Papa Francisc: Angelus (6 octombrie 2019)

[altmariustotal catolic]

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Pagina evanghelică de astăzi (cf. Lc 17,5-10) prezintă tema credinţei, introdusă de întrebarea discipolilor: "Măreşte în noi credinţa!" (v. 6). O rugăciune frumoasă, pe care noi ar trebui să o spunem mult în timpul zilei: "Doamne, măreşte în mine credinţa!". Isus răspunde cu două imagini: grăuntele de muştar şi slujitorul disponibil. "Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune sicomorului acestuia: «Dezrădăcinează-te şi plantează-te în mare!» şi v-ar asculta" (v. 6). Sicomorul este un copac robust, bine înrădăcinat în pământ şi rezistent la vânturi. Aşadar, Isus vrea să înţelegem că credinţa, chiar dacă e mică, poate să aibă forţa de a dezrădăcina chiar şi un sicomor. Şi apoi să-l transplanteze în mare, care este ceva şi mai improbabil: însă nimic nu-i este imposibil pentru cel care are credinţă, pentru că nu se încrede în forţele proprii, ci în Dumnezeu, care poate totul.

Credinţa comparabilă cu grăuntele de muştar este o credinţă care nu este mândră şi sigură de sine; nu se preface că este aceea a unui mare credincios făcând uneori diferite figuri! Este o credinţă care în umilinţa sa simte o mare nevoie de Dumnezeu şi în micime se abandonează cu încredere deplină Lui. Este credinţa care ne dă capacitatea de a privi cu speranţă evenimentele alterne ale vieţii, care ne ajută să acceptăm şi înfrângerile, suferinţele, având conştiinţa că răul nu are niciodată, nu va avea niciodată, ultimul cuvânt.

Cum putem să înţelegem dacă avem cu adevărat credinţă, adică dacă credinţa noastră, deşi mică, este genuină, curată, sinceră? Ne explică Isus indicând care este măsura credinţei: slujirea. Şi face asta cu o parabolă care la primul impact este un pic descumpănitoare, pentru că prezintă figura unui stăpân prepotent şi indiferent. Dar tocmai acest mod de a face al stăpânului evidenţiază ceea ce este adevăratul centru al parabolei, adică atitudinea de disponibilitate a slujitorului. Isus vrea să spună că aşa este omul de credinţă faţă de Dumnezeu: se încredinţează complet voinţei sale, fără calcule sau pretexte.

Această atitudine faţă de Dumnezeu se reflectă şi în modul de a se comporta în comunitate: se reflectă în bucuria de a fi unii în slujba altora, găsind deja în asta propria răsplată şi nu în recunoaşterile şi în câştigurile care pot să derive. Este ceea ce învaţă Isus la sfârşitul acestei relatări: "Tot aşa şi voi, când faceţi toate cele care vă sunt poruncite, spuneţi: «Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem»" (v. 10).

Slujitori nefolositori, adică fără pretenţii de ni se mulţumi, fără revendicări. "Suntem slujitori nefolositori" este o expresie de umilinţă, disponibilitate care face aşa de mult bine Bisericii şi aminteşte de atitudinea corectă pentru a lucra în ea: slujirea umilă, de care ne-a dat exemplu Isus, spălând picioarele discipolilor (cf. In 13,3-17).

Fecioara Maria, femeie de credinţă, să ne ajute să mergem pe acest drum. Ne adresăm ei în ajunul sărbătorii Sfintei Fecioare Maria a Rozariului, în comuniune cu credincioşii adunaţi la Pompei pentru tradiţionala Implorare.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

S-a încheiat de puţin timp, în bazilica "Sfântul Petru", celebrarea euharistică prin care am început Adunarea Specială a Sinodului Episcopilor pentru Regiunea Panamazoniană. Timp de trei săptămâni părinţii sinodali, reuniţi în jurul Succesorului lui Petru, vor reflecta asupra misiunii Bisericii în Amazonia, asupra evanghelizării şi asupra promovării unei ecologii integrale. Vă cer să însoţiţi cu rugăciunea acest eveniment eclezial, pentru ca să fie trăit în comuniune fraternă şi în docilitate faţă de Duhul Sfânt, care arată mereu căile pentru mărturia Evangheliei.

Vă mulţumesc vouă tuturor pelerini care aţi venit numeroşi din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Salut credincioşii din Heidelberg, Germania, şi din Rozlazino, Polonia; studenţii din Dilingen, tot Germania, şi cei de la Institutul Sfântul Alfons din Bella Vista, Argentina.

Salut grupul din Fara Vicentino şi Zugliano, familiile din Alta Val Tidone, pelerinii de la Castelli Romani care au făcut un marş pentru pace şi cei din Camisano Vicentino veniţi de-a lungul Via Francigena pentru o iniţiativă de solidaritate.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu