Newsletter Agentia de carte - 15 octombrie 2019

[altmariusbook]

“Tezaurul antic al României, prezentat în expoziția „Dacia Felix“, ...

---

• Tezaurul antic al României, prezentat în expoziția „Dacia Felix“, l...
• „E Pluribus Unum. Coabitarea în societăţi multietnice. Exemplul fin...
• Ana Maria Micu, la Întâlniri în atelier #8
• Conferința ”Parcelarea Boerescu-Delavrancea”, cu istoric de arta dr...
• Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni“ din Iași – 70 de ...
• Vlad Ivanov, 50 de ani, 4 luni, 3 săptămâni la aniversarea celei de...
• Vernisaj și lansare de carte, la Centrul de Cultură Arhitecturală
• Expoziția ”Arhitectura Interbelică a Bucureştiului și Regalitatea”
• Omagiu creativ despre esențe ale emoției umane. Concert „5 pentru V...
• Laureată a concursului ”Regina Elisabeta” – Bruxelles în acest an, ...

Tezaurul antic al României, prezentat în expoziția „Dacia Felix“, l... Posted: 14 Oct 2019 09:57 PM PDT O expoziție-eveniment dedicată patrimoniului istoric al României, ce reunește sute de artefacte și seturi de piese antice descoperite pe teritoriul țării noastre, prezentat ca spațiu de interferență al civilizațiilor scitică, greacă, celtică, dacică, getică și romană, va fi deschisă în Belgia, în perioada 19 octombrie 2019 – 26 aprilie 2020, la Muzeul Galo-Roman din Tongeren, în cadrul festivalului EUROPALIA.  Organizată de Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), Institutul Cultural Român (ICR) și Muzeul Galo-Roman din Tongeren, cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale și al Ministerului Afacerilor Externe, expoziția „Dacia Felix. The Glorious Past of Romania“/„Dacia Felix. Trecutul glorios al României” se dorește a fi un exercițiu de înțelegere a unei civilizații actuale, cea românească, din perspectiva raportării la un trecut comun european. Selectate și amplasate după un concept al Muzeului Galo-Roman din Tongeren, exponatele provin de la MNIR și de la alte 18 instituții muzeale din țară, care au contribuit la realizarea acestui proiect amplu. Vernisajul va avea loc vineri, 18 octombrie 2019, ora 19.30, la Muzeul Galo-Roman din Tongeren, în prezența președintelui interimar al Institutului Cultural Român, Mirel Taloș, a primarului localității Tongeren, Patrick Dewael, a directorului general Europalia International, Koen Clement, a directorului Muzeului Național de Istorie a României, dr.  Ernest Oberländer-Târnoveanu, a directorului ICR Bruxelles, Liliana Țuroiu, și a directorului Muzeului Galo-Roman din Tongeren, Bart Distelmans. Timp de mai bine de șase luni, vizitatorii Muzeului Gallo-Roman din Tongeren – distins, în 2011,  cu prestigiosul European Museum of the Year Award (EMYA) – vor avea prilejul unui amplu și inedit periplu prin culturile antice documentate în cuprinsul spațiului românesc actual, văzut ca loc de convergență a numeroase civilizații majore pentru moștenirea culturală a Europei și a umanității. Printre cele mai spectaculoase piese din patrimoniul cultural românesc expuse în cadrul expoziției din Belgia se numără: Rhyton-ul din argint descoperit la Poroina Mare, județul Mehedinţi, datând din secolele IV-III a. Chr., o piesă excepţională a orfevrăriei traco-getice, obiect de cult folosit în cadrul ceremoniilor cu caracter religios, care atestă identitatea de cultură materială și spirituală între comunitățile de filiație tracică de pe ambele maluri ale Dunării; Inscripție dedicată lui Caracalla, Ilişua „Vicinal” [Arcobara/Arcobadara], comuna Uriu, județul Bistriţa-Năsăud, placă din gresie calcaroasă dedicată împăratului roman Caracalla, datând din anul 213 p. Chr., remarcabilă și pentru că face referire la o unitate militară care a activat în Dacia, dar a avut zona de recrutare în regiunea în care se află în prezent orașul belgian Tongeren; Coiful de la Ciumești, județul Satu Mare, realizat din bronz, datând din secolul al V-lea a. Chr., artefact de o valoare excepțională care atestă o importantă prezență celtică în teritoriul intracarpatic; Cupă cu picior și alte obiecte din Tezaurul de la Sâncrăieni, județul Harghita, datând din secolul I a. Chr., expresie a măiestriei artizanilor daci, dovadă a nivelului de excelență atins de această civilizație în prelucrarea artistică a metalelor prețioase; statuetă de tip Tanagra de la Cetatea Callatis – Mangalia, județul Constanța, din lut ars, datând din secolele IV-III a. Chr., pictată cu albastru, roșu și alb, parte a unui monument funerar, ce demonstrează permanentele contacte cu zonele centrale de manifestare a civilizației greco-elenistice; Aplica zoomorfă descoperită la Stânceşti, județul Botoşani, lucrată din foaie de aur, datând din secolul al V-lea a. Chr., reprezentativă pentru civilizația scitică, piesă ce demonstrează împletirea influențelor artei scito-iraniene cu realități locale; Coiful getic de la Coțofenești, comuna Poiana Vărbilău, județul Prahova, datând din prima jumătate a secolului al IV-lea a.Chr, piesă din aur masiv, cântărind 821,35 grame, aproape intactă. „Dacia Felix” este mai mult decât un spațiu geografic definit de un moment cronologic legat de transformarea regatului dac în provincie romană; este povestea trecutului, adusă în prezent și mai ales proiectată în viitor, este o călătorie în intimitatea făuririi istoriei, despre civilizații, despre greci, romani, daci, geți, celți și sciți, dar mai ales despre oameni făuritori și trăitori în spațiul generos al „Daciei Felix” astăzi, nu întâmplător, România. În etapa de pregătire a expoziției „Dacia. The Glorious Past of Romania“ a fost realizat și un documentar-suport, o producție independentă la care a lucrat o echipă belgo-română. Filmările cu dronă și cameră video au avut loc în perioada 17-30 iunie 2019 la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (Județul Hunedoara), Sarmizegetusa Regia (Județul Hunedoara), Zimnicea, cetatea și împrejurimile (Județul Teleorman), Cetatea Histria și împrejurimi (Județul Constanța), Raven’s Nest, sat Sub Piatra, comuna Sălciua (Județul Alba) și în Delta Dunării – Pădurea Letea și împrejurimi (Județul Tulcea). Filmul poate fi vizionat în cadrul expoziției și, în curând, pe site-ul Muzeului Galo-Roman și pe alte platforme media. Pentru organizarea acestei expoziții internaționale, Muzeul Național de Istorie a României a colaborat cu 18 instituții muzeale din România, respectiv: Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” – Bacău; Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud; Institutul de Cercetări Eco-Muzeale – Tulcea; Muzeul Civilizație Dacice și Romane – Deva; Muzeul Județean Satu Mare; Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” – Vaslui; Muzeul Județean Argeș – Pitești; Muzeul Județean Buzău; Muzeul Județean de Istorie și Artă – Zalău; Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș – Baia Mare; Muzeul Județean Mureș – Târgu Mureș; Muzeul de Istorie Turda; Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei – Cluj-Napoca; Muzeul Național al Unirii – Alba-Iulia; Muzeul Romanațiului – Caracal; Muzeul Țării Crișurilor – Oradea; Muzeul Județean Ialomița – Slobozia; Muzeul de Istorie Națională și Arheologie – Constanța. În cadrul proiectului expozițional sunt prezentate 298 de artefacte și seturi de piese antice, atât obiecte și cercetări arheologice mai vechi, cât și artefacte descoperite în ultimele două decenii. Coordonatorii proiectului: dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, dr. Adela Bâltâc, dr. Oana Ilie, (MNIR), Bart Distelmans, Bart Demarsin (Muzeul Galo-Roman din Tongeren), Alexandru Roman (Institutul Cultural Român). Situat în Provincia Limburg, Regiunea Flandra, Tongeren este cel mai vechi oraș din Belgia și unul dintre cele mai vechi orașe europene, făcând parte din Most Ancient European Towns Network. În perioada Imperiului Roman, a fost capitala provinciei romane Civitas Tungrorum, fiind cunoscut ca Aduatuca Tungrorum. Festivalul EUROPALIA este considerat manifestarea culturală de cea mai mare amploare din Belgia, fiind organizat sub patronajul Familiei Regale a Belgiei, o dată la doi ani, în Belgia și în țări învecinate – Franța, Olanda, Luxemburg și Germania sau Marea Britanie. Institutul Cultural Român este coordonatorul participării României la cea de-a 27 a ediţie a Festivalului EUROPALIA, proiect de anvergură desfășurat în perioada octombrie 2019 – februarie 2020 şi implementat în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii şi Identității Naționale și Secretariatul General al Guvernului, alături de EUROPALIA International, organizatorul manifestării. Cea de-a 27-a ediție a Festivalului EUROPALIA este dedicată României, țara invitată de onoare. www.galloromeinsmuseum.be ‖ www.mnir.ro ‖ www.icr.ro ‖ www.europalia.eu   Număr de vizualizări :19http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/o7NPl41ukYM?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

„E Pluribus Unum. Coabitarea în societăţi multietnice. Exemplul fin... Posted: 14 Oct 2019 08:13 PM PDT În cadrul programului „Agora Dialogului intercultural”, desfăşurat ca secţiune a Festivalului ProEtnica de la Sighişoara, ediţia 2019, au fost prezentate diferite studii ştiinţifice despre legislaţia privind protecţia minorităţilor naţionale în Europa şi modelele sale specifice ca instrumente ale dezvoltării paşnice pe bătrânul continent. Lucrările au adus în dezbatere sisteme particulare ale drepturilor minorităţilor din Balcani, Finlanda, Ucraina, Grecia, România. Uniunea Europeană a impus după 1990, prin încheierea unor tratate internaţionale bilaterale, obligativitatea statelor membre sau aspirante de a asigura şi respecta drepturile comunităţilor etnice aflate pe teritoriul lor. Însă, deşi legea este unitară în cadrul său general, ea este departe de a se manifesta uniform în relaţia grupurilor etnice cu populaţia majoritară. Şi România prezintă un caz particular pentru că, deşi legea este aplicată conform normelor europene, există derapaje şi manifestări ofensive ale exprimării identităţii. Diferenţieri specifice întâlnim de asemenea în sistemul din Catalonia, Tirolul de sud, Finlanda şi, aş adăuga, Albania, Bulgaria, Serbia, Grecia. „Preocuparea pentru drepturile minorităţilor naţionale şi-a făcut apariţia la începutul secolului XX şi s-a concretizat, după Primul Război Mondial, prin tratatele încheiate între Puterile aliate şi asociate (SUA, Regatul Unit al Marii Britanii, Franţa, Italia şi Japonia) cu statele învinse ori care s-au ales cu teritoriile reintegrate şi cu minorităţi în aceste teritorii” (Lucian Leuştean, Istoria Europei şi a construcţiei europene în secolul XX), urmate de numeroase alte astfel de documente semnate de-a lungul secolului XX şi în primele decenii ale secolului XXI.   Prezent la dezbaterile organizate în „Agora Dialogului intercultural”, Profesorul Emmanuel Acquash de la Universitatea Abo din Finlanda a susţinut o lucrare despre minorităţile din această ţară, intitulată „E Pluribus Unum. Coabitarea în societăţi multietnice. Exemplul finlandez”, studiu ce ne-a determinat să facem un paralelism cu situaţii similare din România. „E Pluribus Unum”, unul dintre mulţi, reprezintă, în acest caz, minoritatea suedeză din Finlanda care exercită o putere considerabilă în administraţie şi în politică, situaţie asemănătoare cu cea a etnicilor maghiari din România. Alături de minoritatea suedeză, în Finlanda trăiesc comunităţi de sami, ruşi, germani, turci, romi. Cu o populaţie de 5,3 milioane de locuitori şi o densitate medie de 17 persoane pe kilometrul pătrat, ea este cea mai slab populată ţară din Europa, după Norvegia şi Islanda. Cu toate acestea, Finlanda, considerată una dintre cele fericite regiuni din punct de vedere al calităţii vieţii, este printre cele mai bogate şi competitive economic țări din lume, deţine cel mai bun sistem de educație din Europa și este apreciată ca una dintre cele mai pașnice din lume. Finlandezii vorbesc limba finlandeză, care este limba dominantă pe toată întinderea țării, dar limbile oficiale sunt finlandeza şi suedeza, aceasta din urmă fiind limba maternă a aproximativ 5% din populație. Explicaţia constă în trecutul istoric şi politic al ei, Finlanda, începând cu sec. XIII și până în sec. XIX, fiind parte a Regatului Suediei. Statutul limbii (timp de 600 de ani, s-a vorbit suedeza) s-a păstrat până în zilele noastre datorită faptului că minoritatea suedeză a avut un grad ridicat de putere aici. În comunităţile lor, ca şi la maghiarii din Ţinutul Secuiesc, limba predominantă este cea a vorbitorilor etnici majoritari, în cazul acestei regiuni româneşti, maghiara. Vreme de mai multe secole, istoria Transilvaniei a fost confluentă cu cea a Regatului Maghiar, Ardealul bucurându-se totuşi de autonomie cu administraţie proprie.   Aşadar, Finlanda este o ţară bilingvă, cu două limbi oficiale – finlandeza şi suedeza – „iar locuitorii ei sunt foarte mândri de acest lucru, deoarece multilingvismul este responsabil de marea bogăţie culturală a ţării”, a spus prof. Acquash. Cum aminteam, suedeza este vorbită aici de un procent de 5-6 % din populaţia majoritară finlandeză, caz asemănător cu Ţinutul Secuiesc din România, unde procentul de vorbitori de maghiară este similar. Cei mai mulţi minoritari suedezi (20.000 din 300.00, câţi trăiesc în Finalnda) sunt concentraţi în Insula Aland, situată în Golful Botnic, la aproximativ 40 de km de ţărmul Suediei şi 25 km de coasta Finlandei. În partea de nord trăiesc 6.500 de sami „care folosesc în administraţie şi în educaţie limba sami”, subliniază prof. Emmanuel Acquash. Cine sunt samii? Este un popor indigen care trăieşte în Scandinavia (nordul Norvegiei, Finlandei şi Suediei) şi în nordul Peninsulei Kola din Rusia, a cărui limbă este înrudită cu idiomurile uralice şi samoedice (samoezii: populaţii cu origini mongole din Siberia de nord, aflate de o parte şi de alta a Munţilor Ural). „Constituţia finlandeză nu pune în discuţie limba folosită de alte minorităţi, cum sunt samii sau ruşii, recunoscuţi ca minorităţi. Toţi sunt cetăţeni finlandezi şi vorbesc finlandeza, însă sami şi finlandezii nu se înţeleg între ei, deci trebuie să fie bilingvi ca să comunice. Există numeroase municipalităţi cu administraţii bilingve – finlandeză şi suedeză – mai ales în partea vestică şi de sud”. Legea finlandeză consideră că atât suedeza cât şi finlandeza pot fi în acelaşi timp limbă majoritară sau minoritară, în funcţie de împrejurări, teritoriu, număr de vorbitori, şi permise a fi folosite bilingv în administraţie şi justiţie. Profesorul Emmanuel Acquash: „Indicatoarele de circulaţie sunt peste tot în finlandeză şi suedeză. Oamenii merg la bisericile lor unde se slujeşte în finlandeză sau suedeză. În administraţie se folosesc ambele limbi. Asta include şi presa. Avem un săptămânal suedez şi unul finlandez, avem ziare în ambele limbi în toate regiunile ţării, pentru că suedezii nu vor să citească în finlandeză. Televiziunea naţională are un canal întreg în suedeză, ei au propriile lor emisiuni în limba maternă. La Universitate poţi alege una dintre cele două limbi în care să înveţi. Deci suedezii pot învăţa în limba maternă de la grădiniţă până la universitate. Însă toţi cunosc limba finlandeză, limba ţării. Avem şi şcoli în care se predă în cele două limbi. Universitatea suedeză este într-un singur loc, dar într-un campus uriaş cu finlandezi”. Cu toate acestea, există o diminuare a numărului de minoritari suedezi pentru că mulţi au ales să lucreze şi să trăiască în Suedia. „Suedezii se supără dacă le spui că sunt finlandezi. Ei au propriul lor partid (asemeni grupului UDMR, în România), înfiinţat în 1906, în timpul ruşilor, au reprezentanţi în Parlament (inclusiv în Parlamentul european), miniştri, deci sunt foarte implicaţi politic. De asemenea există un fel de miniparlament suedez”. Legitimitatea autonomiei lingvistice este respectată, iar discriminarea pozitivă funcţionează în cadrul comunităţilor suedeze, lapone şi sami, ultima beneficiind de un statut special faţă de celelalte minorităţi.   În Europa, există trei ţări bilingve, Finlanda, Belgia şi Elveţia, iar pe continentul american, Canada, fiecare cu diversitatea şi specificul său lingvistic. Ce înseamnă o ţară bilingvă ca Finlanda care are un sistem diferit faţă de Belgia şi Canada? Legea minorităţilor, institutită în 2004, permite folosirea limbii materne, adică a suedezei în justiţie şi în sediile autorităţilor guvernamentale şi există un număr egal de funcţionari care vorbesc cele două limbi. „Sunt, de asemenea, foarte mulţi ruşi care vorbesc finlandeza şi nu suedeza, deci există multe situaţii particulare. Iar dacă aceştia merg la spital, vorbesc limba engleză pentru a se face înţeleşi. Dar, în mod oficial, există o lege care spune că ai dreptul de a vorbi în suedeză pentru a te face înţeles. Soţia mea este suedeză şi, când am fost împreună undeva, faptul că ea ştie şi finlandeză am putut comunica cu oamenii din acel loc”.   Probleme specifice sunt şi în „cea mai fericită ţară”. În mariajele mixte, limba suedeză se pierde şi aceasta este o problemă în cadrul comunităţii. Ei au radio, şcoli, dar multe au început să se închidă din cauza numărului redus de etnici.  Domnul Acquash a explicat aceste chestiuni: „Suedezii nu primesc locuri de muncă în limba suedeză, pentru că mulţi antreprenori folosesc doar finlandeza. Sunt finlandezi care vorbesc fluent ambele limbi, dar nu există servicii de traducere pentru cei care nu vorbesc una sau cealalată limbă. Doar la facultăţile finlandeze poţi să înveţi să devii avocat. De asemenea, pentru sănătate există mai puţine facultăţi unde se poate studia medicina în limba suedeză”. De partea cealaltă, finlandezii cred că suedezii sunt aroganţi, autoritari, vor să fie la conducere, iar în unele comunităţi, unde toţi suedezii se cunosc între ei, finlandezii se autoizolează din cauză că nu interacţionează unii cu alţii şi nici nu sunt aşa vorbăreţi şi deschişi ca suedezii, evidenţiază profesorul Emmanuel Acquash. Oamenii se mută, dintr-un oraş în altul sau în Suedia, dar statutul bilingv în Finlanda se păstrează dacă 8% din populaţie vorbeşte această limbă. „Finlandezii nu prea doresc să înveţe suedeza şi, în acest moment, unii dintre ei fac parte dintr-o mişcare prin care arată că vor să-şi folosească mai mult limba. Să ne amintim că şi engleza este o limbă concurentă suedezei, pentru că cei tineri doresc să înveţe engleza. Am studenţi care îşi scriu teza în engleză şi nu în suedeză şi nici în finlandeză, pentru că ei vor să plece. Deci, comunitatea suedeză are o problemă legată de protecţia limbii, tinerii cred că nu mai este aşa de importantă şi asta se datorează şi faptului că se poate întâmpla să fii atacat în public din cauza limbii. Nu este in regulă, dar se întâmplă. Sunt  raportate uneori acte de violenţă pentru că unii vorbesc suedeză”. Aşadar, fiind foarte naţionalişti şi unii şi alţii, se poate vorbi uneori de discriminare, pentru că finlandezii vor ca Finlanda să fie Finlanda, iar la ultimele alegeri s-au „câştigat multe voturi din partea tinerilor”. Sunt doar câteva tuşe evidenţiate de lectorul din Finlanda care arată cât de sensibilă, diversă şi complexă este problema protecţiei minorităţilor naţionale, iar acolo unde există legislaţie care se aplică în mod corect convieţuirea multietnică reprezintă un beneficiu adus culturii naţionale. Principiul non-discriminării este consacrat în toate documentele internaţionale, universale şi regionale, adoptate până în prezent şi este esenţial în abordarea problemelor privind protecţia drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Discriminare există şi în România, chiar dacă ascundem sub preş unele atitudini  ostile, răzleţe. Însuşi profesorul Acquash a mărturisit la conferinţa pe care a susţinut-o la Festivalul ProEtnica de la Sighişoara că, în timp ce intra în cetate, un jandarm l-a legitimat şi l-a întrebat ce caută acolo, doar din cauza culorii pielii sale. El a spus că a fost singurul dintre cei mulţi care a fost interogat în legătură cu prezenţa sa la festivalul minorităţilor.   Am prezentat comparativ situaţia minorităţii suedeze şi cea a minorităţilor de la noi, deoarece există destule similarităţi între drepturile şi aspiraţiile acestor grupuri etnice. Sistemul din Finlanda oferă garanţii legislative de protecţie a minorităţilor naţionale, definite şi asigurate pe baza nevoilor specifice fiecărei comunităţi şi a ponderii lor, pe când, în România, toate minorităţile au statut egal şi câte un deputat în Camera Inferioară, indiferent de numărul de etnici ai minorităţii respective sau de teritoriul pe care-l ocupă. O situaţie specială o prezintă comunitatea maghiară care deţine partid politic, grup parlamentar şi, în funcţie de alianţele conjuncturale, miniştri în Guvernul României. În Finlanda, în unităţile bilingve, se foloseşte limba majorităţii şi rareori se asigură traducător pentru cei care nu cunosc acest idiom, pe când în România, dacă nu ştii maghiară în reşedinţele în care te afli, nu există interpret oficial, deoarece se presupune că toţi cetăţenii României, indiferent de etnie, pot şi trebuie să comunice în limba naţională.   De ce este importantă legea privind protecţia minorităţilor naţionale? Pentru că naţiunea trăieşte prin diversitatea sa culturală şi prin aportul pe care grupurile sale etnice – în cazul nostru, evrei, maghiari, saşi, romi, italieni, greci, albanezi, ruşi lipoveni, ucraineni, croaţi, sârbi, bulgari ş.a. – îl aduc la dezvoltarea literaturii, muzicii, arhitecturii, picturii, ştiinţei, societăţii în general. La nivel european, tematica minorităţilor constituie unul dintre cei opt piloni ai unei veritabile orchestre a interculturalităţii, alături de cultură, migraţie, religie, educaţie, locul de muncă, multilingvism şi tineret, aflate pe agenda politică a fiecărui stat. Nu ştiu dacă din acest articol reiese cât de fericiţi sunt finlandezii (şi sunt, după cum atestă statisticile), dar aici vorbim de un cumul de factori care însumează încrederea în stat, în guvernare, în poliţie, sistemul de învăţământ, care cuprind curăţenia, disciplina, sistemul de sănătate, nivelul de trai. Statul finlandez are grijă ca fiecare locuitor să aibă un minim necesar pentru o viaţă fericită. Este o ţară unde nu există cerșetori, oameni şi animale fără adăpost. Comparaţia se opreşte aici în ceea ce priveşte nivelul de fericire în Finlanda şi în România. Unitar este statutul juridic al al minorităţilor naţionale prin care este interzisă discriminarea bazată în special pe criterii de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau credinţă, opinii politice, avere, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală. Desigur, în realitate, lucrurile nu funcţionează perfect ca în  hârtiile oficiale. Maria Dobrescu Număr de vizualizări :2http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/Hm5IcwRaCkE?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Ana Maria Micu, la Întâlniri în atelier #8 Posted: 14 Oct 2019 08:10 PM PDT Vineri, 18 octombrie 2019, orele 18:30, la SwitchLab (Palatul Universul, Str. Brezoianu 23-25, Corp A, etajul 5), sunteți invitați la ”Întâlniri în atelier: despre practici artistice în arta contemporană #8”. Invitată Ana Maria Micu. Gazdă Aurora Király. Întâlnirea oferă prilejul unui dialog cu Ana Maria Micu, o artistă cu un profil aparte pe scena din România, cu o practică orientată spre explorarea sinelui și a spațiului în care își petrece marea majoritate a timpului – atelierul. Procesul său de lucru include înregistrarea de imagini care se referă la experiențele personale, mediul de locuire şi la un interes continuu pentru creșterea plantelor. Disciplina și intensitatea cu care se dedică căutărilor sale au contribuit la o evoluție artistică constantă și la realizarea unor proiecte care aduc o perspectivă actuală asupra mediilor tradiționale precum desenul și pictura.   Ana Maria Micu (n. 1979) trăiește și lucrează în Botoșani. Ultima sa expoziție personală “A Picture on the Wall” ilustrează o conexiune ipotetică între rutina zilnică a unui adult oarecare și o predispoziţie, presupusă ca fiind inerentă, dintotdeauna, oricărei fiinţe umane, de a se angaja în forme de producție artistică. Micu a expus cel mai mult în Taiwan și China și, de asemenea, a participat la expoziții de grup în alte țări, notabile fiind BP Portrait Award în Marea Britanie și secțiunea Proiecte Speciale a celei de-a patra Bienale de Artă Contemporane din Moscova. În 2004, ea a absolvit programul de Master în Arte Vizuale al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca în România. Expoziții personale: 2018 – A Picture on the Wall, Mind Set Art Center, Taipei, TW; 2015 – Self-portrait with Indoor Plant, Mind Set Art Center, Taipei, TW; 2012 – Tender Heart, Keep Still!, C-Space Gallery, Beijing, CN   Expoziții de grup: 2019 – Speaking About the Unknown, residency project installation opposite Shi Jin-Hua, Mind Set Art Center, Taipei, TW; 2017 – Self-Portrait, Mind Set Art Center, Taipei, TW; 2016 – The Road Not Taken II, Mind Set Art Center, Taipei, TW, (catalogue); 2015 – The New Wave of Realism, Kirk Gallery, Aalborg, DK; 2012 – A Conscious Choice For Temporary Blindness, a duo show by Ana Maria Micu & Cătălin Petrişor, Mind Set Art Center, Taipei, TW, (catalogue); 2011 – Colouring the Grey – The State of Mind, curator Cosmin Năsui, Artists’ House Tel Aviv, ISR, (catalogue) / Post-Humanism, curator Cosmin Năsui, V-Art Gallery, Moscow, RU / Colouring the Grey. The Second Wave of the Contemporary Romanian Artists, curator Cosmin Năsui, Special Projects Section of The Fourth Moscow Biennale of Contemporary Art, Art Play, RU, (catalogue); 2010 – Impermanence, Hendershot Gallery, New York, USA / Tales of the Unexpected, off-side show Art Rotterdam, curated by Maria Rus Bojan & Radek Váňa, Dek 22, Rotterdam, NL; 2009 – Fast Forward, curator Maria Rus Bojan, C-Projects, The Hague, NL / Understatement (together with Cătălin Petrişor), curator Maria Rus Bojan, C-Space, Beijing, CN / …Expectations, curator Maria Rus Bojan, temporary space, Dé is Ka & de Verzameling, Barbara Strozzilaan 314-316, Amsterdam, NL; 2008 – Strategies for Concealing, curator Maria Rus Bojan, C-Space Gallery, Beijing, CN, (catalogue) / Urban Art, architectural projections festival, Bucharest, RO; 2007 – Urban Art, architectural projections festival, Bucharest, RO / BP Portrait Award, National Portrait Gallery, London and on tour, at Laing Art Gallery, Newcastle upon Tyne and in 2008 at  Scottish National Portrait Gallery, Edinburgh, GB, (catalogue); 2006 – BP Portrait Award, National Portrait Gallery, London and on tour, at Aberdeen Art Gallery, Aberdeen and in 2007 at Royal West of England Academy, Bristol, GB, (catalogue); 2005 – I Love Pictura, under construction space, Hotel Continental, Cluj-Napoca, RO; 2004 – Airbag, National Art Museum Cluj-Napoca, RO / DWS Art Award Exhibition, Contemporary Art Gallery of Brukenthal Museum, Sibiu, RO; 2003 – Urban Emotion, Galeria Gallery, Bucharest, RO / Skin, Ataş Gallery, Cluj-Napoca, RO; 2002 – Ana Maria Micu & Cătălin Petrişor, Atelier 35 Gallery, Bucharest, RO. Rezidențe artistice: 2019 – În Context, „Compost” edition (Romania – Iceland), Slănic-Moldova, RO; 2016 – Can Serrat, El Bruc, Barcelona, Spania; 2014 – my art, (finissage project:  How to Mend Unbroken Things, work-in-progress duo show with Cătălin Petrişor), Vienna, AU; 2012 – my art, ( finissage project: Production as Tableau Vivant, co-signed with Cătălin Petrişor), Vienna, AU; 2008 – În construcţie – 2, International Centre of Contemporary Art, Bucharest, RO. website: www.anamariamicu.com Foto invitație: but the pause… Agitation is a great perk (detaliu), 2019, ulei pe pânză, 186 x 210 cm // Întâlniri în atelier: despre practici artistice în arta contemporană este un proiect care pune în legătură mai multe generații de artiști și încurajează împărtășirea de cunoștințe și experiență folosind două formate: – interviul cu artiști contemporani din zona artelor vizuale care expun internațional și care au abordări și practici artistice diferite; – atelierele-laborator, unde artiștii invitați lucrează cu un grup de tineri, oferind consiliere, ghidare și analiză pe proiecte. Interviurile sunt realizate sub forma unor întâlniri cu public, formatul lor fiind gândit astfel încât să permită întâlnirea cu artiști din diferite generații, pentru a afla cum s-au format aceștia, cum își dezvoltă ideile, care sunt temele care îi interesează, sursele de documentare, raportul cu instituțiile de pe scena artistica românească și internațională. Este o ocazie de a vorbi și a afla mai multe despre modul cum lucrează aceștia și procesul lor de lucru, dar și cum practica lor artistică este integrată în existența cotidiană. Întâlnirile sunt gândite pentru studenți / tineri artiști, dar sunt interesante pentru toate categoriile de public preocupat de arta contemporană. Organizator: SwitchLab Parteneri: Universitatea Nationala de Arte Bucuresti, Asociaţia pentru Artă Ilfoveanu, Asociația Galeria Nouă Parteneri media: Radio România Cultural, RFI Romania, Modernism Punct Ro, FEEDER.ro Proiect finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN // Aurora Király abordează domeniul artei contemporane din diverse perspective – ca artist, curator, manager cultural. A absolvit Universitatea Națională de Arte București și Masterul de Management Cultural EcumEst. Din 2007 predă la Departamentul Fotografie și Imagine Dinamică al Universității Naționale de Artă din București. Între 2007-2012 coordonează Mărturii XXI – Revizitând trecutul / O colecție de interviuri video realizate cu artiști, critici și istorici de artă români din diferite generații, produs de Galeria Nouă. Tot în 2007 editează cartea bilingvă (româna-engleză) Fotografia în arta contemporană. Tendințe în România după 1989, publicată de Galeria Nouă la Editura Unarte București. Din 2012 se implică și se interesează constant să dezvolte programe educaționale care să contribuie la înțelegerea artei contemporane de către copii și adulți. aurorakiraly.weebly.com SwitchLab este o platformă inițiată de Dani Ghercă și Nicu Ilfoveanu, care reunește un spațiu de artă contemporană și un studio de fotografie, asociere ce are ca scop susținerea producției de proiecte artistice care folosesc medii precum imaginea si sunetul.   Număr de vizualizări :16http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/kVPtjUlOByo?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Conferința ”Parcelarea Boerescu-Delavrancea”, cu istoric de arta dr... Posted: 14 Oct 2019 08:04 PM PDT Miercuri, 16 octombrie 2019, de la ora 18:30, Asociația Istoria Artei, în parteneriat cu Elite Art Gallery, organizează o nouă conferință din cadrul proiectului cultural „Parcelări publice și private (1890-1940)”. ** Elite Art Gallery Piața Națiunile Unite 3-5, B2, parter (in partea dreapta) Comuna Bucureşti, condusă de D. Dobrescu, cumpără în 1911 de la moştenitorii Boerescu un teren de 67000 m.p. pentru suma de 237000 lei, din care vor ceda Societăţii Locuinţelor Eftine o suprafaţă de 14532 m.p. (58128 lei) spre str. Clucerului. Restul terenului este împărţit în 20 de loturi (suprafaţa lor fiind de 21403 m.p.) care sunt licitate pentru preţuri cuprinse între 12 şi 25 lei/m.p. Suprafeţele loturilor erau cuprinse între 698 m.p. şi 1424 m.p. fiind destinate unor cumpărători cu un statut social şi economic ridicat. Primăria se angaja să realizeze toate lucrările de utilităţi şi amenajări peisagistice. Regulile impuse erau asemănătoare celor din Parcul Ioanid, succesul din 1909-1911 servindu-le drept model. Însă proiectul nu se realizeaza inainte de razboi.   În 1919-1921, loturile erau divizate din nou, în suprafeţe mult mai mici, cuprinse între 310 m.p. şi 1042 m.p., fiind prezentate aprox. 61 de parcele. Parcelarea se extinsese atât înspre str. Clucerului cât şi prin achiziţia proprietăţii Popovici dar şi prin renunţarea la zonele verzi. Se proiectau şi străzi noi, Clucerului A şi B, prelungirea străzilor Avedic şi Popovici şi trei străduţe C, D şi E care intersectau Sos. Kiseleff. Începând cu 1923 se emit și autorizatiile de constructie, aici mutandu-se functionari publice din institutiile subordonate primariei si din unele ministere, acestia fiind beneficiarii Legii Improprietaririi. Zona se populeaza rapid, autoritatile impunand stilul neoromanesc al vilelor.   Parteneri: Arhivele Naționale ale României, Uniunea Arhitecților din România, Muzeul Municipiului București, Filiala Teritorială București a Ordinului Arhitecților din România, Seneca AntiCafe, Elite Art Gallery, școli și licee bucureștene Participarea este gratuită, proiectul cultural „Parcelări publice și private 1890-1940” beneficiind de finanțare din Taxa Timbrul Arhitecturii 2019 al Ordinului Arhitecților din România   Număr de vizualizări :17http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/ejWJySKIRNY?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni“ din Iași – 70 de ... Posted: 14 Oct 2019 08:02 PM PDT Miercuri, 16 octombrie 2019, Academia Română, prin Secția de Științe Chimice organizează sesiunea aniversară „Institutul de Chimie Macromoleculară «Petru Poni» – 70 de ani de activitate“. Manifestarea se va desfășura în Aula Academiei Române din Calea Victoriei nr.125,  începând cu ora 10. Sesiunea va fi deschisă de acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, și de acad. Bogdan C. Simionescu, vicepreședinte al Academiei Române. Contribuția institutului la dezvoltarea cercetării românești va fi evidențiată în comunicările acad. Maya Simionescu, președintele Secției de Științe Biologice, directorul Institutului de Biologie şi Patologie Celulară „Nicolae Simionescu“, și acad. Ion Tighineanu, președintele Academiei de Științe a Moldovei. Din partea Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni“ vor lua cuvântul dr. Anton Airinei, directorul institutului, dr. Marcela Mihai, secretar științific, dr. Mariana Pinteală, șef de laborator în cadrul Centrului de cercetări avansate pentru bionanoconjugate şi biopolimeri – IntelCentru, dr. Narcisa Marangoci, directorul Proiectului InoMatPol. Invitat special este prof. Aatto Laaksonen, de la Universitatea din Stockholm, colaborator apropiat al Institutului în cadrul IntelCentru.   Înființat în 1949, Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni“ din Iași este un reper de excelență în cercetarea fundamentală și aplicată, în domeniile chimie organică și anorganică și chimia și fizica polimerilor, excelență recunoscută la nivel european și demonstrată de mii de lucrări științifice publicate în țară și străinătate și de zeci de proiecte de cercetare realizate în colaborare cu parteneri externi. Tematica institutului a fost orientată de-a lungul anilor atât către cercetarea aspectelor fundamentale din toate ramurile chimiei şi a unor domenii interdisciplinare – aplicaţii tehnologice de înaltă performanţă, protecţia mediului, managementul deşeurilor polimerice, aplicaţii biomedicale şi farmaceutice –, cât şi către cercetarea aplicativă. Rezultatele s-au concretizat în soluții cu aplicabilitate practică, între care biotehnologii de procesare a materialelor lemnoase, obţinerea de materiale spongioase din resurse regenerabile, biomateriale pentru chirurgia cardiacă.   O parte din rezultatele obţinute în cadrul cercetărilor a fost valorificată printr-o serie de brevete. În perioada 2000-2015, OSIM a acordat peste 50 de brevete unor cercetători din institut, dovadă incontestabilă a preocupării acestora pentru reducerea perioadei de implementare a rezultatelor cercetării în economia reală.   Proiectele de cercetare sunt realizate, în majoritate, cu finanțare europeană, iar unele dintre acestea au fost date ca exemplu în utilizarea investițiilor în domeniul cercetării și inovării.   De-a lungul celor 70 de ani de existență, activitatea institutului a fost coordonată de cercetători de prestigiu, membri ai Academiei Române: acad. Radu Cernătescu, acad. Cristofor I. Simionescu, acad. Bogdan C. Simionescu, prof. Ilie Matei și prof. Ioan Zugrăvescu, membrii corespondenți. Începând cu anul 1956, institutul a primit numele chimistului și mineralogului Petru Poni (1841-1925), fondator al școlii ieșene de chimie și al școlii românești de chimie anorganică, preşedinte al Academiei Române în perioadele 1898-1901 și 1916-1920.   Număr de vizualizări :20http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/YCyBqS7LQpk?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Vlad Ivanov, 50 de ani, 4 luni, 3 săptămâni la aniversarea celei de... Posted: 14 Oct 2019 08:00 PM PDT Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează anul acesta pe Vlad Ivanov, care anul acesta a împlinit 50 de ani. Actorului care seduce camera cu orice rol pe care-l interpretează, festivalul i-a dedicat o secțiune numită IVANOV 50 – care include cinci dintre cele mai importante filme care îl au ca protagonist: Sunset, Câini, La Gomera, Principii de viață și Hier. Totodată, gala de deschidere a festivalului îi va dedica un moment special și mai multe surprize. Cum să-l mai uiți după ce îl vezi în extraordinarul rol al domnului Bebe (care i-a adus, printre altele, și prestigiosul trofeu Los Angeles Critics Award pentru cel mai bun actor străin al anului), exponent tipic al perioadei ceaușiste în care binele și răul deveniseră un amestec de neseparat? Ivanov reușește un personaj repulsiv dar captivant, o întruchipare a omului abuzat de un regim represiv, căruia i se pare natural să supraviețuiască, la rândul său, prin abuz. E imposibil de șters din memorie. Atât de memorabil a fost rolul din pelicula lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, laureată cu un Palme d`Or la Cannes în 2007, încât risca să-i eclipseze cariera viitoare. Dar inteligența și instinctul său n-au dat greș: partiturile ce au urmat l-au confirmat ca pe un mare actor european de compoziție, mereu deschis unor noi  provocări. Abilitatea sa de a portretiza și pe vecinul amabil, dar și pe cel malefic, l-a transformat într-un artist unic, ce se topește în roluri.  Ivanov e și un actor de teatru remarcabil, recompensat cu multe premii nu numai pe ecran, dar și pe scenă. Partiturile sale secundare (cum sunt cele din Snowpiercer, al laureatului cu Palme d’Or de anul acesta, Bong Joon-Ho, In The Fog de Sergei Loznitsa sau Poziția copilului de Călin Netzer) sunt la fel de puternice ca și cele principale.  În 2005, Vlad a primit Ordinul Meritul Cultural din partea Președinției României. „Vreau să joc roluri puternice… Care vin de undeva, din profunzimea sufletului uman. Chiar dacă e vorba de numai o secvenţă” declara Vlad Ivanov într-un interviu pentru influenta publicaţie americană Variety. Actorul, unul dintre cei mai versatili şi mai apreciaţi interpreţi europeni ai momentului, va deschide prima ediţie a LFC la Botoşani, oraş care i-a acordat titlul de „cetăţean de onoare”.   În Hier (2018), de Bálint Kenyeres, Vlad Ivanov devine Victor Ganz, un bărbat de 50 de ani, patron al unei companie de construcții civile care prestează servicii în toată lumea. Din cauza unor probleme apărute pe un șantier din Maroc, este nevoit să meargă la fața locului, unde se va confrunta cu amintiri din tinerețe, pe care până acum reușise să le îngroape.   „Un superb periplu printr-un labirint afectiv”, cum citim pe Cineuropa, Hier va fi proiectat vineri, 18 octombrie, la ora 20:30, la Cinema Muzeul Țăranului, în prezența regizorului Bálint Kenyeres și a actorului Vlad Ivanov. Regizorul Bálint Kenyeres va călători cu filmul Hier și la Les Films de Cannes à Timișoara, unde va sta de vorbă cu publicul după proiecția de sâmbătă, 19 octombrie, de la ora 20:00, la Aula Magna a Universității de Vest.   În Principii de viață (2010), de Constantin Popescu, Vlad Ivanov îl aduce la viață pe Velicanu, un om împlinit, cu nevastă tânără, vilă în curs de construcție și o săptămână de vacanță la mare la orizont. Velicanul traversează Bucureștiul pe deasupra tuturor, convins că păstrează în buzunarul cel mic toate adevărurile necesare unei vieți civilizate, ce păcat că lumea nu ascultă orbește de el. Însă lucrurile încep să se complice și acest ”studiu de caracter discret de captivant, impregnat de umor negru”, cum îl numește Hollywood Reporter, finalizează violent. Filmul va putea fi văzut miercuri, 23 octombrie, de la ora 20:30, la Instituto Cervantes, iar actorul Vlad Ivanov va fi prezent pentru o discuție cu publicul la final.   În Câini (2016), de Bogdan Mirică, Vlad Ivanov este Samir, omul pe care nu vrei să-l întâlnești vreodată. ”Prima oară când am văzut filmul Câini, la Cannes, eu însumi m-am cutremurat de ce a putut să iasă pe ecran”, spunea Vlad Ivanov într-un interviu după premiera filmului în țară. Aparent un tătar afabil și carismatic, Samir este de fapt un gangster de Dobrogea, crud și sângeros. De partea cealaltă a baricadei stă Hogaș, interpretat de Gheorghe Visu, polițistul care îl pândește de o viață, iar între ei pică inocent orășeanul Roman, venit să rezolve cu actele unei moșteniri.   Proiectat în 2016 la Cannes, în Un Certain Regard, Câini, ”un film răvășitor, amplasat la capăt de lume”, cum citim pe Télérama, se va vedea în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest sâmbătă, 26 octombrie, de la ora 20:00, la Instituto Cervantes.   În La Gomera (2019), de Corneliu Porumboiu, Vlad Ivanov revine la personajul polițistului. De data asta însă lasă DEX-ul din mână, se ridică de la birou și pornește tocmai spre insula Gomera, unde învață un limbaj fluierat pentru a ajuta eliberarea unui traficant. La Gomera este un film noir în care toată lumea minte, în cuvinte sau fluierături, iar personajul Cristi nu face excepție.   Vlad Ivanov a învățat El Siblo, limbaj folosit până în ziua de azi pe insula spaniolă: ”Ne ieșeau ochii din cap, ne ieșea salivă pe la gură, ne înecam, prima săptămână a fost horror. Eu știu puțină spaniolă, dar înțeleg. E important să știi limba în care se fluieră ca să înțelegi. În română pot să fluier, am și fluierat în film în română”, povestește el într-un interviu pentru Feederer.   „Porumboiu a fost mereu cel mai amuzant dintre regizorii noului val românesc, chiar dacă are un gust pentru întoarcerile de situație amare și o manieră abruptă de-a spune povești. Aici, cu toate constrângerile convențiilor de gen, ne livrează pur entertainment.”, citim în The Age. La Gomera, prezent anul acesta în competiția principală de la Cannes, va putea fi văzut sâmbătă, 19 octombrie, la Cinema Muzeul Țăranului, de la ora 17:30.   Vlad Ivanov va fi invitatul special al Les Films de Cannes à Botoșani, unde va introduce proiecția filmului La Gomera, duminică, 20 octombrie, de la ora 20:00, la Cinema Unirea.   În Sunset (2018) László Nemes îl aduce pe Vlad Ivanov în postură de șef de magazin chic de pălării, undeva în centrul Budapestei, la început de secol, în buză de război. Oszkár Brill reușește, până la un punct, cu eleganța specifică epocii și fermitatea omului de afaceri trecut prin multe, să o ocrotească pe Irisz, tânăra moștenitoare de drept a magazinului. Doar că atunci când apusul unei ere stă să înceapă, totul devine variabil. Pentru rolul din film actorul a trebuit să învețe limba maghiară.   „Regizorul lui Son of Saul expune, cu iscusință, agonia Imperiului Austro-Ungar, într-o dramă atmosferică și plină de mistere”, citim pe The Guardian despre László Nemes. Sunset a fost prezentat în premieră la Veneția în 2018 și a câștigat premiul criticilor FIPRESCI. Filmul va putea fi văzut duminică, 27 octombrie, de la ora 17:30, la Instituto Cervantes.   Programul complet al ediției a 10-a a Les Films de Cannes à Bucarest poate fi găsit pe site.   Prețul biletelor la Cinema Pro, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și Muzeul Național de Artă al României – Sala Auditorium este de 15 lei pentru biletele achiziționate până pe 18 octombrie și de 20 de lei pentru biletele achiziționate în timpul festivalului (18-27 octombrie 2019). La Cinemateca Union biletele costă 10 lei sau 8, 5, 3 lei pentru posesorii de abonamente.   Biletele se achiziționează de pe Eventbook.ro, de la sediul Eventbook din Strada Actor Ion Brezoianu 21, din rețeaua Eventbook și de la casieriile cinematografelor Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și Cinemateca Union. Mai multe detalii despre bilete găsiți pe site.   Vă invităm să rămâneți la curent cu cele mai noi știri despre ediția 10-a Les Films de Cannes à Bucarest, urmărind site-ul filmedefestival.ro și pagina oficială de Facebook.   Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest este prezentat de Orange România, partener de tradiție al evenimentului. Mașina oficială a festivalului: Renault. Cu sprijinul: Catena, Apa Nova, Groupama Asigurări, Silva Inspirat de: UniCredit Bank Ediția a zecea a Les Films de Cannes à Bucarest este organizată de Asociația Cinemascop și Voodoo Films și realizată în parteneriat cu Ambasada Franței și Institutul Francez din Bucureşti Proiect cultural finanțat de: Ministerul Culturii și Identității Naționale, Centrul Naţional al Cinematografiei, realizat cu sprijinul SACD – Société des Auteurs et Compositeurs Dramatiques, Reprezentanța Comisiei Europene în România. Parteneri: Air France, Institutul Cultural Român, Instituto Cervantes, Ambasada Spaniei în România, POINT, Institutul Ramon Llull, Europa Cinémas, Hotel Mercure, Hotel Cişmigiu, SERVE, Bristot, UPS, Muzeul Național de Artă al României, Cinelab, Multimedia Est, CINETic, Lokal, Freedom House Romania, Eventbook, Cărturești, Universitatea Hyperion, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale. Parteneri media principali: Magic FM, Rock FM, Adevărul, Dilema Veche, Historia, TVR Parteneri media: Radio România Cultural, Zile și Nopți, Elle, Observatorul Cultural, Cinemagia, News.ro, Ziarul Metropolis, AaRC, Movienews, Igloo, Banchiza Urbană, FilmNewEurope, Senso TV, Tonica, Cineghid, Cinemap, Agerpres, Liternet, FilmMenu, Europa Liberă. Partener de monitorizare: Mediatrust   Număr de vizualizări :20http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/c3vN-gnWhyM?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Vernisaj și lansare de carte, la Centrul de Cultură Arhitecturală Posted: 14 Oct 2019 12:32 PM PDT Marți, 22 octombrie 2019, ora 17.30, Centrul de Cultură Arhitecturală al Uniunii Arhitecților din România (strada Jean Louis Calderon, nr. 48) va organiza un dublu eveniment: un vernisaj de expoziție însoțit de o lansare de carte.  Vernisajul va fi al unei noi expoziţii a pictoriței Cristina Țurlea, care se cheamă Tălmăciri. Sensul ne este dezvăluit chiar de pictoriță: ”Tălmăciri, regăsiri prin sine. Regăsiri în oglindă. În pânze ce devin o oglindă a întregului meu, un caleidoscop al unei părți a ființei mele. Imagini pe care aparent mâna le pictează dar, de fapt, doar le face vizibile. O parte din imagini sunt creații ale mele, altele sunt lucrări celebre ale unor pictori cu care am afinități. A căror exprimare artistică o admir și prețuiesc. Prin tălmăcirile cât mai fidele a tablourilor lor mi-am dorit să aduc un omagiu, aici și acum, evocându-le fascinația, trăirile și, în parte, experiențele lor unice.” Cristina Ţurlea a mai avut expoziţii personale – „Culori şi culoare”, pictură, 2010, Sala Octav Doicescu, UAR; „City-ul bancar Bucureşti”, fotografie, 2010, Sala Rotondă, BNR; „înSemne în Culoare”, pictură, 2011, Centrul de Cultură Arhitecturală UAR; „Joc de Culori”, pictură, 2012, Sala Rotondă, BNR; „Malta. Muze, îngeri, mandale”, pictură, 2014, Centrul de Cultură Arhitecturală UAR; „înCHIPuiri”, pictură, 2015, Centrul de Cultură Arhitecturală UAR; „ALEGria”, pictură, 2016, Centrul de Cultură Arhitecturală UAR; „EMOgrafii”, pictură și desen, 2017, Centrul de Cultură Arhitecturală UAR ; „Priviri”, pictură, 2018, Centrul de Cultură Arhitecturală UAR – şi a participat la expoziţii colective: ”Dincolo de arhitectură”, 2011, Galeria Dialog, Primăria S2; „Culori în familie”, 2014, Centrul Cultural „Mihai Eminescu”; „Siluetele oraşului istoric şi spaţii urbane vazute de arhitecţi”, 2014, Sibiu; „Blouse roumaine, femme roumaine”, 2015, ICR Lisabona; „De la clasic la contemporan”, Palatul Brătianu, 2018; „Fine Art”, Centrul Național Militar, 2018; „Tendenze visive dopo post modernismo”, GaMeC, Galeria de Artă Modernă și Contemporană, Pisa, Italia, 2018; „D’EFFETTO”, Cassa dei Carresi, Treviso, Italia, 2018; „ART AND US TODAY”, Galeria de artă, Dobrich, Bulgaria, 2018; „Azulejo: o desfiro rumeno”, ICR Lisabona, Portugalia, 2018.   Concomitent cu vernisajul va avea loc lansarea romanului polițist Înnebunește-i!, de Stelian Țurlea, apărut la Editura Crime Scene Press. Un ziarist cunoscut face o anchetă în legătură cu un politician corupt. Găsește cu greu dovezi, oamenii se feresc să vorbească, speriați. Ziaristul însuși e urmărit, agresat, intimidat, se încearcă arestarea lui, punându-i-se în cârcă uciderea uneia dintre surse. Politicianul corupt are sprijinitori inclusiv în poliție, unde tabere adverse luptă pentru putere. Și în timpul acesta are loc la Gurile Dunării cea mai mare captură de droguri – două tone. Intervin mai vechile noastre cunoștințe, inspectorul Victor Stamate și adjunctul său Petruș, care descâlcesc cât de cât ițele. Autorul, aflat la douăzeci și cincilea roman, își avertizează cititorii: Orice legătură cu persoane sau personalități în viață este absolut întâmplătoare. Dar nu te poți gândi că aproape zi de zi mass media informează despre situații asemănătoare: politicieni corupți, poliție ineficientă și părtinitoare, explozie a traficului cu droguri. Prin urmare, o carte de strictă actualitate, cu un text trepidant. Unul dintre comentatorii cărților autorului, George Arion, el însuși autor de romane polițiste, scrie pe coperta a patra: „Cărțile polițiste ale lui Stelian Țurlea oferă o imagine parțială a creației sale de prozator. Dar intențiile sale sunt limpezi – scriitorul dorește să ne ofere o radiografie cât mai completă a realității în care trăim. Atunci când opera va fi gata, vom avea în fața ochilor o imagine complexă și tulburătoare a vremurilor noastre, deloc edulcorată, din moment ce în fiecare zi se întâlnesc emblemele fărădelegii – trafic de droguri și de carne vie, corupție la cele mai înalt nivel, șantaj, asasinate, și multă, multă minciună.” Va vorbi despre carte George Arion.     Număr de vizualizări :60http://feeds.feedburner.com/~r/AgentiaDeCarte/~4/exuOw_VKE_E?utm_so..." height="1" width="1" alt="" class="CToWUd" />

Expoziția ”Arhitectura Interbelică a Bucureştiului și Regalitatea” Posted: 14 Oct 2019 12:24 PM PDT „Sub Auspiciile Familiei Regale a României”, Centrul de Excelență în Arhitectură, Arte și Audiovizual, alături de Filiala Teritorială Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România și Uniunea Arhitecților din România, în parteneriat cu Muzeul Naţional al Ţăranului Român, are onoarea să vă invite la vernisajul expoziţiei „Arhitectura Interbelică a Bucureştiului și Regalitatea” din data de 17 octombrie 2019, ora 18:00, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Sala Irina Nicolau, șoseaua Kiseleff, nr. 3, intrarea din strada Monetăriei nr. 3, București, România.  Expoziţia pune în valoare identitatea culturală și istorică, contribuind la integrarea acesteia în spațiul european. Aceasta va fi deschisă publicului larg în perioada 17 octombrie – 3 noiembrie 2019, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român. În 2017, 2018 şi 2019 expoziţia a fost itinerată în Europa: Bruxelles – Belgia, Barcelona – Spania, Stockholm – Suedia, Londra – Marea Britanie dar și în România: la Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București, la Castelul Pelișor – Muzeul Național Peleș și la Palatul Regal – Muzeul Naţional de Artă. Expoziția „Arhitectura Interbelică a Bucureştiului și Regalitatea”, semnată de acad. Răzvan Theodorescu și dr. arh. Luca Matei Stoian, are un conținut complex și de maxim interes pentru publicul larg și cuprinde panouri de fotografie de arhitectură modernă, edificii relevante pentru arhitectura modernistă a Capitalei din perioada interbelică. Bucureștiul este considerat capitala est – europeană cu cele mai numeroase monumente de arhitectură modernistă, patrimoniu realizat, în mare parte, în perioada interbelică.   În cadrul perioadei de desfășurare a expoziției, 17 octombrie – 3 noiembrie 2019, sunt incluse și o serie de conferințe si workshop-uri tematice inițiate de Centrul de Excelență în Arhitectură, Arte și Audiovizual alături de partenerii săi. În cazul acestor activități interactive, se abordează teme precum creativitatea în artă, design, arhitectură, literatură, teatru, dans și audiovizual menite să încurajeze dialogul multidisciplinar, dar și să apropie un public numeros de creațiile marilor arhitecți români de patrimoniu.   