Biografia zilei: Barbu Cioculescu

[altmariusliterar]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Barbu Cioculescu
Date personale
Născut	10 august 1927 Montrouge, Franța
Decedat	București
Naționalitate	român
Cetățenie	România
Ocupație	poet, scriitor, eseist, critic literar, traducător
Studii	Universitatea din București
Activitatea literară
Specie literară	poezie, nuvelistică, critică literară, memorialistică, roman, eseu
Operă de debut	Cerc deschis, 1968
Opere semnificative	Palatul de toamnă, 1976  Grădini în podul palmei, 2000.
Influențe[ascunde] Tudor Arghezi, Radu Gyr, Mateiu Caragiale, Șerban Cioculescu.

Barbu Cioculescu (n. 10 august 1927, Montrouge, Franța) este un poet, scriitor, eseist, critic literar și traducător român. Este fiul criticului literar Șerban Cioculescu și nepotul (de unchi) al muzicologului Radu Cioculescu.

Barbu Cioculescu a absolvit Facultatea de chimie la Cluj, Dreptul la Iași, Științele sociale la München și Institutul de muzică la Viena. A fost șef de lucrări la Academia de agricultură, subdirector al Uniunii Camerelor de Comerț și Industrie și subsecretar de stat la Ministerul Comerțului. În 1934 este numit redactor la Revista Fundațiilor Regale, iar în 1935 ajunge secretar general al PEN-Clubului Român. 
Olimpian Ungherea îl prezintă astfel în Katabasis: «A fost un erudit. Vorbea fluent cinci limbi de largă circulație».

Opere literare

• 1968, Cerc deschis, București;
• 1970, Media luna, București;
• 1974, Poemii, București;
• 1976, Palatul de toamnă, București;
• 1998, Navigând, navigând, București;
• 2000, Grădini în podul palmei, București;
• 2003, Lecturi de vară, lecturi de iarnă, București.
• 2004, Mateiu I. Caragiale. Receptarea operei, Târgoviște;
• 2005, De la Mateiu, citire..., Târgoviște.

Traduceri

• Anatole France, Cele șapte neveste ale lui Barbă Albastră, București, 1992;
• Bram Stoker, Dracula, București, 1992;
• A. E. van Vogt, Silkie, București, 1993;
• Eugen Ionescu, Căutarea intermitentă, București, 1994;
• Jean Tardieu, La persoana întâi (Partea umbrei), București, 1994;
• Alain Finkielkraut, Umanitatea pierdută, pref. Cristian Preda, București, 1997;
• Charles Ferdinand Ramuz, Dacă soarele nu s-ar mai întoarce, București, 1998;
• Gottfried August Bürger, Aventurile baronului Münchhausen, pref. trad., București, 2003.

Premii literare

• 1947 - Premiul „Ion Minulescu”^[1] pentru volumul Steaua Păstorului (rămas manuscris din cauza cenzurii din epocă)
• 1995 - Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediția Opere de Mateiu I. Caragiale