Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ
Astăzi ne amintim de actorul Jorj Voicu (12 iulie 1938–12 ianuarie 1991).
”O voce gravă alunecată dintr-un delict al memoriei
se izbește de urletul gongului țâșnind din mormânt.
Râsul care străbate mormanul de fotografii
e singura dovadă.”
(Maria Jorj, ”Actorul”, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2006)
Un chip cu totul aparte, imposibil de șters, prin comicul absolut ce
răzbătea de dincolo de grimasele fermecătoare, de ochii rotunzi și apropiați, din mișcările cărora reușea să creeze părți bune dintr-un personaj. Părea că interpreta mereu eroi „nevinovați”, înzestrați cu naivitate; dar ironia atingea cote maxime.
Vocea se înșira după el în tonuri înalte, cu accente mieroase, ce-l scoteau din anonimat.
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/07/Jorj-Voicu-404x300.jpg 404w" sizes="(max-width: 470px) 100vw, 470px" />Jorj Voicu
Într-un munte de om stătea un munte de căldură și sensibilitate. Își cucerea auditoriul cu vorba ardelenească țâșnită dintr-o gură slobodă.
Era un artist complex. Iubea teatrul și opera, iar printre prietenii lui se aflau și muzicieni. Unele roluri i-au oferit satisfacția de a-și etala talentul interpretativ. Era și grațios că doar studiase pantomima la Paris cu maestrul Jacques Lecoq.
Frații Jorj, Voicu (stânga) și Radu. Fotografie din arhiva familiei
Născut la Cluj sub semnul Racului
În vara lui ’38, aproape de jumătatea Lunii lui Cuptor, când Ardealul nu trăia tocmai vremuri ferice, în familia Jorj se năștea Voicu, al doilea fiu, cel care avea să devină un actor fără seamăn și pe care mama Eugenia avea să-l alinte la toate vârstele ”Voicuțu”. Tandrețurile și iubirea din familie își așezaseră amprenta pe personalitatea lui Jorj Voicu, un om cum rar întâlnești: sincer, generos, respectuos și iubitor.
În legătură cu numele de scenă sub care a rămas cunoscut, găsesc o similitudine de titulatură actoricească între el și Jean Constantin, al cărui nume de familie era Jean, și nu Constantin, cum am crezut mulți ani.
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/07/Frații-Jorj-Radu-și-Voicu-alături-de-mama-lor-Eugenia-410x300.jpg 410w" sizes="(max-width: 470px) 100vw, 470px" />Voicu și Radu Jorj, alături de mama lor, Eugenia
De la Cluj, Voicu păstrase amintirea mamei și a rudelor, dar și accentul ardelenesc, cu tot cu vorbe de duh, grație cărora menținea tonusul și buna dispoziție a prietenilor săi.
La Bookfest 2017, la standul Editurii Vinea mi-a ieșit în întâmpinare o carte de poezii cu o copertă fabuloasă și cu un titlu …amețitor: ”Vacarmul și cețurile”. Numele autoarei, Maria Jorj, mi-a sărit în ochi. Știam sigur că până atunci, doar o dată în viața mea mai întâlnisem acest nume, desigur, cel al îndrăgitului actor. Întotdeauna mi-am dorit ca între oamenii de artă să existe punți de legătură, prin sânge, prin nume, sau prin spiritul prieteniei. Și atunci, la târgul de carte, mi-am dorit ca între poetă și actor să existe acel ceva trainic, de care să mă agăț cu duioșie când voi scrie despre actorul preferat al lui Gopo. Nu peste mult timp, reușeam să-mi rezolv nedumerirea și să mă bucur deplin. Descopeream că poeta Maria Jorj era cumnata actorului, soțul ei, plecat la Domnul, se numea Radu Jorj, frate cu Voicu, iar băieții lor sunt nepoții actorului și-i poartă numele în cinste.
