Sfantul Vlasie este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 11 februarie. Sfantul s-a nascut intr-o familie instarita din Armenia, Asia Mica. Fiind mai intai medic, la vremea potrivita, Dumnezeu l-a randuit pe acesta episcop in cetatea Sevasta, din Armenia (actuala Sivas, din Turcia).
In vremea persecutiilor pornite de imparatul Diocletian impotriva crestinilor, Sfantul Ierarh Vlasie s-a retras intr-o pestera pustie din Muntele Argheos. Acest munte era inconjurat de paduri, in care traiau multe animale. Acestea veneau adesea la pestera Sfantului Vlasie, precum vedem si in iconografie, pentru binecuvantare si vindecare.
In viata sfantului citim ca, odata, pe cand slugile imparatului vanau pe Muntele Argheos, ele vazura o multime de animale adunate la un loc; mult se minunara ei ca leii nu-i atingeau pe cerbi, iar ursii pe caprioare. Sfantul Vlasie a aflat despre venirea vanatorilor, drept pentru care a binecuvantat animalele si le-a spus: "Fugiti mai repede, sa nu va omoare vanatorii!" Cand s-au apropiat, vanatorii n-au mau vazut nici urma de fiara, in fata lor aparand doar un batran carunt. "Esti un vrajitor! Cum ai fermecat aceste animale, ca sa te asculte?", au spus ei. Sfantul insa le-a spus: "Nu sunt vrajitor. Eu sunt crestin din tinerete. Dusmanii credintei m-au alungat din oras. Mai bine traiesc cu fiarele salbatice, decat cu oamenii cei rai, dusmanii lui Hristos."
Multi ani a sihastrit Sfantul Vlasie si, in toti anii acestia, s-a rugat pentru oameni si pentru prigonitorii sai, de asemenea. In tot rastimpul acesta, animalele salbatice veneau la el, dupa bunatatea sa, dupa mangaiere si dragoste. In vremea pustniciei sale, sfantul a privegheat si s-a rugat neincetat, tamaduind indata pe toti cei care il cautat, precum si animalele bolnave din padure.
Prigonitorii sai, care nu incetasera sa il caute, l-au aflat in cele din urma, ramanand uluiti la vederea unui al doilea Rai, unde leii, tigrii, ursii si lupii traiau in buna pace in preajma sfantului. Vlasie si-a intampinat cu bucurie vrasmasii, stiind de mai inainte despre venirea lor. Fiind prins de soldatii romani, in timpul domniei imparatului Licinius, sfantul a fost aruncat in temnita si chinuit aspru.
La judecata sa, Sfantul Vlasie si-a declarat cu tarie credinta in Iisus Hristos si si-a aratat dispretul pentru idolii romani. Nevrand sa se lepede de Hristos, sfantul a fost aruncat intr-un lac adanc, insa acesta nu s-a scufundat, ci a calcat pe apa. Vrand sa alerge la el, crezand in puterea zeilor lor, un numar de 68 de romani pagani s-au incecat in apa, neputand iesi sau inota. Un inger i-a spus sfantului sa iasa din apa, pentru a primi cununa muceniciei. Iesind, soldatii i-au sfasiat trupul, rupandu-l in bucati, iar mai apoi i-au taiat capul cu sabie.
Sfantul Vlasie a trecut la cele vesnice in ziua de 11 februarie 316. In timpul patimirii Sfantului Vlasie, sapte femei care ii urmau s-au alaturat marturisirii sale. Printr-un viclesug, aratandu-se dornice de a sluji idolilor, cele sapte femei au reusit sa surpe statuile acestora si sa le arunce in apa. Dupa ce au fost torturate, fericitelor femei le-au fost taiate capetele.
In anul 855, cinstitele sale Moaste au fost aduse in Imperiul Roman de Apus si asezate in Manastirea Sfantul Vlasie, din Baden-Wurttemberg, Germania, iar o parte din ele au fost duse in localitatea Ragusa, dupa anul 972. Mai inainte de a fi aduse in orasul Ragusa (Dubrovnik), cinstitele Moaste au fost purtate prin toate asezarile unde traiau vlahi, din Asia Mica si pana in teritoriile de azi ale Greciei, Bulgariei, Albaniei si Macedoniei, ele oprindu-se pentru cativa ani la Cetinje, in Muntenegru. Capul sfantului este pastrat in Manastirea Constamonitu, din Sfantul Munte Athos.
Sfantul Vlasie este ocrotitorul orasului Dubrovnik, aflat pe malul Marii Adriatice, in Croatia. In vechime, localitatea Dubrovnik se numea Ragusa, iar locuitorii Venetiei doreau mult sa o cucereasca. Pe la sfarsitul secolului al X-lea, parintele Stoiko, slujitor in catedrala orasului, se plimba pe malul marii, rugandu-se. Deodata, un batran cu port luminos i-a aparut inainte, zicandu-i: "Pregatiti-va de razboi, caci venetienii va vor ataca in curand. Barcile lor, incarcate cu soldati, sunt ancorate aproape, in Gruz si langa Lokrum. Spune-le raguzenilor ca i-a avertizat Vlasie, episcopul martir al Sevastiei." Avand vreme sa se pregateasca, localnicii i-au infrant pe atacatorii venetieni, in anul 972. Drept multumire, Sfantul Vlasie a fost numit ocrotitor al orasului Ragusa, fiind trecut pe sigiliul republicii si pe monezile emise in acea perioada.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius