Gândul zilei - 13 februarie 2019

[altmariustotal catolic]

13 februarie 2019 Să înţelegem harul lui Dumnezeu Din Comentariu asupra Scrisorii către Galateni, de sfântul Augustin, episcop (Prefaţa: PL 35, 2105-2107) Motivul pentru care Apostolul le scrie galatenilor este ca ei să înţeleagă că harul lui Dumnezeu i-a scos de sub puterea legii. Într-adevăr, atunci când le-a fost vestit harul evangheliei, au fost câţiva oameni veniţi din circumciziune, care, deşi purtau numele de creştini, încă nu înţelegeau eficacitatea binefăcătoare a harului şi voiau să rămână sub obligaţiile legii pe care Domnul Dumnezeu o impusese nu celor care slujeau dreptatea, ci păcatul. Cu alte cuvinte, Dumnezeu le dăduse oame­nilor nedrepţi o lege dreaptă care să le arate păcatele, şi nu care să le ridice. De fapt, păcatele nu sunt ridicate decât de harul credinţei care lucrează prin iubire. Cei veniţi de la iudaism voiau să-i supună obligaţiilor legii pe galatenii care se aflau deja în regimul harului, afirmând că evanghelia nu le-ar folosi la nimic dacă nu s-ar tăia împrejur şi nu s-ar supune tuturor celorlalte prescrieri trupeşti ale religiei iudaice. Din acest motiv, au început să-l suspecteze pe apos­tolul Paul, care le predicase evanghelia, ca şi cum el nu ar fi ţinut seama de practica celorlalţi apostoli care îi obligau pe păgâni să trăiască după felul iudeilor. Apos­tolul Petru cedase în faţa presiunilor făcute de asemenea oameni şi se comporta în aşa fel încât dădea impresia că şi el ar crede că evanghelia nu le-ar fi folosit păgânilor la nimic dacă nu ar fi împlinit obligaţiile legii. Din această duplicitate l-a scos însuşi apostolul Paul, după cum spune chiar în această scrisoare. Despre aceeaşi problemă tratează şi Scrisoarea către Romani. Totuşi, se pare că există o oarecare diferenţă, deoarece aici el pune capăt certei şi aplanează litigiul care se iscase între cei care proveneau dintre iudei şi cei care proveneau dintre păgâni. În schimb, în Scrisoarea către Galateni, el se adresează acelora care fuseseră deja tulburaţi de influenţa oame­nilor veniţi din iudaism, care îi obligau la respectarea legii. Ei începuseră să se încreadă în aceştia, ca şi cum apostolul Paul nu le-ar fi predicat adevărul, atunci când a refuzat să-i taie împrejur. De aceea, el începe astfel: Mă mir că aţi trecut aşa de repede de la cel care v-a chemat, prin harul lui Cristos, la o altă evanghelie (Gal 1,6). Cu această introducere, el a prezentat pe scurt problema în cauză. De altfel, deja cuvântul său de salut, când spune că el este apostol nu din partea oamenilor, nici prin mijlocirea vreunui om (Gal 1,1), afirmaţie care nu se găseşte în nici o altă scrisoare, arată destul de clar că acei propagatori nu veneau de la Dumnezeu, ci de la oameni. De asemenea, arată că el nu trebuie să fie considerat ca inferior celorlalţi apostoli în ceea ce priveşte autoritatea mărturiei evanghelice, deoarece el ştie că este apostol nu de la oameni, nici prin mijlocirea vreunui om, ci prin Isus Cristos şi Dumnezeu Tatăl.