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/07/Maria-Jorj-frații-Jorj-și-vărul-lor-Laurențiu-402x300.jpg 402w" sizes="(max-width: 470px) 100vw, 470px" />Maria Jorj, frații Jorj și vărul lor, Laurențiu
”Am amintiri superbe, fabuloase cu ei, pe care le împărtășesc cu copiii mei ori de câte ori ne întâlnim. A fost un privilegiu pentru mine să trăiesc alaturi de ei. Voicu a terminat liceul la Cluj, pasionat fiind de mic la început de operă, apoi de teatru. Era o tradiție în familie vizionarea spectacolelor, fiind rafinați cunoscători ai muzicii clasice. Radu și Voicu (8 ani, respectiv 6 ani) au rămas orfani de tată în 1944. După această nenorocire, Jeni (Eugenia) și-a crescut singură băieții, terminând amândoi studii superioare, Voicu teatrul, iar Radu politehnica. Mama lor a fost o femeie de excepție! După moartea lui Voicu, eu și fiul meu, Mircea, am fost la CNSAS să vedem dosarul lui. Am trăit momente suprarealiste în sala de «studiu», unde toți stăteau aplecați peste dosare oftând sau cu privirile pironite undeva în spatele memoriei, numai eu și fiul meu râdeam înfundat, aplecați sub masă. Declarațiile ofițerilor și detractorilor erau de un ridicol și-n final de un umor «tragic» transcriind mot à mot spusele actorului care le livra de fiecare dată direct cu tot tacâmul neaoș. Mă opresc aici, deși inefabilul clipelor mai răzbate din alte lumi”, ne-a mărturisit doamna Maria Jorj.
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/07/Cu-Sebastian-Papaiani-colegul-de-la-Giulești-1986-426x300.jpg 426w" sizes="(max-width: 470px) 100vw, 470px" />Cu Sebastian Papaiani, colegul de la Teatrul Giulești (1986)
Actorul Jorj Voicu revenea periodic la Cluj, ori în vreun turneu, ori la rude…
”Îmi amintesc de o petrecere de pomină… Într-o noapte, după un spectacol pe scena Naționalului clujean, am invitat toți colegii lui Voicu la noi. A fost o noapte albă superbă cu Sebastian Papaiani, Rodica Mandache, Irina Mazanitis, Postelnicu cu chitara, Ileana Cernat, Geo Dumitrescu și mulți alții. Eram cred vreo 25-30 de persoane. Ne-am povestit, am dansat, am cântat, am recitat.” (Maria Jorj)
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/07/Jorj-Voicu-Fotografii-din-arhiva-familiei-Sursa-Maria-Jorjj-317x300.jpg 317w" sizes="(max-width: 400px) 100vw, 400px" />Jorj Voicu. Fotografii din arhiva familiei. Sursa: Maria Jorj
Student la Clasa Maestrului Ion Finteșteanu. Promoția 1961
În 1961, terminau institutul de teatru patru clase de viitori actori sub îndrumarea a patru pricepuți dascăli: Ion Finteșteanu, George Dem. Loghin, Moni Ghelerter și Dina Cocea.
La clasa maestrului Finteșteanu, cu regizoarea Sanda Manu, asistentă, și Dem Rădulescu, preparator, absolveau și Jorj Voicu, și Dorina Lazăr… Printre colegii de an s-au numărat Marin Moraru și Gheorghe Dinică, Ștefan Tapalagă, Julieta Strîmbeanu, Melania Ursu, Ion Arcudeanu, Candid Stoica, Traian Stănescu…
La Studioul Casandra, tânărul Jorj Voicu s-a remarcat în rolul Nae Cațavencu din spectacolul ”O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, montat de profesorul său. Era unul dintre examenele de sfârșit de an în care studenții Marin Moraru și Marian Hudac au fost Dandanache și Zaharia Trahanache, studentul Vasile Gheorghiu era Tipătescu, iar studenta Dorina Lazăr, o veritabilă Zoe Trahanache.
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/07/Cu-Dorina-Lazăr-402x300.jpg 402w" sizes="(max-width: 470px) 100vw, 470px" />Cu Dorina Lazăr
Prima scenă. Primul teatru
La sfatul profesorului Finteșteanu, Jorj Voicu este repartizat în 1961, alături de alți colegi de promoție, printre care Dorina Lazăr și Papil Panduru (pe numele de student, Pagubă), la Teatrul Regional București, nou înființat, care avea un repertoriu ideologic, nu tocmai încântător pentru regizori și actori. În scurt timp, Vlad Mugur, director artistic al teatrului, reușește să mai îmbunătățească repertoriul și să-i schimbe denumirea. Astfel, Teatrul Regional devine Teatrul ”Barbu Delavrancea”, unde Jorj Voicu va juca în mai multe spectacole, printre care ”Șapte inși într-o căruță” (1962) de Paul Anghel, din distribuția căruia nu au lipsit: Stella Moga, Dorina Lazăr, Silviu Stănculescu, Ion Marinescu, Mihai Pruteanu; ”Amphytrion 38” (1965) de Jean Giraudoux, cu actorul Constantin Rășchitor în rolul titular și Jorj Voicu în Mercur, ambele în regia lui Dinu Cernescu.
”Războiul” (1963), comedia în trei acte de Carlo Goldoni, montată de Horea Popescu, a însemnat o colaborare cu actorii Mihai Pălădescu, Anda Caropol, Marius Gh. Marinescu și Dominic Stanca.
Actorul nostru a fost Sfiosul din ”Iubea pe al șaptelea” de Coman Șova, cu Florin Piersic și Emil Hossu, cu Ion Niciu și Mihail Stan, dar și Un notar din ”Școala nevestelor” (1965) de Molière, ambele spectacole în regia lui Ion Simionescu.
Cu regizorul George Teodorescu a colaborat la ”Grădina cu trandafiri” (1963) de Andi Andrieș și la shakespeariana ”Poveste de iarnă” (1965), spectacole în care a avut-o parteneră pe Rodica Popescu, colega de institut mai mare cu un an.
Prin ’65–’66, în urma unor neînțelegeri cu directoarea Victorița Dinu, care, se pare că impusese un fel de dictatură, imposibil de suportat, Jorj Voicu își dă demisia din teatrul unde debutase. Ca urmare, vreo doi ani nu a avut slujbă, perioadă în care a trăit și rele, dar și bune, dacă ne gândim la faptul că a fost descoperit de regizorul Ion Popescu-Gopo.
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/07/actorul-jorj-voicu-296x300.jpg 296w" sizes="(max-width: 400px) 100vw, 400px" />
Giulești – teatrul iubit până la moarte
Devenit între timp actor de film, în patru producții, Jorj Voicu este angajat în 1968 la Teatrul Giulești în timpul directoratului doamnei Elena Deleanu. În acest teatru avea să rămână până la sfârșitul existenței. Rodica Mandache, Virginia Rogin, Dorina Lazăr și Irina Mazanitis, Mircea Constantinescu, Constantin Cojocaru și Gelu Nițu sunt foști colegi de la Odeon care își amintesc cu drag de partenerul lor de scenă.
Colaborarea începută în 1961 cu Dinu Cernescu (care, de asemenea, plecase în 1966 din Teatrul ”Barbu Delavrancea”) avea să continue la Teatrul Giulești și să fie cea mai pregnantă din toată cariera teatrală a actorului. La debut i-a fost încredințat un sol din piesa ”Meșterul Manole” (1968) de Lucian Blaga, un spectacol susținut extraordinar de Silviu Stănculescu și Mariana Mihuț, cu care au fost invitați în turneu în Danemarca.
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/07/ALături-de-Corado-Negreanu-la-Teatrul-Giulești-450x269.jpg 450w" sizes="(max-width: 470px) 100vw, 470px" />Alături de Corado Negreanu la Teatrul Giulești
A urmat Vicenzo din ”Gâlcevile din Chioggia” (1970) de Carlo Goldoni, alături de alte personaje în tușe caricaturale, interpretate de actorii: Ștefan Mihăilescu-Brăila, Ileana Codarcea, Dorina Lazăr, Athena Demetriad; Lo din ”Marea Expediție” (1974) de Romeo Muller, cu Sebastian Papaiani, Corado Negreanu și Dan Tufaru; Ghebosul din ”Zamolxe” (1976) de Lucian Blaga, cu o distribuție impresionantă: Corado Negreanu, Gelu Nițu, Irina Mazanitis, Ion Pavlescu, Geo Costiniu, Constantin Cojocaru; Codoșul din ”Pericle” (1981) de W. Shakespeare, cu Ion Caramitru în rol titular; Venticelli I din ”Amadeus” (1982) de Peter Shaffer, lângă Venticelli II, întruchipat de Mihail Stan, cu Radu Beligan, un Salieri de neuitat, tânărul debutant Răzvan Vasilescu în rolul lui Mozart și Irina Mazanitis în rolul frumoasei Constanze Weber, soția compozitorului; Platon Stamatescu din ”…escu” (1984) de Tudor Mușatescu, în armonie perfectă cu actrița Astra Dan, interpreta Mizei; Don Bazile din ”Bărbierul din Sevilla” (1985) de Beaumarchais, cu Sebastian Papaiani în Figaro și Ileana Cernat, interpreta Rosinei.
Cu Radu Beligan și Mihail Stan în ”Amadeus” de Peter Shaffer, regia: Dinu Cernescu, Teatrul Giulești. Data premierei: 2 decembrie 1982
Din fericire, multe dintre spectacolele montate de Dinu Cernescu au fost televizate, iar unele chiar adaptate pentru televiziune în perioada în care acesta a fost angajat la TVR. Este și cazul spectacolelor ”Amadeus” (1990) și ”…Escu” (1990). În decorurile semnate de Liviu Ciulei și Teodora Dinulescu, și în costumele create de Dumitru Sbierea și Elena Timonu, actorul Jorj Voicu, interpretul lui Platon Stamatescu, rămâne adorabilul personaj al lui Mușatescu pe micul ecran.
Cu Irina Mazanitis în ”Noaptea păcălelilor”
Anii ’70–’80 au însemnat alte roluri, alți regizori.
Ivanovici din ”Mai mult sau mai puțin ridicol” (1975) de A. P. Cehov, spectacol montat de Mircea Marin; Tony Lumpkin din ”Noaptea păcălelilor” (1978) de Oliver Goldsmith, pus în scenă de Tudor Mărăscu, cu Ion Vîlcu, Florin Zamfirescu, Șerban Cellea, Mihail Stan, Agatha Nicolau, Gabriel Iencek, Irina Mazanitis, George Bănică; ”Haina cu două fețe” (1979) de S. Stratiev, în regia lui Alexandru Tocilescu, cu Sebastian Papaiani, Constantin Cojocaru, Paul Ioachim; Vestitorul bâlciului din ”Woyzeck” (1981) de Georg Büchner în regia lui Alexa Visarion, cu Florin Zamfirescu în rolul titular.
Pe afișul de la Giulești (teatrul denumit Odeon din 1990), ultimul său rol a fost Tiberiu Onoriu Stănescu din ”Al treilea martor” (1990), piesa lui Sorin Holban, montată de un coleg actor, Mihail Stan, cu Virginia Rogin (Aglaie Machedon) și Constantin Cojocaru (Machedon M. Machedon).
După o retrospectivă asupra personajelor interpretate pe scenă, putem afirma asemeni multora dintre colegii săi, că Jorj Voicu nu a primit întotdeauna roluri pe măsura talentului său.
Jorj Voicu și Emil Botta în ”Faust XX” de Ion Popescu-Gopo, 1966
Debut cu Mefisto pe pânza marelui ecran
Avea 28 de ani, era subțire și foarte înalt. La întâlnirea cu el, te izbea de atunci o expresivitate cum întâlnești doar o dată la 1000 de ani, dar, culmea, se pare că un regizor de televiziune din anii ’60 l-a respins la probe pe motiv că nu era fotogenic.
Bine, în mod normal trebuie să fii telegenic, ”să treci ecranul”, cum se spune.
Cred că regizorul nu era în apele lui…
Dar a sosit întâlnirea cu Ion Popescu-Gopo, benefică pentru ambele părți. Inclusiv pentru cinefilii care făceau, de astă dată, cunoștință cu o figură spectaculoasă, care, fie și într-un rol secundar, anihila totul în jur.
În 1966, a filmat concomitent cu regizorul Ion Popescu-Gopo pentru ”Faust XX” (1966), cu Manole Marcus pentru ”Zodia Fecioarei” (1967), un film turnat în decorul distinsului scenograf Ion Oroveanu în peisajul de la Vama Veche, și cu regizorul Lucian Bratu pentru ”Un film cu o fată fermecătoare”(1967), alături de Margareta Pâslaru, Ștefan Iordache și Emmerich Schäffer.
