Biografia zilei: Ionel Pop

[altmariusliterar]

https://clubulvanatorilor.ro/ionel-pop/

https://clubulvanatorilor.ro/wp-content/uploads/2019/04/Rama-ionel-pop-v3-302x400.jpg 302w" sizes="(max-width: 383px) 100vw, 383px" />

Literatura cinegetică a primit un nobil impuls şi o nouă dimensiune prin scrierile lui Ionel Pop, care rămâne unul dintre pionierii evocărilor autentice de vânătoare ale sec. XX. Aş zice că este chiar primul care a scris în limba română literatură adevărată despre oameni, locuri sălbatice şi sălbăticiuni ale munţilor Carpaţi. Nostalgia aducerilor aminte va germina sute de scrieri literare alese, pline de savoare şi de povețe moralizatoare adresate vânătorimii. Sârguincios etolog, el a descris momente particulare din existența regnului animal şi vegetal. O largă paletă literară, având un vădit caracter educativ pentru generaţiile de ieri, de azi şi de mâine, durabilă şi mereu de actualitate. Evocările pline de parfumul arhaic sunt de-a dreptul încântătoare.

Scriitorul Ionel Pop s-a născut la 24 noiembrie 1889, în orașul Gherla (jud. Cluj), tatăl său find dr. Ioan Pop, vicar episcopal greco-catolic, iar mama sa, Elena Pop, sora omului politic Iuliu Maniu. Copilăria și-o petrece în Gherla, Șimleul Silvaniei si mai cu seamă în Năsăud. În aceste localități a urmat cursurile școlii primare și cursul inferior al liceului.

Primele manifestări în publicistică le va face încă din liceu, la Blaj, iar din anul 1907, după înscrierea la universitate, scrie numeroase materiale, studii şi reportaje în cotidianele Partidului Naţional Român “Lupta” din Budapesta şi „Românul” din Arad, precum şi în “Unirea” de la Blaj. Studiile universitare le desfasoară la Budapesta, Berlin şi Munchen. Îsi susţine doctoratul la Budapesta şi dobandeşte titlul de doctor în drept şi economie politică. În anul 1915 va susţine examenul de avocat şi magistrat la Târgu-Mureş, după care practică avocatura la Blaj.  După Unire, Ionel Pop continuă să fie prezent în publicistica acelor vremuri, cu numeroase articole, îndeosebi la ziarele clujene: “Unirea”, “Patria” şi “România Nouă”.

Începând cu anul 1920, împreună cu alti camarazi sufletişti, pasionati de vânătoare, printre care şi reputatul Ieronim Stoichiţă, arendează dreptul de vânătoare a unor suprafeţe vaste din munţii Harghitei şi ai Gurghiului, creând un frumos revier cu o întindere de aproape 24.000 de hectare. Câtiva ani mai târziu, tot alaturi de Ieronim Stoichiţa, arendează şi dreptul de vânătoare de pe Valea Sebeşului, ambele regiuni montane transilvănene fiind toposurile pline de sacralitate care vor germina cele mai multe povestiri din numerele revistei Carpaţii şi cărtile care urmează destinului vieţii sale. Autorul a vânat mai în toate regiunile Ardealului, chiar şi peste munţi, în vechiul regat al României.

În ,,Revista Vânătorilor” (perioada interbelică) de la București publică doar un singur articol semnat cu pseudonimul ,,Transylvanicuss”. Frumoase texte despre farmecul vânătorii din Carpaţi a scris şi in revistele gemane ale acelor vremuri.

      În anul 1933, la vârsta de 44 de ani întemeiază revista „Carpaţii – Vânătoare, Pescuit, Chinologie”, cea mai frumoasă și îngrijită colecție de cultură vânătorească autentică, etalon al presei vânătoreşti din această parte a Europei. Cei 15 ani de veritabilă glorie culturală cinegetică vor rămane reperul de prim ordin pentru toate revistele apărute în provinciile românești. Odată cu instaurarea regimului comunist revista “Carpații” încetează să mai apară, după cum ne mărturiseste Ionel Pop în manuscrisul “Monografia Revistei Carpații”: „Numărul 1 din 1948 a fost alcătuit, tipărit în pagini și dus la cenzură. Prin 10 ianuarie am primit o bucată hârtie de la oficiul de cenzură. Eram încunoștiințat că revista „Carpații” a fost suprimată. Mărturisesc că am avut o strângere de inimă. Apoi m-am liniștit. E mai bine așa ! N-a murit de inaniție sau de vreo boală urâtă. A murit în picioare.”

     În anul 1948 îi este naționalizată locuința din Cluj și obligat să locuiască într-un grajd de la periferia Clujului. Acel an va marca debutul unui calvar, sub semnul umilințelor si al mizeriei,  generat de răutatea unei societăți credule, naive, orbite de tendințele de la Răsărit, care va dura ani buni. În 1950 este arestat de ,,tovarășii” comuniști și deposedat de tot ce strânsese în aproape șase decenii de viață.

     În nouă revistă destinată vânătorilor începe să publice materiale educative, multe scrise cu pseudonim. Evident că stilul său inconfundabil era apreciat, tacit, de majoritatea celor care răsfoiau revista. După un deceniu de comunism, revista avea un tiraj de aproape 30.000 de exemplare lunare.

   La vârsta de 67 de ani, în anul 1956, vede apărută prima sa carte, cu titlul „După focul de armă”, semnată cu pseudonimul I. Venator. Cartea apare în nr. 20 al ciclului de broșuri “Colecția Vânătorului și Pescarului Sportiv”, la editura A.G.V.P.S. din R.P.R. In 1957 publică două cărți la aceeasi editură A.G.V.P.S. – „Vulpea” și „Capra Neagră”, tot cu criptonim, monografii bine închegate despre cele două specii de mamifere din fauna noastră.  În anul 1959 vede tiparul prima sa carte semnată cu numele lui adevărat, sub titlul “Din fauna noastră”, la Editura Științifică. Câteva materiale va scrie și în revista ,,Ocrotirea naturii”. Apoi, în anul 1960, cartea ,,Întâlniri cu animale” la Editura Științifică, care va fi reeditată și în anul 1972, tradusă și în limbile franceză și germană.

https://clubulvanatorilor.ro/wp-content/uploads/2019/04/Colaj-carti-Ionel-Pop-400x202.jpg 400w, https://clubulvanatorilor.ro/wp-content/uploads/2019/04/Colaj-carti... 768w" sizes="(max-width: 1024px) 100vw, 1024px" />

    În bibliografia sa complexă un loc aparte îl ocupă ,,Hoinăreli prin natură”, scrisă în colaborare cu Demostene Botez, la Editura Tineretului, carte care va apărea în trei ediții: 1961, 1965, 1972. Anul 1964 este anul cărții ,,Instantanee din viața animalelor” la Editura Științifică, ce va fi reeditată în anii 1968 și 2005 (ultima ediție la inițiativa dr. ing. Lucian Dincă din Brașov). În anul 1965 apare cartea ,,Pași prin lumea păsărilor” la Editura Tineretului, reeditată în anul 1979, tradusă și în germană sub tilul ,,Schritte durch die vogelwelt”, Ed. Ion Creangă, București 1989.

   Un an mai târziu, în 1966 scrie manuscrisul “Genius Loci”.

   În 1969 apare cartea “Vânătorul și natura” la Editura Științifică, unul dintre primele manuale dedicate ,,vânătorului corect”, cu numeroase exemple moralizatoare ce țin de etica vânătorească.Tot în acel an  scrie manuscrisul “Bătrânii noștri”. În 1970 publică lucrarea “Întîlniri neașteptate” la Editura “Ion Creangă”, tradusă și în limba germană doi ani mai târziu.

   În 1972 Ionel Pop  devine membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (R.S.R.).

   Anul 1972 este unul darnic din partea autorului, care publică mai multe cărți, mult apreciate de cititorii de toate vârstele. Trei volume văd tiparul, și anume: ,,Îmi aduc aminte”, Editura Dacia, Cluj; ,,Vânători – oameni și câini”, Editura Eminescu; „De la urs la pănțăruș”, Editura Ion Creangă, tradusă și în limbile rusă și germană.

    Anul 1973 aduce două volume ale lucrării ,,Mamifere din România”, în colaborare cu Vasile Homei, la Editua Științifică. În 1974 apare cartea ,,Poienița Ielelor”la Editura Albatros. Patru ani mai târziu, în 1978, apare cartea ,,O palmă de râu” la Editura Eminescu.

   În anul 1981, lucrarea „Un ochi râde, altul plânge”editată la Editura Sport-Turism, devine un best-seller, cele două părţi ale ei fiind o puternică şi vibrantă aserţiune a marelui scriitor. O culegere de scrieri, tematice, de confesare, care atinge laturile cele mai sensibile ale cititorilor. Un an mai târziu apare şi cartea  „Priviri în atelierul naturii“ la Ed. Ion Creangă.

    „Văpaia“ tipărită la Ed. Eminescu în 1984 va încheia seria de lucrări apărute în timpul vieţii sale.

    La 27 ianuarie 1985 lumina vieţii lui se stinge pentru totdeauna. Nu însă cea a scrierilor sale care vor învinge toate testele timpului şi ale oamenilor. Este înmormântat la Blaj, în cimitirul Bisericuţei Grecilor de pe malul Târnavei Mari, acolo unde odihnesc şi alte personalități născute din pământurile binecuvântate ale Transilvaniei.

    Postum, dupa trecerea sa la cele veşnice, apar mai multe din scrierile sale, cenzurate anterior  de comunişti. Un roman al Carpaţilor dedicat paznicului de vânătoare Ion Căta (Ion Gota) numit „Inima pădurii” vede tiparul în cadrul Ed. Albatros în anul 1986. Tot în acelaşi an apare culegerea de „Povestiri vânătoreşti” la Ed. Ion Creangă.

    Conform relatărilor distinsului Gabriel Cheroiu din volumul doi al inestimabilei lucrări ,,O istorie a literaturii cinegetice române”( Ed. Scripta 2007) aflăm că :,,(…)Potrivit lui Valentin Borda, Paul Decei şi George D. Vasiliu, în urma lui Ionel Pop au rămas o serie de manuscrise, în diferite stadii de elaborare: „În pragul umbrelor”, „Genius Loci”, „Din toamna lui 1918”, „Bătrânii noştri”, o amplă monografie a mistreţului, „Răpitoarele noastre, vânarea lor”, „Îngrijirea apelor cu salmonide” şi traducerile în limba română ale cărţilor „Frate Nicolae“ de Emil Witting, „Jocul de dragoste al animalelor” de W.P. Pikraft şi „Lupta pentru viaţă în lumea animalelor” de Raymond Ditmars.”(…)

    După 1990, sub formă de supliment al revistei Diana de la Timişoara, apare ,,Etica vânătorească” (în două ediţii, care se epuizează rapid). Reeditarea acestei lucrări ar fi binevenită pentru obştea vânătorilor români.    O surpriză realmente mângâietoare a fost apariţia în anul 2018 a ,,Caleidoscopului Ionel Pop”, sub îngrijirea lui Al. Bârsan din Sibiu. Scrisă în stilul inconfundabil patentat de Ionel Pop, cartea conţine un mănunchi de nuvele în care poezia şi filosofia naturii sălbatice din vremurile demult apuse, răzbat peste vămile timpului şi astfel şi cei din generaţiile de azi se pot desfăta de savoarea lor. Doua ediţii deja a cunoscut ,,Caleidoscopul Ionel Pop” iar a treia, va bucura cititorii în lunile care vor urma. În același an apare și volumul intitulat ,,Un martor al Marii Uniri” (care va reuni unele materiale din manuscrisele de mai sus), de o cutremurătoare vibrație patriotică și de mare valoare istorică.

 Radu V.Mija