Biografia zilei: Mircea Tomus

[altmariusliterar]

Mircea Tomus opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

TOMUS Mircea, se naste la 9 ian. 1934, comuna Mociu, judetul Cluj. 

Critic si istoric literar.

Fiul preotului Axente Tomus si al Anei (n. Cotofana), invatatoare. 

Studii liceale la Cluj, absolvite in 1951; Facultatea de Filologie a Univ. din acelasi oras (195l-l955), anul licentei fiind si acela al debutului in Steaua. intre 1955 si 1970 este redactor la Steaua, apoi redactor-sef la editura Dacia (1970-l972), iar din mai 1972 redactor-sef la revista Transilvania (serie noua).

Debuteaza editorial cu monografia Gheorghe Sincai (1965). Voi. 15poeti (1968), fixeaza profilul unui istoric si critic literar, format in ambianta Stelei. El va fi reconfirmat de culegerile Carnet critic (1969), Rasfringeri (1973), Istorie literara si poezie (1974) sau Miscarea literara (1981), ce insumeaza o laborioasa activitate publicistica. Cele doua studii ample despre Opera lui I. L. Caragiale (1977) si Mihail Sadoveanu. Universul artistic si conceptia fundamentala a operei (1978), la care se adauga ed. consacrate lui V. Voiculescu s. a. ori antologia pastelului romanesc (Efigiile naturii, 1971), scoasa impreuna cu Petre Stoica , intregesc imaginea unui critic important, interesat de valorile clasice, dar sensibil si la dinamismul literaturii noastre contemporane. Premiul Acad. pe 1965 si Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1973.

Daca in debutul editorial, Gheorghe Sincai (1965), Mircea Tomus restituie, in traditia cercetarii de tip monografic, „viata" si mai ales „opera" uneia dintre personalitatile Scolii ardelene, J5 poeti (1968) impune un sistematic si prob comentator de poezie. Volumul are meritul de a reevalua - in studii ce fructifica perspectiva istoricului literar - citeva dintre marile valori indeosebi interbelice, de la Minulescu si „bacovianism" la Ion Pillat , V. Voiculescu (din Sonete), A. Maniu , Fundoianu , Blaga s. a. Tot aici, lectura moderna a clasicilor (Alecsandri , Eminescu , Macedonski s. a.) indica preferinta pentru valorile constituite. Ele gireaza, de altfel, „manifestarea activa a spiritului critic" si explica, in acelasi timp, preferinta marturisita de catre autor pentru „radiografie", concept operational in spatiul literaturii si criticii contemporane. Estomparea frontierelor dintre , studiul doct si analiza euristica, de intimpinare, mai exact, conjugarea acestora este experimentata mai ales in volumul Rasfringeri (1973), al carui Argument fixeaza, metodologic vorbind, reperele demersului critic. Pledoaria, in acest sens, pentru foileton ca „prima instanta de confruntare intre spiritul critic si obiectul sau", considerarea acestuia din urma drept „un esantion care poarta toate trasaturile esentiale ale intregului" sau propunerea ideii de „literatura totala" sint ilustrate in aceasta carte de critica a criticii, unde un capitol final (intre genuri) este consacrat scriitorului Titu Maiorescu ori eseisticii lui Mircea Malita , aflata intr-un „raport de incidenta cu literatura". 

Cronicarul literar, prezent in Rasfringeri (1973), dar si in Carnet critic (1969) sau Istorie literara si poezie (1974) opteaza, consecvent, pentru „liricizarea criticii": ea este „ocolire" a operei prin istorie literara si teorie, pentru a ne oferi astfel „imaginea cinetica a valorilor". Asadar, „obiectul criticii fiind o realitate dinamica, iar exersarea ei presupunind tot o desfasurare in miscare, imaginea adevarata este aceea a unei spirale dinamice peste sau in jurul altei spirale mobile", afirma Mircea Tomus in Istorie literara si poezie, volum ce debuteaza, semnificativ, cu articolul intitulat Sensul dinamic al criticii si istoriei literare. Or, aceasta dinamica perpetua este urmarita programatic si in Miscarea literara (1981), ea constituind arierplanul sectiunilor (Miscarea poeziei, Miscarea prozei si Miscarea criticii literare). Aria, diversificata tematic si artistic a literaturii noastre de azi exercita aceeasi forta de atractie asupra criticului care, neavind prezumtiile comentariului de factura scientista isi reprima, pe de alta parte, complexele criticii creatoare. Limbajul cronicarului, aseptic si nuantat prin reiterate „ocoliri" in jurul obiectului aflat si el „in miscare", se supune insa vointei constructive in primul tom din sinteza Opera lui I. L. Caragiale (1977). 

Studiul acesta e un exemplu de lectura sistematica, minutioasa si, pe cit posibil, totalizatoare a marelui clasic. Dupa o necesara istorie a interpretarilor din Caragiale , Mircea Tomus propune reintoarcerea la textul jurnalistic sau functional, argumentind sau numai schitind citeva atribute definitorii pentru Caragiale : importanta „literaturii jurnalistice" ca nucleu generator al fictiunii, actul devorator al limbajului asupra personajelor din Momente, permeabilitatea frontierelor dintre „comic" si „tragic", structura muzicala a frazelor tradindu-l pe melomanul ce se intretinea, epistolar, cu Paul Zarifopol , unitatea organica dintre diferitele compartimente ale creatiei caragialiene, stabilirea cronologiei operei ca modificare (= miscare) treptata a viziunii lui I. L. Caragiale s. a. concura la „imbratisarea reliefului ei intreg", precum si la „identificarea, ca printr-o lentila mult limpezita, a principalelor cote de inaltime". O dorinta similara vertebreaza Mihail Sadoveanu (1978) - incercare de „a cartografia universul operei sadoveniene, de a surprinde mecanismul specific al raporturilor dintre componentele lui si, implicit, de a degaja elementele principale ale conceptiei care-i sta la baza". Cele cinci componente, respectiv natura, natura si omul, natura si civilizatia, trecutul si prezentul, si durata istorica incheaga „locul geometric" al acestei opere vaste, anume „patria ca realitate naturala, umana si istorica unica si eterna". Activitaea, paralela si complementara, de cronicar si istoric literar _la care se adauga surprinzatorul roman intoarcerea (1983) caracterizeaza, in cazul lui Mircea Tomus o laborioasa si specifica „manifestare activa a spiritului critic" de azi.

OPERA: Gheorghe Sincai. Viata si opera. Bucuresti, 1965; 15 poeti. Bucuresti, 1968; Carnet critic. Bucuresti, 1969; Rasfrtngeri, Cluj, 1973; Istorie literara si poezie, Timisoara, 1974; Opera lui I. L. Caragiale, 1, Bucuresti, 1977; Mihail Sadoveanu. Universul artistic si conceptia fundamentala a operei,_Cluj-Napoca, 1978; Miscarea literara, 1981; intoarcerea, roman, Bucuresti, 1983.

REFERINTE CRITICE: Al. Sandulescu, in Gazeta literara, nr. 9, 1966; Ov. S. Crohmalniceanu, in Gazeta literara, nr. 34, 1968; N. Manolescu, in Luceafarul, nr. 16, 1968; Gh. Grigurcu, in Familia, nr. 5, 1968; V. Felea, in Steaua, nr. 8, 1968; N. Manolescu, in Contemporanul, tu. 28, 1969; C. Ungureanu, in Orizont, nr. 3, 1969; V. Felea, in Tribuna, nr. 18, 1971; N. Prelipceanu, in Tribuna, nr. 47, 1972; R. Enescu, in Familia, nr. L2, 1973; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 35, 1973; P. Poanta, in Steaua, nr. 22, 1973; L. Leonte, in Cronica, nr. 7, 1975; M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 24, 1975; M. Zaciu, Lecturi si zile, 1975; idem, Alte lecturi si alte zile, 1978; V. Felea, in Tribuna, ta. 40, 1978; G. Dimisianu, in Romania libera, nr. 20, 1978; C. Ungureanu, in Orizont, nr. 3, 1978; M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 26, 1979; V. Chifor, in Convorbiri literare, nr. 5, 1979; Sultana Craia, in Luceafarul, nr. 5, 1979; P. Poanta, in Steaua, nr. 2, 1979; I. Gutan, in Viata Romaneasca, nr. 2, 1979; I. Grosan, in Amfiteatru, nr. 2, 1979; I. Apetroaie, in Ateneu, nr. 1, 1980; Ov. S. Crohmalniceanu, Piinea noastra cea de toate zilele, 1981; Gh. Grigurcu, Critici romani de azi, 1981; I. Dur, in Ramuri, nr. 6, 1982; N. Steinhardt, in Steaua, nr. 10, 1983; V. Felea, in Romania literara, nr. 7, 1984; L. Ulici, in Contemporanul, nr. 8, 1984; R. Ciobanu, in Tribuna, nr. 2, 1984; Sultana Craia, in Luceafarul, nr. 17, 1985; G. Rusu, in Tomis, nr. 12, 1986; N. Baciut, in Vatra, nr. 8, 1988.