În ”Faust XX”, el, Mefisto și Emil Botta, Profesorul. Dialoguri și expresivitate maximă. 
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/07/medlaion-jorj-voicu-195x300.jpg 195w" sizes="(max-width: 200px) 100vw, 200px" />
În 1968, apărea ”De trei ori București”, trei povestiri cinematografice realizate de un trio regizoral, Mihai Iacob, Horea Popescu, Ion Popescu-Gopo. Povestea cu nr. 3, denumită ”București” și semnată de Gopo, îl are și pe Jorj Voicu în distribuție.
Actorul nu a lipsit nici din ”Brigada Diverse în alertă!” (1971), filmul lui Mircea Drăgan, nici din vestitul ”Păcală” (1974) de Geo Saizescu.
În 1975, revine în creațiile lui Gopo, cel care descoperise în el exact ceea ce avea mai de preț. Îl interpretează pe Tapiru din ”Comedie fantastică”, o întâlnire pe platouri cu Dem Rădulescu, Vasilica Tastaman, Cornel Coman și George Mihăiță. În același registru plin de fantezie, îl identificăm pe Jorj Voicu și în ”Galax, omul păpușă” (1983), împreună cu George Constantin; în ”Rămășagul” (1984), o comedie muzicală, adaptare a poveștii lui Creangă, „Punguța cu doi bani”; și în ”Maria și Mirabela în Tranzistoria” (1988), unde era Oache-om, după ce fusese doar o voce în ”Maria Mirabela” (1981).
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/07/De-ce-trag-clopotele-Mitica-1981-regia-Lucian-Pintilie-408x300.jpg 408w" sizes="(max-width: 470px) 100vw, 470px" />Jorj Voicu în ”De ce trag clopotele, Mitică?”, regia: Lucian Pintilie, premiera: 1982
Din fișa filmografică a actorului nu lipsesc colaborările cu regizorii: Mircea Daneliuc pentru ”Ediție specială” (1977); Mircea Mureșan pentru ”Întoarcere la dragostea dintâi” (1981); Dan Pița pentru ”Concurs” (1982), prilej de întâlnire cu Marin Moraru, coleg de promoție; Lucian Pintilie pentru ”De ce bat clopotele, Mitică?” (1982); Constantin Păun pentru ”Melodii la Costinești” (1983), un film muzical cu prezențe încântătoare, de la Mariana Buruiană, Horațiu Mălăele, George Mihăiță și Bogdan Stanoevici, la vocile ușor de recunoscut: Maria Naghi, George Nicolescu, Tiberiu Ledner, Doru Tufiş.
Așadar, aproape 20 de apariții pe Marele Ecran, în special, memorabile partituri comice, din care aveți șansa să vă selectați exact ceea ce doriți să vizionați.
Jorj Voicu și Dem Rădulescu în 1988. Foto: Armand Rosenthal, Agerpres
Gong la Televiziunea Română
Spectacolele de teatru tv care îl aveau pe Jorj Voicu în distribuție însemnau un regal pentru iubitorii micului ecran, chiar dacă prima probă în televiziune a fost un eșec.
A fost actorul-vedetă al serilor de teatru de televiziune, dar și al momentelor umoristice din anii de vârf ai Televiziunii Române.
A făcut parte din distribuția spectacolelor de teatru ”Tragica istorie a doctorului Faust” (1972) de Cristopher Marlowe, regia Letiția Popa; ”Neisprăvitul” (1975) de D. I. Fonvizin, regia Cornel Popa;”Curcanii” (1977) de Grigore Ventura, regia Anca Ovanez-Doroșenco, avându-i parteneri de scenă pe cei dispăruți rând pe rând: Vasile Nițulescu, Jean Lorin Florescu, Mihai Mereuță, Adrian Pintea, Sebastian Papaiani; ”Sânziana și Pepelea” (1980) de Vasile Alecsandri, regia Domnița Munteanu, ”Cânticele comice” (1985) de Vasile Alecsandri, regia Alexandru Tocilescu.
