Meditatia zilei - 19 iulie 2018

[altmariustotal catolic]

Is 26,7-9.12.16-19; Ps 101; Mt 11,28-30

„Veniţi la mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi da odihnă”. Isus a cunoscut oboseala omului, o înţelege, pentru că a încercat-o el însuşi, oboselile noastre, el, care le-a spus plin de iubire apostolilor obosiţi: „Veniţi, odihniţi-vă puţin!” A fi înţeleşi constituie deja o uşurare, deschide o spirală a bucuriei. Suntem adeseori obosiţi, alteori ne simţim oprimaţi de alţii sau ne aflăm în tot felul de necazuri. Domnul permite aceasta pentru ca, aşa cum citim în prima lectură, să ne adresăm lui: „Doamne, în necazuri te-am căutat, spre tine am strigat în încercări”. Şi adresarea către el împiedică orice durere, de orice fel, să rămână inutilă, sterilă.

Însă este şi o condiţie: „Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre”. E o condiţie neaşteptată: pentru a ne odihni, este necesar să ne eliberăm de orice jug! Jugul ne duce cu gândul la munca obositoare a câmpului, cu boii înjugaţi la plug; cum poate fi aceasta o premisă a odihnei? Şi, de asemenea, „învăţaţi”, este şi acesta un efort, un lucru care cere efortY Dar jugul lui Isus este jug de iubire. Dacă rămânem singuri, eforturile noastre sunt zadarnice şi în durere suntem aproape de disperare, deoarece nu vedem sensul tuturor oboselilor noastre. Dacă acceptăm jugul său, el dă sens tuturor oboselilor, le face rodnice şi noi ştim să mergem, astfel, spre plinătatea luminii şi a vieţii.

„Învăţaţi de la mine”. Dar ce să învăţăm? Grecul foloseşte o expresie foarte tare: „Învăţaţi-mă pe mine!”; trebuie să-l „învăţăm pe Isus”, care este blând şi umil. Dacă îl contemplăm în evanghelii, în rugăciune, devine foarte uşor „să-l învăţăm”, deoarece Isus este un învăţător care învaţă cu exemplul. Blândeţea şi umilinţa pe care el ni le învaţă sunt condiţii ale păcii interioare, care umplu sufletele noastre, condiţii ale adevăratei odihne; sunt, de asemenea, condiţii pentru a intra, datorită jugului iubirii sale, în împărăţia iubirii: „Fericiţi cei săraci cu duhul, pentru că a lor este împărăţia cerurilor”.