'Sfintele sfintilor' - analiza liturgica, istorica si lingvistica

[altmariustotal ortodox]

Sfânta Liturghie ca şi Taină a Tainelor ne cheamă la întâlnirea cu Hristos, defapt la întâlnirea cu întreaga Sfânta Treime, ne cheamă să pregustăm Înpărăţia cerurilor, mai întâi prin cuvânt, apoi prin cântare, prin slujire şi în cele din urmă prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului. Liturghia înaintează prin rugăciunile şi cântările ei spre împărtăşirea cu Hristos şi spre intrarea în Înpărăţie. În ce priveşte împărţirea Liturghiei putem spune că un există o împărţire în sensul de separaţie a părţilor slujbei, ci cel mult o delimitare a unor momente, astfel putem spune că Liturghia are 3 părţi mari: Proscomidia (prothesis), Liturghia Catehumenilor (sau a Cuvântului), Liturghia Credincioşilor. În cadrul Liturghiei Credincioşilor, după epicleză, am ales spre analiză dialogul dintre diacon, preot şi popor: Să luăm aminte! Sfintele Sfinţilor, iar poporul răspunde: Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.

După ce preotul spune ecfonisul Cu harul şi cu îndurările…Amin diaconul rosteşte: Să luăm aminte! Această expresie rostită de diacon cere comunităţii care participă să-şi încordeze atenţia acum spre ceea ce se întâmplă : preotul luând agneţul în mână şi însemnând cruciş spune: Sfintele sfinţilor! A lua aminte este îndemnul de a sta atent şi concentraţi pe ceea ce urmează a se întâmpla şi anume împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului. Momentul acesta comportă câteva explicaţii: deşi o formulă atât de lapidară Sfintele sfinţilor trebuie să o înţelegem într-un sens mult mai teologic decât lasă să se vadă la prima vedere. Prin expresia Sfintele sfinţilor trebuie să se înţeleagă Sfintele ce vi se vor da vouă sfinţilor . Prin Sfintele înţelegem Sfintele Daruri care s-au sfinţit la epicleză. În ce priveşte termenul sfinţi acesta îi vizează pe credincioşi. În prímele secole creştinii erau numiţi sfinţi: ”Tuturor ce sunteţi în Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi sfinţi, har vouă şi pace…” (Rom. 1, 7), sau: ”Sfinţii toţi vă îmbrăţişează…” (II Cor. 13, 12).

Cu timpul însă, după ce se va extinde noţiunea de “creştin” (Fapte 11, 26), această noţiune se va restrânge, ea fiind folosită numai pentru a desemna anumite persoane. Astfel în época primară vedem că toţi credincioşii sunt numiţi sfinţi, tocmai în baza chemării de a se sfinţi. Înţelesul expresie Sfintele sfinţilor este următorul: Sfintele daruri se dau (se pregătesc pentru împărtăşire) pentru voi credincioşilor chemaţi la sfinţenie. Mitropolitul Bartolomeu aduce câteva explicaţii acestei expresii ”cât despre sfinţi, ei sunt destinatorii Tainelor, credincioşii care se vor împărtăşi din ele” în limbajul liturgic creştinii sunt numiţi în continuare sfinţi deoarece ”e vorba de sfinţire prin împărtăşirea credincioşilor cu Sfintele Taine” . Sfântul Nicolae Cabasila aduce o lămurire foarte importantă acestei numiri a credincioşilor: ”prin sfinţi înţelegem aici nu numai pe cei desăvârşiţi în virtute, ci şi pe toţi câţi se străduiesc spre desăvârşire, chiar dacă un au ajuns încă la ea; nimic nu-i împiedică pe aceştia să se sfinţească şi ei prin împărtăşirea cu Sfintele Taine şi să devină sfinţi, aşa cum Biserica se numeşte sfântă” .

Chemarea lor la sfinţenie se împlineşte prin împărtăşirea cu Sfintele Daruri şi tot prin ele se menţin în această stare atâta vreme cât rămân în comuniune cu Dumnezeu . Sfintele urmează a fi pregătite pentru împărtăşirea credincioşilor, astfel jertfa prin care se sfinţesc darurile introduce taina, prin care credincioşii se sfinţensc prin împărtăşire, dar li se împărtăşesc şi efectele jertfei , deoarece împărtăşirea derivă din jertfă cu care este în relaţie nemijlocită, de aceea este necesar să se aducă prima dată jertfa pentru ca se fie ce să se dea spre împărtăşire în taină prin care credincioşii se sfinţesc , fapt ce arată că împărtăşirea este scopul Liturghiei; iar împărtăşirea un trebuie să se rezume numai la slujitor ci să-i cuprindă şi pe credincioşi pentru ca într-adevăr cele Sfinte să fie date sfinţilor (credincioşilor).

Pr Vasile Pop