tehnica" a abordat-o prin anii '80, daca nu ma insel.

Si mai este un aspect: nu va place literatura SF? A creat capodopere, de la Jules Verne la Isaac Asimov sau la Philip K.Dick...

[Nemes Constantin]

Pe un alt ning literar care anunta moartea scriitorului Ion Hobana, am postat un comentariu-omagiu in care supuneam:

 “Ion Hobana ne-a incantat tineretea; ne-a oferit aripile viguroase ale gandurilor sale, imbiindu-ne sa avem curajul sa plutim si noi dincolo de limita a ceeace putem cuprinde cu simturile, acolo unde mintea lui a reusit sa se avante: in spatiul infinit al visarii. In zilele deznadejdii, el ne deschidea usa unei alte lumi, diferita de cea pamanteana in care cenusiul parea ca nu se mai termina. Ne-a dus de mana cu maiestria lui, lasandu-ne in imponderabilitatea visarii, oferindu-ne cunoasterea ca acolo este spatiul deplinei libertati, atat de mare, ca nu-l putem colinda pana la capat oricat de repede l-am parcurge! Cine nu i-a citit cartile, sa i le citesca !”

Cred ca este relevant pentru pozitia mea in favoarea literaturii SF. Am afirmat insa ca daca textul aici prezentat este literatura SF este nereusit, iar daca este text stiintific este de asemenea nereusit. In domeniul literaturii nu pot fi un critic obiectiv; neavand instructia necesara, afirmatia este doar impresia unui cititor a catorva sute de volume de literatura SF. Fiind inginer de profesie, pot sa-mi dau cu presupusul in mod obiectiv asupra aspectelor care tin de chimie, fizica, mecanica, geologie, matematica…Daca voi avea putin timp liber, voi incerca sa argumentez pozitia mea printr-o critica asupra textului propus de autor.

 

[Ionescu Alina-Cristina]

Nu stiu originea craniilor si nu sunt in masura sa comentez articolul referitor la adevaratele insusiri ale craniilor. Nu stiu daca posed aceste insusiri sau totul este un fals. Dar. pe de alta parte puterea cristalelor este imensa. Daca poti "programa" un cristal mititel si il poti incaraca cu energie, de ce nu ar putea fi "programate"  si incarcate cu informatii prin tehnici speciale aceste cristale? In vremurile "de mult apuse" cu ajutorul baghetelor de cristal si prin tehnici speciale detinute numai de marii initiati se puteau regenera organele si se faceau operatii fara a curge o picatura de sange. Daca pierdeai o mana (in razboi sa spunem) cu ajutorul baghetelor de cristal ti se refacea partea de corp pierduta. Bineinteles ca de aceasta tehnica nu beneficiau oamenii de rand si nu aveau acces la aceste invataturi decat preotii initiati. Faptul ca suntem atat de necunoscatori in multe privinte, faptul ca nu credem decat ceea ce vedem cu ochii nostri nu diminuaza cu nimic maretia REALITATII SI ADEVARUL.