Astăzi, se doreşte ca adevărata teologie să întâlnească adevărata ştiinţă, iar dialogul lor să le arate împreună-lucrătoare în lumea în care trăim.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel arată că „scopul ştiinţei şi cel al teologiei sunt de a obţine şi exprima Adevărul. Ştiinţa încearcă să ajungă la acest lucru prin experiment şi analiză în sfera lumii materiale, pe tărâmul fizic al realităţii empirice. Teologia este de obicei caracterizată ca fiind axată pe «metafizic», pe realitatea transcendentă, care este domeniul lui Dumnezeu”.
Cu toate acestea, teologia creştină are ca ţintă reală interacţiunea dintre lumea vizibilă şi cea invizibilă, dintre creat şi necreat, dintre transcendent şi imanent. Este bazată pe convingerea că Dumnezeu S-a coborât în timp şi spaţiu cu scopul de a aduce creaţia - şi în mod special persoana umană, creată după chipul Său divin - de la moarte şi stricăciune la viaţă veşnică, la comuniunea cu El întru veşnicie. Prin persoana Logosului sau a Cuvântului întrupat, Dumnezeu, în calitatea Sa de Creator şi Răscumpărător, a ţesut o punte deasupra abisului infinit dintre creat şi necreat, dintre uman şi divin.
„Ştiinţa descoperă raţionalitatea lumii, dar o raţionalitate fără un subiect veşnic este inexplicabilă: raţionalitatea lumii presupune profunzimea raţională şi mai mult decât raţională, apofatică, a unei persoane veşnice şi nu are sens decât dacă este adresată de către această persoană veşnică unor persoane raţionale şi mai mult decât raţionale, pentru a realiza un acord şi o comuniune de iubire cu acestea”, ne spune Olivier Clément.
Pentru părintele Dumitru Stăniloae, Biserica trebuie să aibă „o teologie preocupată de punere în evidenţă a destinului umanităţii şi a sensului istoriei, care nu poate evita contactul cu lumea în care oamenii îşi trăiesc în mod real viaţa. De aceea, teologia ortodoxă a devenit - împreună cu cea occidentală - o teologie a lumii, revenind prin aceasta la tradiţia Părinţilor Răsăriteni, care au avut o viziune asupra cosmosului recapitulat în Dumnezeu. Din acest punct de vedere, cea mai importantă problemă a teologiei ortodoxe de mâine va fi să reconcilieze viziunea despre cosmos a Părinţilor cu cea care se conturează ca rezultat al ştiinţelor naturale… Teologia trebuie să rămână deschisă pentru a cuprinde atât umanitatea, cât şi cosmosul; trebuie să ia în calcul şi aspiraţiile întregii omeniri, şi rezultatele ştiinţei şi tehnologiei moderne”.
Constatăm că trăim un prezent impregnat de efortul persistent şi sistematic de descriere şi de înţelegere a Universului în care trăim. Modernitatea ne-a arătat până acum în ce măsură metodologia cunoaşterii poate să-şi pună amprenta asupra calităţii participării noastre în lume. De aceea, dialogul dintre teologie şi ştiinţă este fundamental pentru lumea mileniului trei.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius