Socialismul, o utopie

[altmariusideea]

http://ziarullumina.ro/socialismul-o-utopie-135475.html

18 Iulie 2018

Întâmplarea pe care vreau să v-o povestesc astăzi s-a petrecut în Suedia. Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar a picat, la un moment dat, o grupă întreagă. Acea grupă a insistat că socialismul este funcțional și că nimeni nu ar trebui să fie sărac și nimeni bogat, ci toată lumea egală! Profesorul le-a spus: „În regulă, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor și fiecare va primi aceeași notă, astfel încât nici unul nu va pica și nici unul nu va primi, evident, nota maximă.”

După primul test, notele au fost adunate și împărțite la numărul de studenți și... toți au primit un 8. Studenții care au studiat intens au fost supărați, dar cei care au învățat mai puțin au fost bucuroși peste măsură. Cum cel de-al doilea test se apropia, studenții care studiaseră puțin au învățat și mai puțin, iar cei care studiaseră mai intens și-au spus că și ei vor o „pomană”, așa încât și ei au studiat mai puțin. Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit. Când a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4.

Notele nu au fost crescătoare. Din această cauză au apărut certurile, acuzațiile, ura și nimeni nu a vrut să învețe pentru bene­ficiul altuia. Spre marea surpriză a studenților, la examentul final, toți au picat. Profesorul le-a spus că socialismul va eșua, într-un sfârșit, deoarece atunci când recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, în mod firesc, mare. Dar când statul nu mai acordă acea recompensă, nimeni nu va încerca sau va dori să aibă succes.

Nu putea exista o explicație mai simplă. Economic vorbind, lucrurile stau așa: „Ceea ce primește o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la rândul ei, nu primește întreaga recompensă pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva. Când jumătate din populație vede că poate să nu muncească pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea și când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească pentru că alții sunt beneficiarii muncii lor, atunci, acesta este sfârșitul oricărei națiuni.”(Augustin Păunoiu, pildă preluată de pe site-ul https://catalindu­mitriu.com/2017/04/30/392)