Într-o atmosferă muzicală, creată de Johnny Răducanu, alături de Cristina Deleanu, Ion Caramitru, Nineta Gusti, Emil Hossu, Amza Pellea, Mircea Anghelescu și alții, Jorj Voicu a jucat în spectacolul ”Iată femeia pe care o iubesc” (1981) după piesa lui Camil Petrescu, în regia lui Cornel Todea.
”Iată femeia pe care o iubesc” de Camil Petrescu, regia: Cornel Todea, teatru, tv, 1981
L-au consacrat în universul micului ecran scurtmetrajele ”Căldură mare” (1974) cu Toma Caragiu în prim-plan, sau ”Dueliștii” (1983) de Paul Constant, în regia lui Sergiu Ionescu, alături de Hamdi Cerchezi.
Cunoscuți regizori de televiziune l-au găsit potrivit pentru scheciuri scrise de umoriști celebri.
Cu Aurel Giurumia, Hristu Nicolaide, Ștefan Mihăilescu-Brăila și Sandu Sticlaru, a jucat în sceneta „Un text cu bucluc / Focul sacru” (1976) de Ion Băieşu, difuzată în emisiunea „Întâmplări din blocul meu”, regia Titi Acs, realizator Dan Mihăescu.
Cu Vasilica Tastaman, Dorina Lazăr, Dumitru Chesa, Corado Negreanu și Dumitru Damian, și-a amuzat telespectatorii în schița ”Pasagerul discutabil” (1976) de Valentin Silvestru.
Jorj Voicu, înzestrat cu harul umorului, a urcat de câteva ori și pe scena Teatrului ”Țăndărică”, alături de vedete admirate de copii. Una dintre acestea a fost nemuritoarea Anda Călugăreanu.
Evantai de voci la microfon
Dintr-un asemenea chip expresiv, era imposibil să nu răzbată o voce la fel de vie, de pregnantă. Grație vocii sale, Jorj Voicu a fost curtat de mulți dintre regizorii artistici ai teatrului radiofonic, în special de cei care realizau nemuritoarea emisiune ”Ora Veselă”.
În Fonoteca de Aur s-au păstrat mii de minute înregistrate cu momente umoristice realizate de Manole Pavel Dan, Silvia Cusursuz, Mircea Zăvoianu, cu marile voci ale marilor noștri comici: Horia Șerbănescu și Radu Zaharescu, Coca Andronescu, Stela Popescu, Cristina Stamate, Cornel Vulpe, Rodica Mandache, Mihai Fotino, Nicu Constantin, Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu, Jean Constantin, Alexandru Lulescu, Ileana Stana Ionescu, Radu Panamarenco…
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/07/remember-jorj-voicu-383x300.jpg 383w" sizes="(max-width: 470px) 100vw, 470px" />
În 1985, a fost distribuit alături de Alexandrina Halic, Jeanine Stavarache, Gina Patrichi, Boris Petroff, Rodica Tapalagă, Mariana Buruiană și Valentin Teodosiu în varianta radiofonică a feeriei ”Pasărea albastră” de Maurice Maeterlinck, pusă în undă de regizorul Cristian Munteanu.
Un alt spectacol încântător a fost ”Suflete moarte” (1986), dramatizare de Virginia Velcescu după romanul lui Gogol, montat de Dan Puican, regizorul care a reunit câțiva dintre actorii promoției 1961: Marin Moraru, Dorina Lazăr, Jorj Voicu, Papil Panduru, Candid Stoica.
Înregistrările anului 1987 au fost ”Zadarnice necazuri de iubire” de W. Shakespeare, în regia lui Leonard Popovici; ”Masca” după Cehov, în regia lui Titel Constantinescu, cu Mircea Albulescu, Virgil Ogăşanu, Radu Panamarenco, Ion Anghel, Şerban Cellea, Jorj Voicu, George Oprina, Cornel Vulpe, Nicolae Pomoje, Violeta Berbiuc ș.a.; ”Ketty se mărită” de Michael Sayers, pus în undă de regizorul Dan Puican.
Jorj Voicu în ”Ketty se mărită”, musical de Edmond Deda după comedia ”Kathleen” de Michael Sayers, adaptarea și regia artistică: Dan Puican, 1987 – fragment
Ultima vizită la Radio a actorului Jorj Voicu se pare că a fost prilejuită de spectacolul musical ”Faraon al cincilea” (1990), realizat după piesa ”Omul cu mârțoaga” de George Ciprian, cu Tamara Buciuceanu în rol principal.
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/07/Alături-de-compozitorul-Cornel-Fugaru-450x271.jpg 450w" sizes="(max-width: 470px) 100vw, 470px" />Alături de compozitorul Cornel Fugaru
Gurmand și artist în gastronomie
Că era gurmand, nu ne putea ascunde. Dar din spusele prietenilor sau din scrierile lor, aflăm că Jorj Voicu era pasionat și de arta gătitului, ba mai mult, rafinamentul lui era deja recunoscut. Era sofisticat și avea o ordine a lui în privința preparării bucatelor, încât nu-i prea lăsa pe necunoscători să se apropie de masa de lucru. În deplasări, căra după el tot felul de vase și ingrediente ca să-i iasă totul ca la carte.
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/07/Cu-poeta-Nina-Cassian-la-2-Mai-183x300.jpg 183w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" />Cu poeta Nina Cassian la 2 Mai
Despre omul Jorj Voicu și despre hazul lui, despre prietenia cu poeta Nina Cassian și cu alți artiști, a scris câteva pasaje (și bine a făcut) regizorul Cristian Pepino în ”A doua carte de la Vama Veche”. În Luna lui Cuptor, ambele volume de amintiri ale regizorului (”Cartea de la Vama Veche” și ”A doua carte de la Vama Veche”, București, Editura Humanitas, 2015) cu picanterii de la ”Doimai” (cum ortografiază autorul denumirea satului de vacanță), sunt tocmai potrivite de răsfoit.
Predilecția lui Jorj Voicu pentru gătit, mă duce inevitabil cu gândul la o piesă de teatru radiofonic din distribuția căreia a făcut parte, denumită ”Umor în aspic, reţetă gastro-comică” (1990), scrisă de Cornel Udrea, un clujean de-al său, și pusă în undă de Manole Pavel Dan.
Doar doi ani peste 50…
1991. Ianuar. 12. Actorul nu apucase să își înceapă cel de-al 53-lea an de viață și nici să se bucure de libertatea de a vorbi în sfârșit fără a fi ascultat și turnat.
Părăsea, pe nebănuite, într-o elegantă liniște, viața și scena. Trecea în Lumea Umbrelor în Vis, în somnul de noapte… Poate răsplătit de Providență pentru tinerețea lui…
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/07/Bust-Jorj-Voicu-Teatrul-Odeon-239x300.jpg 239w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" />Jorj Voicu, bust de Dragoş Cătălin Munteanu, Teatrul Odeon
Memoria unui chip
Dacă veți ajunge la Sala Studio a Teatrului Odeon, veți descoperi patru oameni de teatru însuflețiți în patru busturi din bronz, realizate de sculptorul Dragoş Cătălin Munteanu. Toți au scris istorie în faimoasa Trupă Giulești.
Inițiativa acestei galerii reprezintă un proiect al teatrului intitulat ”Remember Us”, în semn de omagiu adus artiștilor care au trecut prin Teatrul Odeon.
Alături de Elena Deleanu, o Doamnă a Teatrului Giulești, stau actorii Ștefan Mihăilescu-Brăila, Ștefan Bănică și Jorj Voicu, cei pe care iubita și priceputa directoare i-a sfătuit și i-a ocrotit. Așteptăm și alte recunoașteri în galerie, încercând să ne închipuim ce moment teatral de efect și ce minunății culinare, numai de el știute, ne-ar fi preparat al nostru sărbătorit, la 79 de ani pe care i-ar fi socotit astăzi!
Fii nemuritor, Voicuțu!
Ediţie In Memoriam Jorj Voicu, realizată de Casa de Producţie a TVR, 2016
http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2017/02/Annie-Muscă-261x300.jpg 261w" alt="Annie-Muscă" width="366" height="421" />
Annie Muscă
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius