Conceptii eronate despre Fecioara Maria

[altmariustotal ortodox]

Conceptii eronate despre Fecioara Maria

                    

Unele grupari religioase afirma ca Sfanta Fecioara Maria ar fi fost o femeie obisnuita care, in afara de Iisus Hristos, a avut si alti copii, dupa nasterea Mantuitorului, El fiind doar primul ei nascut (Matei,  1, 25), copii pe care Biblia ii numeste "fratii si surorile Domnului". De aceea, obiecteaza aceste grupari, nu i s-ar putea atribui calitatea de Preacurata si Pururea fecioara si ca nici nu ar putea fi preacinstita ca Maica a Domnului sau Nascatoare de Dumnezeu.

 

Sfantul evanghelist Matei, relatand nasterea Mantuitorului, scrie : "Si n-a cunoscut-o pe ea pana ce a nascut pe Fiul sau, Cel Unul Nascut" (1, 25). Folosindu-se de aceste cuvinte, unii afirma ca textul ar lasa sa se inteleaga ca Sfanta Fecioara ar fi avut si alti copii dupa nasterea Mantuitorului si ca Iisus Hristos ar fi numai primul ei nascut, dar nu si singurul. Sfantul evanghelist Matei, traind in mediul iudaic, foloseste expresiile dupa sensul lor din limbajul vremii. Prin cuvintele "Si n-a cunoscut-o pe ea", el vrea sa sublinieze mai intai adevarul ca Sfanta Fecioara a zamislit si a nascut pe Iisus Hristos nu in urma unei lega­turi trupesti, intre Sfanta Fecioara si Iosif n-a fost o legatura de casa­torie, dupa sensul in care aceste cuvinte sunt folosite in alte texte bi­blice (Fac, 4, 1 ; 17, 25 , I Regi, 1, 19 ; III Regi, 1, 4) , ci prin lucrarea suprafireasca a Sfantului Duh, de aceea si Sfanta Fecioara este cu ade­varat Nascatoare de Dumnezeu si Pururea-fecioara. Dupa sensul vre­mii, este folosita si conjunctia "pana ce", indicand o actiune nelimitata in timp, de stare permanenta si durabila, care nu se va schim­ba, fiind echivalenta cu "niciodata" sau "in vesnicie", dupa cum este folosita cu acest sens si in alte texte biblice (II Regi, 6, 23 ; Fac, 8, 7 ; I Mac, 5, 54 ; Matei, 28, 20 ; I Tes., 4, 17). Sfantul Ioan Damaschin arata ca prin conjunctia "pana ce" se "indica pe de o parte sorocul cel hotarat al vremii nasterii, iar pe de alta parte nu neaga timpul ce urmeaza dupa aceasta". Prin acel "pana ce" Sfantul Matei vrea sa sublinieze ca Sfanta Fecioara n-a cunoscut barbat nici dupa nasterea lui Iisus Hristos, pastrandu-si astfel pururea fecioria pentru toata viata.

 

In aceeasi corelatie de idei si continut, este si expresia 'cel intai" sau "primul nascut" atribuita Mantuitorului, pe care o folosesc aghiografii Noului Testament (Luca, 2, 7; Rom. 8, 29; Col., 1, 15, 18; Evr., 1, 6) dupa modul de gandire si exprimare din mediul iudaic. In Vechiul Testament expresia este folosita pentru cel intai nascut de parte barba­teasca, deoarece dupa Legea mozaica acesta se bucura de unele drepturi speciale (les., 13, 2; Num., 18, 15; Deut, 21,  17), indiferent daca mai avea sau nu si alti frati (les., 13, 2, 12 ; Num., 3, 12). Aceeasi denumire este folosita si pentru intregul Israel in calitatea sa de unicul sau sin­gurul popor ales de Dumnezeu (les., 14, 22). Deoarece in vorbirea ebra­ica, de multe ori numeralul cardinal (unu) este inlocuit prin cel ordinal (primul), iar in Noul Testament se folosesc ambele forme de "intaiul" sau "primul nascut", precum si de "unul" sau "unicul nascut", inseamna ca ele au acelasi sens. De aceea, textele in care se vorbeste despre "in­taiul nascut" (Luca, 2, 7; Rom., 8, 29; Col., 1, 15, 18; Evr., 1, 6), tre­buie puse in directa legatura si interpretate in acelasi sens cu textele in care se intalneste "unul" sau "unicul nascut" (Ioan, 1, 14, 18; 3, 16, 18 ; I Ioan, 4, 9). Ambele forme se refera numai la Mantuitorul si au in vedere nasterea Lui din Sfanta Fecioara. "Intaiul nascut" sau "pri­mul nascut" este identic cu "unul nascut" sau "singurul nascut", dupa cum spune si sfantul Ioan Damaschin : "Trebuie sa se stie ca prim-nascut este acela care a fost nascut intai, chiar daca ar fi unicul nascut. Cuvantul "prim nascut" arata ca s-a nascut primul, dar nu indica ne­gresit si nasterea altora".

 

In ceea ce priveste locurile din Noul Testament in care se vorbeste despre "fratii si surorile Domnului" (Matei, 12, 46-50 ; 13, 55-56 ; Marcu, 3, 31-35; 6, 3 ; Luca, 8, 19-21 ; Ioan, 2, 12 ; 7, 3, 5, 10 ; Fapte, 1, 14; I Cor., 9, 5; Gal., 1, 19), unii dintre ei fiind mentionati chiar cu numele: Iacov, Iosif sau Iosi, Simon si Iuda (Matei, 13, 55-56 ; Marcu, 6, 3), se pune problema cine sunt fratii si surorile Domnului, in ce grad de rudenie se afla cu Mantuitorul sau cu Sfanta Fecioara.

 

Din nici un text biblic nu rezulta ca "fratii si surorile Domnului" ar fi fost frati buni, dupa mama sau tata, cu Mantuitorul. In nici un text nu se spune ca ei ar fi fost fiii Sfintei Fecioare Maria, asa dupa cum se spune numai despre Iisus Hristos ca este "Fiul Mariei" (Marcu, 6, 3), in timp ce despre ei se mentioneaza ca sunt alaturi de ea si o insotesc (Matei, 12, 46; Marcu, 3, 31; Luca, 8, 19; Ioan, 2, 12; Fapte, 1, 14). Dupa cum nu se spune nici ca ar fi fiii lui Iosif, asa cum se mentio­neaza despre Hristos ca este "fiu al lui Iosif" (Luca, 3, 23). Despre mama "fratilor" Domnului, Sfanta Scriptura afirma ca era o alta Marie, deo­sebita de Sfanta Fecioara. In Sfintele Evanghelii, mama fratilor Domnu­lui este denumita Maria, mama lui Iacov si a lui Iosif (Matei, 27, 56 ; Marcu, 15, 40), mama lui Iacov si a Salomeii (Marcu, 16, 1), mama lui Iosi (Marcu, 15, 47), sau cealalta Marie (Matei, 27, 61 , 28, 1). Sfantul apostol Ioan tine sa precizeze aceasta deosebire, atunci cand spune ca langa crucea lui Iisus se afla "mama Lui, si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena" (Ioan, 19, 25). Dupa traditia bisericeasca (Sfantul Ioan Gura de Aur, Teodoret de Cir si Egesip), Cleopa a fost fra­tele lui Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare, astfel ca Maria, mama "fra­tilor" Domnului, este cumnata cu Sfanta Fecioara, iar fratii Domnului sunt veri primari cu Iisus Hristos, in nici un caz frati buni sau fii dupa trup ai Sfintei Fecioare.

 

Prin termenul ebraic de "ach" (frate) sunt denumite si alte rude mai apropiate sau mai indepartate, fie nepoti (Fac, 13, 8 ; 14, 14, 16 cu Fac, 11, 27), nepoti de var sau veri primari (Lev., 10, 1 cu Lev., 10, 4 sau I Parai., 23, 21-22). Frati sunt de­numiti si cei de acelasi neam (Ies., 2, 11), cei din aceeasi semintie (Num., 8, 26F 16, 10; II Regi, 19, 12), din aceeasi familie (Num., 3, 1 ; I Regi, 20, 29), din aceeasi localitate (Fac,  19, 7) sau cei de aceeasi profesie (Lev., 21,  10).

 

Ca "fratii" Domnului nu erau frati buni ai Mantuitorului rezulta si din mentiunea Evangheliei ca la inceput nici acestia nu "credeau in El" (Ioan, 7, 5) ; precum si din faptul ca pe Maica Sa Mantuitorul o in­credinteaza in grija sfantului apostol Ioan atunci cand Se afla rastignit pe cruce (Ioan, 19, 26-27). Mai tarziu, cei doi "frati" ai Domnului, Iacov si Iuda, nu se denumesc in epistolele lor "fratii Domnului", cum ar fi fost mai firesc, ci isi spun simplu slujitori ai lui Iisus Hristos (Iacov,1, 1 ; Iuda, 1).

 

Raporturile manifestate intre Iisus si Maica Sa au trezit nedume­riri. Astfel, textul :  "Iata mama Mea, si fratii Mei. Ca oricine va face voia Tatalui Meu celui din ceruri, acela imi este frate si sora si mama"(Matei, 12, 47-50) este cel folosit de unii credinciosi care vor sa di­minueze evlavia celorlalti pentru Maica Domnului.

 

In textul respectiv Mantuitorul Se refera la inrudirea spirituala du­hovniceasca, intemeiata pe credinta si implinirea voii divine. Aceasta inrudire nu desfiinteaza si nici nu micsoreaza inrudirea trupeasca, dar este superioara celei trupesti, deoarece pentru mantuire, inrudirea du- hovniceasca, prin care cineva devine fiu al imparatiei ceresti, fiu al lui Dumnezeu, este cu mult mai de pret decat inrudirea trupeasca. Mantuitorul subliniaza tocmai acest adevar, aratand ca prin credinta in El (Ioan, 1, 12), prin dragoste (I Ioan, 3, 1), prin ascultare de adevar si nefatarnica iubire de frati, prin nasterea a doua oara, prin cuvantul lui Dumnezeu (I Petru, 1, 22-23), se poate ajunge la fericirea si viata ves­nica, si nu prin inrudirea trupeasca. Din marturiile Sfintei Scripturi re­zulta insa ca Mantuitorul a cinstit pe Maica Sa si pentru legatura tru­peasca. La Nazaret i-a aratat  ascultare si supunere (Luca, 2, 51), la nunta din Cana Galileii i-a dat ascultare implinindu-i rugamintea (Ioan, 2,  1-10), iar cand a fost rastignit, S-a ingrijit de soarta ei (Ioan,  19, 20-27).

 

Mai este un motiv care trezeste nedumeriri in acelasi sens, anume, atunci cand Iisus Se adreseaza cu cuvantul simplu de "femeie", la nunta din Cana Galileii (Ioan, 2, 4), sau cand o incredinteaza ucenicului Sau, Ioan (Ioan, 19, 26). Dar la fel face si sfantul apostol Pavel cand vorbeste despre nasterea Mantuitorului din "femeie" (Gal., 4, 4). Deci atat Mantuitorul cat si sfantul apostol Pavel n-ar fi acordat Sfintei Fecioare Maria cinstea deosebita de care s-a invrednicit ca Nascatoare de Dumnezeu, ci adresandu-i-se cu cuvantul "femeie", ar fi considerat-o drept o femeie obisnuita, ca orice femeie casatorita care a avut si alti copii. Peste tot in Sfanta Scriptura, ca si in textele mentionate, cuvintele de "barbat" si "femeie" sunt in general folosite pentru a marca deose­birea de gen sau sex, reprezentand pe orice barbat sau femeie, indife­rent de starea lui civila sau sociala (Matei, 27, 55-56; Fapte, 1, 10-11 ; 5, 35).

 

Mariei Magdalena venita la mormantul Domnului dupa inviere, sfintii ingeri i se adreseaza cu cuvantul "femeie" (Ioan, 20, 12-13) ; la inaltarea la cer a Mantuitorului, sfintii ingeri se adreseaza sfintilor apos­toli cu "barbati galileeni"  (Fapte,  1,  10-11), dupa cum acest mod de adresare este folosit de sfantul apostol Petru la Cincizecime (Fapte, 2, 14, 22) sau de Gamaliei in Sinedriu (Fapte, 5, 34-35). Deci termenii de "femeie" si "barbat" sunt folositi ca apelative si mod de adresare, si nu de dispret, cum afirma unii.