De ce nu se mai citeste literatura beletristica?

[altmariuscomplet]

Autor: Sergiu GĂBUREAC

Articol publicat in revista "Biblioteca Bucurestilor", nr. 8 / 2008

www.bibliotecabucurestilor.ro

La mai mult de 20 de ani de la revoluţia sud-est europeană, e mai mult decât simplu de răspuns la o astfel de întrebare. Dacă s-ar fi pus întrebarea De ce se citea beletristică înainte de 1989? era şi mai uşor de răspuns, dar nici aşa, repet, nu este greu.
Înainte de 1989, eram prinşi într-un sistem propagandistic care ne crea senzaţia că trăim din plin viaţa, dar în realitate vegetam. Mulţi aveam dorinţe lăuntrice puternice, care erau satisfăcute, în mare parte, doar prin experienţele descrise de mari sau mici prozatori, poeţi, dramaturgi autohtoni sau străini, de filmele urmărite în miez de noapte pe video şi a doua zi dormitam la serviciu …
a. Schimbarea radicală, postrevoluţionară, a structurii celor 24 de ore, a ciclului scurt numit săptămână, a ciclului mediu – lună şi a ciclului mare – an, a determinat scăderea interesului pentru experienţele altora, oricât de meşteşugit ar fi fost puse în pagină. Românii au scăpat la libertatea de a-şi trăi propria viaţă. Fiecare doreşte, tot mai mult, să-şi trăiască segmentul de viaţă dăruit, în cadrul proiectului Homo sapiens, după propria voinţă. Pur şi simplu, cei cu o minimă educaţie (gimnaziu), ceilalţi nici nu pot intra în discuţie, nu mai doresc să afle sau să copieze poveştile şi experienţele unor autori, tot mai mult uşor paranoici, sau să se identifice cu personajele acestora (de multe ori personaje speciale).
Mai mult, lumea s-a săturat de conţinuturi moralizatoare (ca mod de viaţă), experimentale (ca tip de scriere), în vreme ce propria realitate demonstrează cu totul şi cu totul altceva, fiind mult mai simplă în aparenta ei complexitate. Astfel, tot mai mulţi îşi creează, conştient sau inconştient, propriile romane şi telenovele în care devin eroi principali, secundari … E suficient să urmăreşti emisiunile live, în special talk-show-urile, şi nu-ţi mai trebuie nicio (deşi prefer nici o – n.n.) capodoperă a fiction-ului.
Acum, ai Caragiale, Shakespeare, Dostoievski etc. etc. etc. în direct şi la o oră de vârf. În fond, totul se repetă ! Regulile sunt uneori ignorate şi atunci apare cazul special, care este îngurgitat de oameni de acelaşi calibru. Nimic nou sub soare! Doar oamenii, ce trec prin timp, se schimbă.
b. Tânăra generaţie are ca obligaţii şcolare studierea unor creaţii literare. Selecţia făcută de cei care au responsabilitatea educării, are ca scop atragerea spre cunoaşterea marilor capodopere ale literaturii naţionale şi universale. Numai că, întrucât această selecţie e făcută în baza relaţiilor, a presiunilor, în programa şcolară fiind introduşi mulţi autori contemporani care nu comunică nimic, dar care au de câştigat financiar de pe urma acestei includeri, se produce o respingere. Ediţiile curg, cu profiturile aferente, însă nimeni nu le citeşte, se copie pe rupte, şi elevii odată scăpaţi de obligativitatea studiului la şcoală le piere cheful de mai citi adevăratele capodopere. Deja şi-au format o convingere. E adevărat, falsă, dar asta e! În plus, viaţa dă năvală peste ei. Vezi punctul a.
c. Sărăcia. Atâta timp cât peste 60% din populaţia ţării umblă disperată după ale gurii, n-ai cum să-i ceri să se hrănească spiritual.
Timpul a căpătat o altă dimensiune. Timpul a început să fie valorificat la maximum de cei care conştientizează valoarea vieţii. Cei care apelează la biblioteca publică, tot mai mulţi, vin în special pentru obţinerea sau accesarea informaţiei de care au nevoie. Aşa se întâmplă pe tot mapamondul. De fapt, se revine la funcţia de bază a bibliotecii publice ca principal furnizor de informaţii din toate domeniile cunoaşterii. Iar tineretul are nevoie, în primul rând, mai mult ca alţii, de informaţia care îi serveşte la o cât mai bună pregătire profesională şi un trai pe măsură. Mai târziu…

[constantin grecu]

Şi totuşi sunt mulţi tineri care citesc toate genurile de literatură,exclusiv ,beletristică.Îi întâlnim prin librări,biblioteci,pe Reţeaua literară!Important este, ca cei care scriu,să le stimuleze interesul,imaginaţia, prin tot ceea ce înseamnă legătura cu viaţa!Exemple sunt şi pe Reţeaua literară!

[altmarius]

Nu stiu daca exemplul cu Reteaua literara este foarte relevant, domnule Grecu. In general, nu sunt adeptul lecturilor pe monitor; in general, consider ca o carte trebuie citita in fotoliu sau in pat, concentrat, iar monitorul nu permite acest tip de lectura - nici nu mai vorbesc de lecturile aplicate, tehnice, stiintifice, care se fac cu creionul in mina.

[Croitoru Grigorie]

Îmi pare rău că trebuie să spun că d-l Sergiu Găbureac generalizează o experienţă personală. Dacă Domnia Sa, înainte de 1989, a fost în starea pe care o descrie, vina îi aparţine în exclusivitate. Am multe argumente să-i dovedesc contrariul. Înainte de 1989 nu înseamnă doar câţiva ani înainte de evenimentele din decembrie, ci să privim şi mai mult în urmă, de pildă anii 1970 - 1980, când au apărut în ediţii de masă toţi scriitorii români, inclusiv cei care fuseseră interzişi (Arghezi, Blaga, Barbu etc.), precum şi marii scriitori ai lumii. Ai avut literatură cât ţi-a poftit sufletul, doar să fi vrut să citeşti. Literatură este şi astăzi destulă; la fel, să vrei să citeşti, să-ţi faci timp pentru ea. Nu înţeleg de ce sărim la antenele de Bulgaria, de Ungaria, de Iugoslavia, când uităm vremurile cu filme extraordinare, cu piese de teatru în transmisii directe de la marile teatre din ţară, cu emisiuni sportive, culturale, de divertisment. Acum avem zeci de televiziuni şi nu poţi vedea un program ca lumea. Dacă vrei, totuşi, să te cultivi, ai şi astăzi posibilităţi. Dar să vrei cu adevărat! Gr. M. Croitoru

[Croitoru Grigorie]

Toată lumea aruncă vina pe cei din procesul educaţional, adică pe şcoală. Mi-aduc aminte că, începând din 1990, au început să se schimbe priorităţile. Primul obiectiv pentru cei din sistemul educaţional, fixat în urma unor critici vehemente, a fost că nu se face destulă educaţie sexuală şi educaţie religioasă în şcolile din România. Rezultatul? Dezastros: mii, multe mii de minore au născut, fac sex (aşa se zice acum!) pe unde apucă, prin WC-uri, prin parcuri, pe lângă pomi, şi s-au săturat şi de religie. Cartea? Ce este aia carte? Există vreo motivaţie? Îl obligă cineva să citească o carte? Nu mai dau profesorii liste cu lecturi obligatorii pentru elevi de care să se folosească la şcoală. Se mai face în vreo şcoală vreo activitate educativă, artistică? Nu. Le-a desfiinţat sistemul. De-l tragi un pic de ureche pe un neastâmpărat sau îi dai o palmă, te dă afară din învăţământ! Oamenii sunt timoraţi, copiii profită, părinţii nu pot şi nu vor şi se alege praful de tot. Toată lumea se pricepe la învăţământ! Nu vă uitaţi ce miniştri am avut şi ce oameni au condus învăţământul şi-l mai conduc, din păcate?. Inspectoratele şcolare sunt politizate. Atât ministerul cât şi acestea ar trebui desfiinţate, se cheltuiesc o sumedenie de bani în zadar. În ediţia online a revistei "Singur" de la Târgovişte am eu o proză intitulată "Fata tovului mare sau o palmă dată la timp", care arată diferenţa între trecut şi prezent. Ar fi multe de zis, dar mă opresc. Gr. M. Croitoru

[silvian dobre]

ODATA CU APARITIA  TEHNICII VIDEO SI A INTERNETULUI  PRIORITATEA  CITIRII  DE LITERATURA A SCAZUT MULT  DAR NU VAD  CINE II IMPIEDICA PE CEI CE VOR  SA  CITEASCA O CARTE  ,SA NU CITEASCA !!