Cu această ocazie dorim să mulțumim, pentru sprijinul acordat, partenerilor noștri: Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Academia Română – Secţia de Arte, Arhitectură şi Audiovizual, Primăria Municipiului București, Primăria Sectorului 1 a Municipiului București, Institutul Cultural Român, Muzeul Municipiului Bucureşti, Muzeul Național Peleș, Centrul Cultural Expo Arte, Kinvision Media, Robertc Studio, Lucas ... Ne exprimăm gratitudinea tuturor colaboratorilor și instituțiilor d...     ARGUMENT Arhitectura modernă a Bucureștiului în contextul mediului economic prosper și al programelor generale ce vizau modernizarea orașului a constituit pentru România unul din factorii care a adus țara în miezul civilizației europene. Bucureştiul dispune de un valoros patrimoniu arhitectural modernist, realizat preponderent în perioada interbelică. Bucureştiul este considerată capitala est-europeană cu cele mai numeroase monumente de arhitectură modernistă. Expoziţia valorifică nivelul extraordinar al creativităţii arhitecților români din perioada interbelică și demonstrează că vasta producție de opere arhitecturale din București a avut un rol important, cu efecte vizibile în devenirea modernității românești.       SCOP  Clădirile interbelice au nevoie de intervenţii urgente de consolidare, restaurare şi punere în valoare. Procesul de degradare și distrugere, demolarea sau neîngrijirea multor clădiri de patrimoniu din București, care conferă identitatea arhitecturii moderne autohtone, poate fi oprit prin mai multe instrumente; cunoașterea este unul dintre ele. Expoziţia dorește să aducă un instrument convingător spre o îmbogățire a cunoştinţelor cetăţenilor din Bucureşti, instrument reprezentat de această arhitectură modernistă, pe care o regăsim pe principalele străzi ale Capitalei. Creațiile marilor arhitecți moderni, primesc – prin acest proiect – o cheie de informare suplimentară și un argument în favoarea aprecierii, la justa valoare, acestea reprezintă simbolul perenităţii româneşti. Prin noutatea și complexitatea înțelegerii modernității europene, proiectul aduce o perspectivă suplimentară în valorificarea arhitecturii românești din perioada interbelică.   JUSTIFICARE  În contextul actual al unui habitat „poluat” de produse arhitecturale făcute fără discernământ (ca o consecință a tehnologiilor și materialelor de construcții, nu ca deziderat) cultura arhitecturală este un liant semnificativ al gesturilor construite edificate responsabil. Înţelegerea arhitecturii moderne românești din perioada interbelică, analiza punctuală a creaţiei arhitecturale a celor mai marcante personalităţi ale arhitecturii noastre reliefează fenomenului arhitecturii moderne internaționale și modul de reflectare a acestuia în arhitectura românească.   CE ESTE? Expoziţia „ARHITECTURA INTERBELICĂ A BUCUREȘTIULUI ȘI REGALITATEA” are la bază o cercetare de actualitate, bine documentată fotografic, care se dorește un mijloc de familiarizare critică cu operele unora dintre cei mai reprezentativi arhitecți români ai stilului modern. „ARHITECTURA INTERBELICĂ A BUCUREȘTIULUI ȘI REGALITATEA” prezintă sursele formale şi teoretice ale arhitecturii moderne românești din ariile urbane şi expune operele arhitecţilor români interbelici. Prezentarea unor documente relevante şi o analiză a operelor acestora fundamentează conținutul proiectului care evidenţiază şi argumentează cum raționalismul european s-a reflectat în arhitectura românească din perioada interbelică în deosebi în București. Raționalismul european, expresie a măsurii şi echilibrului, a aspirat constant la concizie, puritate, frumuseţe, eleganță.   CUI SE ADRESEAZĂ Expoziţia se adresează în primul rând arhitecților, dar și publicului larg interesat de arhitectura modernă din Bucureștiul anilor ’30, care doresc să își lărgească orizontul cultural. Expoziţia contribuie la o mai bună înțelegere a arhitecturii moderne românești în contextul modernității europene. Expoziţia se alătură cu competență numeroaselor proiecte expoziționale de istorie, teorie a arhitecturii, prin care o tânără generație de arhitecți români lărgesc considerabil aria cunoașterii trecutului nostru apropiat în contextul european și mondial.   CATALOGUL EXPOZIŢIEI Creațiile marilor arhitecți moderni primesc prin acest album al expoziției „ARHITECTURA INTERBELICĂ A BUCUREŞTIULUI ȘI REGALITATEA”, realizată de dr. arh. Luca Matei Stoian – alături de acad. Răzvan Theodorescu, prof. dr. Ramona Mihăilă, arh. Alexandra Dana Mărășescu, o cheie de lectură suplimentară și un argument în favoarea aprecierii lor la justa valoare. Prin noutatea și complexitatea înțelegerii modernității europene, cartea aduce o perspectivă complexă în valorificarea arhitecturii românești din perioada interbelică. Expoziţia, componentă a proiectului cultural „ARHITECTURA INTERBELICĂ A BUCUREŞTIULUI ȘI REGALITATEA” pune în valoare identitatea culturală și istorică a României, contribuind la integrarea acesteia în spațiul european.     DESPRE AUTOR „Luca Matei Stoian este reprezentantul unei generații tinere de arhitecţi extrem de promiţătoare, aş spune, foarte europene. Este produsul Şcolii Româneşti de Arhitectură, este elevul unuia dintre importanţii profesori ai Universităţii de Arhitectură, prietenul meu prof. arh. Sorin Vasilescu. Ceea ce a reuşit arhitectul Luca Matei Stoian, este să realizeze o expoziţie absolut remarcabilă, cu o deschidere de orizonturi şi ea absolut remarcabilă. În orice caz lui Luca Matei Stoian îi datorăm această deschidere, care nu contează numai pentru istoria arhitecturii ci contează pentru întreaga istorie a culturii Româneşti.” Academician Răzvan Theodorescu, Vicepreşedintele Academiei Române   Luca Matei Stoian este doctor arhitect, membru al Ordinului Arhitecţilor din România,membru al Uniunii Arhitecților din România, membru al Uniunii Artistilor Plastici din România, artist vizual, designer, bursier „Vasile Pârvan” (2012-2014) la „Accademia di Romania”, Roma, Italia, unde realizează expoziţii internaţionale personale şi colective de artă şi arhitectură. Susţine prelegeri şi conferinţe la facultăţi de design şi arhitectură din Italia, Spania, Suedia, Marea Britanie, Germania şi Danemarca. Din 2019 este presedintele Centrului de Excelență în Arhitectură, Arte și Audiovizual. În România, în 2013, câştigă premiul secţiunii Imagine de Arhitectură la Anuala de Arhitectură 2013 cu fotografia „Palazzo della Civilta Italiana Colosseo Quadrato”. Bazându-se pe o cercetare amplă şi bine documentată câştigă, în 2015, sesiunea de finanţare a Ordinului Arhitecților din România cu proiectul editorial intitulat „Reflexe ale arhitecturii moderne italiene în arhitectura românească” şi, în 2016, cu proiectul editorial „Interferențe arhitecturale italiene în arhitectura modernă românească”. În 2017 câştigă la sesiunea de finanțare ARCUB cu proiectul cultural „Arhitectura Interbelică a Bucureștiului și Regalitatea”, proiect cultural finanțat în cadrul Programului cultural București Oraș participativ de către Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti ARCUB. Din 2018 „Sub Auspiciile Familiei Regale a României” proiectul se itinerează în Europa cu sprijinul Centrului de Excelență în Arhitectură, Arte și Audiovizual.   Expoziția va putea fi vizitată la Sala Irina Nicolau, până pe 3 noiembrie 2019, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00.   Preț bilet: adulţi – 8 lei; pensionari – 4 lei; elevi și studenți, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor – 2 lei