Papa Francisc: Angelus (29 martie 2020)

[altmariustotal catolic]

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această a cincea duminică din Postul Mare este cea a învierii lui Lazăr (cf. In 11,1-45). Lazăr era fratele lui Marta şi Maria; erau foarte buni prieteni ai lui Isus. Când el ajunge în Betania, Lazăr este mort deja de patru zile; Marta aleargă în întâmpinarea Învăţătorului şi îi spune: "Dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit!" (v. 21). Isus îi răspunde: "Fratele tău va învia" (v. 23); şi adaugă: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi" (v. 25). Isus se arată ca Stăpânul vieţii, Cel care este capabil să dea viaţa chiar şi celor morţi. Apoi ajung Maria şi alte persoane, toţi în lacrimi, şi atunci Isus - spune evanghelia - "s-a înfiorat în spirit şi [...] a lăcrimat" (v. 33.35). Cu această tulburare în inimă, merge la mormânt, îi mulţumeşte Tatălui care îl ascultă mereu, spune să se deschidă mormântul şi strigă tare: "Lazăr, vino afară!" (v. 43). Şi Lazăr iese "legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era înfăşurată cu un ştergar" (v. 44).

Aici atingem cu mâna că Dumnezeu este viaţă şi dăruieşte viaţă, dar ia asupra sa drama morţii. Isus ar fi putut să evite moartea prietenului Lazăr, dar a voit să-şi însuşească durerea noastră cauzată de moartea persoanelor dragi, şi mai ales a voit să arate stăpânirea lui Dumnezeu asupra morţii. În acest text din evanghelie vedem că credinţa omului şi atotputernicia lui Dumnezeu, a iubirii lui Dumnezeu se caută şi în sfârşit se întâlnesc. Este ca un drum dublu: credinţa omului şi atotputernicia iubirii lui Dumnezeu care se caută şi la sfârşit se întâlnesc. Vedem asta în strigătul lui Marta şi Maria şi al nostru al tuturor cu ele: "Dacă ai fi fost aici!...". Şi răspunsul lui Dumnezeu nu este un discurs, nu, răspunsul lui Dumnezeu la problema morţii este Isus: "Eu sunt învierea şi viaţa... Aveţi credinţă! În mijlocul plânsului continuaţi să aveţi credinţă, chiar dacă moartea pare că a învins. Ridicaţi piatra de la inima voastră! Lăsaţi Cuvântul lui Dumnezeu să readucă viaţa acolo unde este moarte".

Şi astăzi Isus ne repetă: "Ridicaţi piatra". Dumnezeu nu ne-a creat pentru mormânt, ne-a creat pentru viaţă, frumoasă, bună, bucuroasă. Însă "prin invidia diavolului a intrat moartea în lume" (Înţ 2,24), spune Cartea Înţelepciunii, iar Isus Cristos a venit să ne elibereze de laţurile sale.

Aşadar, suntem chemaţi să ridicăm pietrele a tot ceea ce are legătură cu moartea: de exemplu, ipocrizia cu care se trăieşte credinţa, este moarte; critica distructivă faţă de alţii, este moarte; ofensa, calomnia, este moarte; marginalizarea săracului, este moarte. Domnul ne cere să ridicăm aceste pietre de pe inimă şi atunci viaţa va înflori iarăşi în jurul nostru. Cristos trăieşte, şi cine îl primeşte şi aderă la el intră în contact cu viaţa. Fără Cristos, sau în afara lui Cristos, nu numai că nu este prezentă viaţa, ci se cade din nou în moarte.

Învierea lui Lazăr este şi semn al regenerării care se realizează în credincios prin Botez, cu inserarea deplină în misterul pascal al lui Cristos. Prin acţiunea şi forţa Duhului Sfânt, creştinul este o persoană care merge în viaţă ca o creatură nouă: o creatură pentru viaţă şi care merge spre viaţă.

Fecioara Maria să ne ajute să fim compătimitori ca Fiul său Isus, care şi-a însuşit durerea noastră! Fiecare dintre noi să fie aproape de cei care sunt în încercare, devenind pentru ei o reflexie a iubirii şi a duioşiei lui Dumnezeu, care eliberează de moarte şi face să învingă viaţa!

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

În zilele trecute, secretarul general al Naţiunilor Unite a lansat un apel pentru o "încetare globală şi imediată a focului în toate colţurile lumii", amintind de actuala urgenţă datorită lui COVID-19, care nu are graniţe. Un apel la încetare totală a focului.

Mă asociez cu aceia care au primit acest apel şi îi invit pe toţi să-l preia oprind orice formă de ostilitate războinică, favorizând crearea de coridoare pentru ajutorul umanitar, deschiderea la diplomaţie, atenţia faţă de cel care se află în situaţie de vulnerabilitate mai mare.

Angajarea comună împotriva pandemiei să facă pe toţi să recunoască nevoia noastră de a întări legăturile fraterne ca membri ai unei singure familii. Îndeosebi, să trezească în responsabilii naţiunilor şi în celelalte părţi aflate în cauză o angajare reînnoită pentru depăşirea rivalităţilor. Conflictele nu se rezolvă prin război! Este necesar să se depăşească antagonismele şi contrastele, prin dialog şi o căutare constructivă a păcii.

În acest moment gândul meu se îndreaptă în mod special la toate persoanele care îndură vulnerabilitatea de a fi constrânşi să trăiască în grup: case de odihnă, cazărmi... În mod deosebit aş vrea să menţionez persoanele din închisori. Am citit o notă oficială a Comisiei Drepturilor Umane care vorbeşte despre problema închisorilor supraaglomerate, care ar putea să devină o tragedie. Cer autorităţilor să fie sensibile faţă de această problemă gravă şi să ia măsurile necesare pentru a evita tragedii viitoare.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine; eu fac asta pentru voi. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu