Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

[Aurel Conțu]

Cap. 13

.

Rezumat cap.12

George Apostol descoperă brusc că Agnes Mărgărit e mai mult decât șefa stației meteorologice, și anume femeie, lucru care-l uimește. Nici Agnes Mărgărit nu-și explică semnificația interesului său, pe care nu și-l manifestase până atunci. E încântată, în schimb, de prânzul pregătit de acesta, dar și de rezolvarea unei probleme irezolvabile… de ani buni: apa caldă.

.

Nu se luminase încă bine de ziuă când George Apostol fusese trezit de niște zgomote ciudate, un cor de țipete amestecat cu sunete de metal și tropăit de copite. Se trezise speriat și pentru că nu mai putuse adormi ieșise pe terasa stației, unde, spre surprinderea sa, o văzuse pe Agnes, destul de palidă la față, sprijnită de balustradă.

- Bună dimineața „șefa”!

- Bună dimineața!

- Știți de unde vine hărmălaia asta?

În loc de răspuns, Agnes îi arătase cu degetul spre locul păduricii de brazi,  ocupat în clipa aceea de două tabere de soldați, în uniforme de epocă, încleștați într-o luptă aprigă.

- De acolo, zice după o vreme, se întâmplă în fiecare an la sfârșit de iunie! N-am nicio explicație!

- Ai zice ca-i vorba despre ceva real, deși pare o iluzie optică!

- Cred, mai degrabă, că este o anomalie geomagnetică sau temporală, habar n-am! Un fost asistent de prin partea locului îmi povestea că nu de puține ori se trezise teleportat în alte locuri, cel mai adesea în alt timp, doar trecând printr-un anumit perimetru. Văzuse și el, ca și mulți alții, scena de aici, iar într-o zi a dispărut fără urmă. Nici azi n-am mai auzit nimic despre dânsul!

- Sper să nu vi se întâmple și dvs.!

- Puțin probabil. Omul acela nu avea stare, o căuta cu lumânarea! Chiar și echipa de cercetători, care trecuse pe aici în urma răspândirii zvonului, ne sfătuise să nu ne aventurăm prea departe de stație, deoarece se detectaseră zone cu activitate geomagnetică puternică. Una e locul în care construești tu!

- Să nu amestecăm magnetismul cu superstițiile! parează el, simțând observația femeii ca pe un reproș. Noi vedem acolo, de fapt, liniile câmpului magnetic, nu altceva, restul ține de imaginație!

Agnes Mărgărit zâmbește șugubăț.

- Atunci de ce vedem și auzim cu toții același lucru?

- Pentru că magnetismul are același efect asupra tuturor. Crează halucinații! Ați fi surprinsă să faceți câteva fotografii și să constatați că „viziunile” nu apar în acele cadre!

- E drept că relatările martorilor oculari sunt, cel mai adesea, orale sau numai orale, ca să fiu cât mai exactă, recunoaște Agnes împăciuitoare,  și admit că este posibil să fim uneori victimele halucinațiilor, dar nu exclud întru totul ipoteza unei realități paralele, decalate în spațiu și timp de realitatea noastră, așa cum aflăm din teoria relativității lui Einstein. Altfel cum s-ar explica scenele acestea medievale de coșmar, care se petrec sub ochii noștri?

- Cosmosul reciclează permanent materia și energia, memoria și informația, fragmentele din care suntem construiți provin din supernove dispărute în urma cu milioane de ani în explozii spectaculoase, nu-i de mirare să trăim asemenea experiențe!

Agnes Mărgărit ridică neajutorată din umeri.

- Aici m-ai pierdut.

- Foarte bine, fiindcă eu trebuie să mă întorc la ale mele! Astăzi pregătesc cofrajul pentru pereți, poate apuc să torn și câțiva metri de beton!

- Să fii cu băgare de seamă, îl tutuește ea, granița dintre cele două lumi e foarte subțire!

.

Cei patru paleți de cherestea din magazie erau diferiți: doi, formați din scânduri, vreo două - trei sute de bucăți la 3 m/buc, și alți doi, din grinzi, peste patru sute la 4 m/buc, suficient pentru a acoperi întreaga suprafață a construcției. Cofrajul venea fixat pe tulpinile brazilor, de o parte și cealaltă, prin prinderea scândurilor în cuie până la nivelul de sus. Se apucase pe la șapte dimineața și terminase pe înserate, acoperind și plafonul, pe care urma să urce malaxorul și să prepare  betonul a doua zi. De pe terasa stației hexagonul se profila perfect, lăsând impresia unjei nave spațiale rătăcite în vârful muntelui. Agnes privise tot timpul din spatele ferestrei, ferindu-se să-și dea cu părerea despre una sau alta, nefiind în domeniul ei.