Mănăstirea Dealu, necropola domnească unde este îngropat capul lui Mihai Viteazul

[pagina română]

https://www.historia.ro/sectiune/travel/articol/manastirea-dealu-ne...

Autor Alexandru Ionescu

Mănăstirea Dealu este menționată documentar încă din anul 1431. Situată pe un deal la nord de Târgoviște, vechea capitală la Țării Românești, aici se afla o biserică de lemn, care a fost reconstruită din temelii în timpul domniei lui Radu cel Mare (1499-1501) și terminată în timpul domniei fratelui său Vlad cel Tânăr (1510-1512). Biserica a fost pictată în anii 1514-1515 de zugravul Dobromir din Târgoviște. 

Biserica Sf. Nicolae a Mănăstirii Dealu, singura clădire ca s-a păstrat din vechiul ansamblu monahal, este unul dintre cele mai importante monumente medievale din Țara Românească. Construită din cărămidă, biserica a fost placată integral cu piatră. Biserica a introdus multe elemente noi în arhitectura Țării Românești, care au influențat ulterior construcția bisericii de la Curtea de Argeș.

Printre aceste noutăți se numără decorațiunile fațadelor, biserica fiind înconjurată de un brâu orizontal de piatră și de două rânduri suprapuse de rame de piatră care imită niște arcade. Un alt element inovator îl reprezintă broderia în piatră care decorează cele trei turle, care arată o influență armeano-gerorgiană asupra arhitecturii bisericii.

O adevărată necropolă domnească

La 9 iunie 1598, la Mănăstirea Dealu, a fost semnat un tratat între trimișii împăratului Rudolf al II-lea și Mihai Viteazul recunoștea suzeranitatea împăratului Sfântului Imperiu. În urma sfârșitului tragic al voievodului, decapitat pe Câmpia Turzii, capul lui Mihai Viteazul a fost luat de Turturea paharnicul și adus în Țara Românească, fiind înmormântat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu, lângă osemintele tatălui său, Pătrașcu cel Bun.

Mănăstirea Dealu este una dintre cele mai mari necropole domnești din țară, aici fiind înhumați numeroși domnitori ai Țării Românești și alți membrii ai familiilor lor. În pronaosul bisericii se află mormintele mai multor voievozi ai Țării Românești: Vlad Dracul, Vladislav al II-lea, Radu cel Mare, Vlad cel Tânăr, Vlad Înecatul, Pătrașcu cel Bun și Radu Bădica, precum și a voievodului moldovean Mihai Movilă, mort la Târgoviște. 

În semn de omagiu adus voievozilor Radu cel Mare și Mihai Viteazu, în anii 1912-1913 au fost realizate două sarcofage din marmură albă, aflate de o parte și de alta a pronaosului bisericii. Realizate în stil bizantin, aceste sarcofage sunt opera sculptorului Franz Storck.

Primele cărți tipărite în Țara Românească

Radu cel Mare a înzestrat Mănăstirea Dealu cu o tiparniță, aici fiind tipărite primele cărți din Țara Românească. Domnitorul l-a adus din Muntenegru pe ieromonahul Macarie, călugăr sârb care învățase arta tiparului la Veneția. Lui Macarie i se datorează primele cărți tipărite în Țara Românească: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) și Tetraevangheliarul (1512).

Liturghierul lui Macarie

Activitatea tipografică a încetat la Mănăstirea Dealu după 1512, Macarie fiind numit mitropolit al Țării Românești, fiind reluată în timpul domnitorului Matei Basarab (1632-1654), care a instalat aici o tipografie domnească. Prima carte tipărită a fost o „Evanghelie învățătoare” sau „Cazanie” (1644). Dacă tipăriturile realizate de Macarie au fost în limba slavonă, „Cazania” din 1644 a fost una dintre primele cărți tipărite în limba română, tot cu caractere slavone însă.

Mănăstirea Dealu a fost reconstruită de mai multe ori

Suferind o serie de jafuri și distrugeri, ca urmare a acțiunilor trupelor lui Gabriel Bathory (1611) și ale trupelor habsburgice conduse de contele Donat Johann Heißler von Heitersheim (1689), biserica a fost reparată și rezugrăvită în 1713.

Mănăstirea Dealu a fost grav afectată de cutremurele din 1802 și 1838. După ce a vizitat mormântul lui Mihai Viteazul, impresionat de starea în care se afla mănăstirea, domnitorul Grigore Bibescu (1843-1848), a dispus ample lucrări de refacere a clădirilor anexe. Cu acest prilej, biserica a fost zugrăvită pentru a treia oară. Turnul clopotniță de la intrarea în mănăstire poartă și azi numele de „Turnul lui Bibescu”.

Între anii 1912-1940, aici a funcționat liceul militar „Nicolae Filipescu”, care s-a mutat la Breaza după cutremurul devastator din 1940.

Toate clădirile care înconjoară astăzi biserica au fost reconstruite între anii 1953-1958, lăcașul de cult fiind singura clădire păstrată din vechiul ansamblu monastic. Actuala pictură din biserică este nouă, fiind realizată de pictorul Sofian Boghiu.