Meditatia zilei - 10 octombrie 2019

[altmariustotal catolic]

Mal 3,13B4,2; Ps 1; Lc 11,5-13

Iată un text al evangheliei care ne întăreşte şi ne luminează. Evreii spuneau: „Degeaba am slujit lui Dumnezeu! La ce bun că am păzit poruncile luiY Acum îi fericim pe cei trufaşi. Da, celor răi le merge bine: ei îl pun pe Dumnezeu la încercare şi rămân nepedepsiţi!” Răspunsul, mai mult decât în Vechiul Testament, îl găsim în Noul Testament. Musulmanii îi dau lui Dumnezeu nouăzeci şi nouă de nume foarte frumoase, dar între acestea nu există apelativul de „tată”. Ei insistă asupra transcendenţei lui Dumnezeu şi rugăciunea lor este numai una de supunere; în schimb, noi credem în revelaţia paternităţii sale şi rugăciunea noastră este de supunere la voinţa sa, dar şi de încredere filială.

Isus, în evanghelia de astăzi, aduce exemplul unui tată care îi dă fiului de mâncare, şi îi dă numai lucruri bune. Trebuie să mergem spre Tatăl ceresc cu simplitatea şi insistenţa copiilor şi vom obţine totul de la el. Ultima frază surprinde, deoarece Isus, într-un mod neaşteptat, încheie vorbind despre Duhul Sfânt, darul lui Dumnezeu, condiţie a oricărei cereri: „Cu atât mai mult Tatăl vostru ceresc va da pe Duhul Sfânt celor care îl cer!”

Astfel, rugăciunea noastră este orientată spre bunurile ultime. Cu Duhul Sfânt avem totul: bucuria trăită în acţiunea de har, pacea, o atitudine specială de seninătate chiar şi în suferinţăY sunt roadele Duhului Sfânt, care aduc o fericire intimă, profundă.

Să ne îndreptăm spre Isus pentru ca el să ne obţină de la Tatăl darul Duhului Sfânt şi să-i mulţumim pentru că ne-a deschis un orizont tot mai luminos, pentru că ne-a dat posibilitatea de a ne îndrepta spre Dumnezeu ca spre un Tată care ne iubeşte şi vrea să ne dea totul.