Puritanii de Bellini - producţie a Operei Lirice din Chicago - duminică, 10 februarie, la Opera în interpretări de referinţă

[altmariusclassic]

Publicat: marţi, 5 Februarie 2019 , ora 12.41

În februarie 2018 a putut fi ascultată la Opera Lirică din Chicago o producţie cu Puritanii lui Vincenzo Bellini. În rolurile principale au evoluat soprana Albina Shagimuratova şi tenorul Lawrence Brownlee, două voci de excepţie, mai ales în repertoriul belcantist. Shagimuratova, foarte apreciata soprană născută în Uzbekistan, este o prezenţă obişnuită pe scena Operei din Chicago, unde a debutat în Gilda în stagiunea 2012-2013 şi unde va cânta Violetta în actuala stagiune, 2018-2019. S-a scris elogios atât despre Shagimuratova, interpreta Elvirei Walton, cât şi despre tenorul Lawrence Brownlee, care a dat viaţă partuturii Lordului Arturo Talbot.

Cuvinte de laudă din partea criticii locale au primit toţi membrii distribuţiei, din care a făcut parte şi basul Adrian Sâmpetrean, pe care îl veţi asculta în Sir Giorgio Walton. Artistul român s-a născut la Cluj-Napoca în 1983 şi a studiat la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" cu tatăl său, Mircea Sâmpetrean. În 2007 a devenit membru al Studioului de operă al Operei Bavareze din München, colaborând apoi, de-a lungul carierei, cu alte instituţii de prestigiu, ca Teatro alla Scala din Milano, Teatrul Bolshoi din Moscova, Opera din Brisbane, Opera National de Paris,Staatsoper Berlin, Staatsoper Hamburg, Opera de Monte Carlo, Teatro dell'Opera di Roma, Opera National de Bordeaux, Deutsche Oper am Rhein Düsseldorf, fiind invitat să cânte şi la Arena di Verona şi în cadrul Festivalelor de la Salzburg şi Aix-en-Provence, între altele. Adrian Sâmpetrean a apărut în roluri din opere de Giuseppe Verdi, Gaetano Donizetti, Wolfgang Amadeus Mozart, Giacomo Puccini, Gioacchino Rossini, pentru a aminti câteva nume importante, colaborând cu artişti ca Placido Domingo, Angela Gheorghiu, Daniel Barenboim, Anna Netrebko, Edita Gruberova, Vladimir Galouzine, Olga Peretyatko, Elina Garanca, Johan Botha, Alessandro Corbelli şi multi alţii.

La Chicago au mai evoluat, alături de artiştii deja menţionaţi, baritonul Anthony Clark Evans - în Sir Riccardo Forth, tenorul Alec Carlson în Sir Bruno Robertson, bas-baritonul Alan Higgs în Lord Gualtiero şi contralta Lauren Decker în Regina Enrichetta.

Spectacolul a fost condus de Enrique Mazzola, expert în repertoriul francez şi în cel de belcanto, dirijor invitat principal al Operei Germane din Berlin. Artistul declara într-un interviu oferit publicaţiei online Operasense că iubeşte opera pentru că "pe scenă vedem divese poveşti, cu diferite situaţii de viaţă: într-una dintre aceste opere există un anume moment în care recunoaştem o situaţie prin care am trecut noi înşine în viaţa noastră. Iar atunci când ne identificăm cu acest moment se naşte un fior, un frison pe care nu îl vom uita niciodată." În cadrul aceluiaşi interviu, Enrique Mazzola spune că, dintr-o anumită perspectivă, felul său de a dirija este neconvenţional: "stilul meu amestecă două elemente - pe de o parte accept anumite tradiţii (adică lucrurile care nu sunt trecute în partitură, dar care se cântă, fiind transmise de la o generaţie la alta), pe de altă parte încerc să readuc detaliile pierdute din partitura vocală - deoarece după aproape două secole, mulţi cântăreţi s-au obişnuit să cânte acest repertoriu cu prea multă libertate personală." Rămâne să decideţi voi, dragi ascultători, cât de echilibrată a fost această interpretare de la Chicago.

Puritanii are un final fericit, însă în contextul în care ştim că autorul, Vincenzo Bellini, s-a stins din viaţă, la numai 33 de ani, cu doar câteva luni după premiera operei, riscăm să ne întristăm puţin...Povestea de dragoste este plasată în mijlocul conflictelor violente dintre regalişti şi puritanii conduşi de Oliver Cromwell, în timpul Războiului civil de la mijlocul secolului al 17-lea. Scrisă pe un libret de Carlo Pepoli, Puritanii s-a cântat prima dată la Paris în 1835; Bellini se mutase din Italia natală în Franţa cu doi ani înainte şi se pare că, după ce observase scena de operă pariziană, ar fi concluzionat că, deşi compozitorii francezi sunt maeştri în orchestraţie, aveau puţină înţelegere pentru ceea ce înseamnă cu adevărat cântec. Puritanii, opera pariziană a lui Bellini, rămâne un model de extraordinară cantabilitate, partitura bucurând-se încă de la premieră de mult succes.

O creaţie remarcabilă, de ascultat duminică, 10 februarie 2019, de la ora 21.00, în emisiune Opera în interpretări de referinţă.

Irina Cristina Vasilescu

[altmariusclassic]