Bătrânii locului povestesc că atunci, în noaptea aceea, casele și bisericuța de lemn au fost înghițite de pământ. Ziduri, gardul și acareturi, au fost acoperite de nămol și noroiul a distrus grădinile și copacii de pe fața pământului, iar vaietele oamenilor şi mugetele animalelor, s-au înălțat până la cer. Legenda spune că de atunci, în acel loc, din șapte în șapte ani, din măruntaiele pământului se aude înfundat dangătul clopotului bisericuței dispărute. Un drum lăturalnic, denivelat şi acoperit de colb, șerpuiește printre coline către acest sat din Crișana, Izvoarele, fiind situat la circa zece kilometri de Marghita. Localitatea numără puțin peste o sută de numere de case. În miez de zi, gospodăriile par părăsite, iar sătenii sunt la muncă, dar unele siluete minuscule, gârbovite asupra sapelor, se văd din loc în loc pe coastele dealurilor care înconjoară localitatea. Satul Izvoarele aparține administrativ de comuna Viișoara, iar aceasta este atestată documentar din anul 1355, Viișoara nu are un istoric aparte față de celelalte localități din zonă. Despre Izvoarele nu se știu prea multe lucruri, iar istoricii spun doar că atestarea documentară a micii localități este mult mai recentă. Niciodată satul nu a fost prea mare, numărând abia două, trei sute de locuitori. Din loc în loc, pot fi văzute ruine care amintesc de vechile case din chirpici. La câțiva kilometri de vatra acestui sat, între dealuri, se găsește un izvor, pierdut printre tufișuri dese. Izvorul e ca oricare altul, însă apa e deosebit de curată şi bună. În jurul acestui fir de apă, s-a țesut însă o legendă ciudată, în care bătrânii locului povestesc că acolo, în acel loc, în urmă cu patru, cinci sute de ani s-ar fi aflat o bisericuță de lemn, catolică. Legenda spune că într-o noapte lăcașul a fost înghițit de pământ, trăgând după el casele din jur și zeci de oameni ai locului. Nu după mult timp, exact în acel loc a izvorât un firicel de apă, despre care se spune că aduce la suprafață lacrimile celor care au fost trași în măruntaiele pământului. Bătrânii bănuiesc că perioada în care se povestește că ar fi dispărut bisericuța, a fost foarte bogată în ploi, iar pământul ar fi absorbit mari cantități de apă. Legenda spune că într-o noapte s-a pornit o furtună violentă, însoțită de puternice descărcări electrice, care ar fi provocat şi câteva incendii în jurul satului, iar în noaptea aceea s-ar fi produs un cataclism, dealurile luând-o la vale, văile s-au ridicat și dealurile s-au scufundat. Bătrânii povesteau că atunci, în noaptea aceea, casele şi bisericuța de lemn au fost acoperite de pământ. Superstițioși, bătrânii satului spuneau că se prea poate ca oamenii care au pierit atunci să fi fost atinși de o pedeapsă divină. Ei ar fi strâns atâtea păcate pe umerii lor încât acestea au trebuit ridicate prin pedeapsă. Unii mai susțineau că natura s-a răzbunat pur şi simplu pe oameni, pentru defrișările şi săpăturile făcute peste tot în jurul sătucului, lăsând brazde adânci pe obrazul pământului.
https://provinciacrisana.files.wordpress.com/2017/10/biserica-veche-de-lemn-din-sisesti_f9c8249e28f655.jpg?w=150 150w, https://provinciacrisana.files.wordpress.com/2017/10/biserica-veche... 300w, https://provinciacrisana.files.wordpress.com/2017/10/biserica-veche... 620w" sizes="(max-width: 474px) 100vw, 474px" />
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius