Evanghelia lui Hristos nu se sprijină pe înţelepciunea omenească, pe „retorică” sau pe arta vorbirii, fiindcă ea însăşi cuprinde în sine o înţelepciune mult mai înaltă, care îşi are originea şi sensul în Dumnezeu, şi care poate fi înțeleasă şi primită numai în Duhul Sfânt:
„Şi eu, fraţilor, când am venit la voi şi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântător sau ca înţelept. Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta răstignit. Şi eu întru slăbiciune şi cu frică şi cu cutremur mare am fost la voi. Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii” (I Co. 2, 1-4).
În Epistola către Galateni, Apostolul Pavel atrage atenţia asupra faptului că există o singură Evanghelie, aceea pe care a propovăduit-o de la început:
„Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema!” (Gal. 1, 8).
Aceasta este „Evanghelia lui Hristos” (Gal. 1, 7), despre care Sf. Pavel vorbește în epistolele sale (Rm. 15, 19; I Co. 9, 12; II Co. 2, 12; 9, 13; 10, 14; I Tes. 3, 2), îndemnând pe toți creștinii de a avea un comportament demn de învățătura Domnului Iisus:
„Să vă purtaţi numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu şi văzându-vă, fie nefiind de faţă, să aud despre voi că staţi într-un duh, nevoindu-vă împreună întru-un suflet, pentru credinţa Evangheliei, fără să vă înfricoşaţi întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mântuire, şi aceasta este de la Dumnezeu” (Filip. 1, 27-28).
Sf. Pavel ne arată că Evanghelia autentică este aceea în care este prezent şi lucrează Hristos. Iar autenticitatea Evangheliei pe care el o predică, este garantată tocmai de faptul că ea este identică cu unica Evanghelie a Mântuitorului.
Conţinutul Sf. Evanghelii s-a comunicat Apostolului neamurilor prin descoperire dumnezeiască:
„Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos” (Gal. 1, 11-12).
De aceea, o Evanghelie după om şi de la om, nu poate fi decât o Evanghelie falsă.
Tot în Epistola către Galateni, Sf. Pavel vorbeşte și despre „autoritatea” sa apostolică (Gal. 1, 1), subliniind că şi el este apostol ca şi ceilalţi, chemat de însuşi Mântuitorul Iisus, iar Evanghelia pe care o propovăduieşte nu a învăţat-o de la oameni, ci a primit-o direct de la Dumnezeu, Hristos fiind Cel care i-a descoperit conţinutul mesajului evanghelic pe care trebuia să-l vestească.
În felul acesta, el dovedeşte originea divină a apostolatului său şi a Evangheliei pe care o predică, existând o relaţie strânsă între unicitatea Evangheliei şi autenticitatea apostolatului.
Cuvintele Domnului pot părea multora, şi par de multe ori, sminteala cea mai mare. Însuşi Apostolul Pavel nu se sfieşte să vorbească despre „nebunia” lui Dumnezeu, dar adaugă că aceasta se arată „mai înţeleaptă decât înţelepciunea omului”. Chiar și ceea ce pare a fi „slăbiciune a lui Dumnezeu”, este mai puternică decât „tăria oamenilor” (I Co. 1, 25).
Înţelepciunea omului e „neputincioasă”, ca şi omul; este „stricăcioasă”, ca şi omul; dar ceea ce ne pare nouă a fi o „nebunie”, dacă este dumnezeiască, să ne împărtăşim cu această „nebunie”, şi vom vedea că asta este de fapt înţelepciunea (Pr. Rafail Noica, „Cultura Duhului”, Edit. Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, p. 28).
Evanghelia este înţelepciune dumnezeiască, aşa după cum Domnul Iisus a predat-o apostolilor, pe care Sf. Pavel a vestit-o simplu, fără cuvinte meşteşugite, potrivit priceperii fiecăruia, punând în felul acesta temelia dreptei credinţe, care este însuși Hristos (I Co. 3, 11).
Și așa precum Mântuitorul Iisus este Unul şi Sfânta Evanghelie este una.
Mai stăm noi în același duh; ne punem sufletul unii pentru alții; mai suntem ai lui Hristos, în Duhul Iubirii, sau PATIMILE ne-au sfârtecat sufletele, ne-au dezbinat în interior și ne-au învrăjbit și în afară?
Pentru că vedem, de prea multe ori, că una simțim, alta gândim, altceva grăim, și făptuim în opoziție cu glasul conștiinței, cu îndatoririle pe care le avem și cu promisiunile făcute.
Să fii „updatat” noi, oamenii „moderni”, Cuvântul Sf. Scripturi potrivit plăcerilor și intereselor noastre lumești, inventând o „evanghelie” și o „credință” cât mai confortabile, care să justifice felul nostru de a fi și de a trăi?
Și astfel, în loc să ne schimbăm noi după Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu, fiecare și-a creat o „evanghelie” proprie, fără Hristos, în care „crede” și în numele căreia păcătuiește cu nonșalanță și seninătate.
Sorin Lungu
Sorin Lungu
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius