Evanghelia, scrisoare de dragoste

[altmariustotal ortodox]

Evanghelia toata se adreseaza tuturor oamenilor. Cum, dar, sa credem ca vreo parte a Sfintei Scripturi nu ne este adresata ?! Nu s-ar intrista, oare, Dumnezeu, daca am nesocoti scrisoarea Sa de dragoste ?!

Sfanta Scriptura, Filocalia, Patericele, Limonariul, Sbornicul, Vietile Sfintilor si toate celelalte carti ale Bisericii lui Hristos se afla la indemana fiecarui crestin, spre a lua din ele cunoastere adevarata si putere de viata.

Patericul pastreaza consemnata peste ani credinta si dragostea unor oameni simpli, calugari sau oameni casatoriti, iar rugaciunea neincetata (a inimii) este o lucrare a tuturor, ca si dragostea si lepadarea de lume.

Calugarii si sotii citesc aceeasi Evanghelie

In Biserica de Rasarit exista o unica indrumare duhovniceasca, a monahilor si a crestinilor casatoriti deopotriva. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Scripturile nu cunosc deosebiri intre oameni. Scripturile vor ca toti oamenii sa traiasca asa cum traiesc monahii, chiar daca se intampla ca unii sa fie casatoriti. Daca ii vei cerceta pe toti cei despre care Scriptura spune ca au fost pedepsiti (bogati, vamesi, farisei, desfranati), vei vedea ca ei au fost pedepsiti numai din pricina pacatelor lor, si nu din pricina ca au fost laici sau monahi." Prin urmare virtutile si pacatele tin de om, iar nu de calugarie sau casatorie.

Exista oameni care impart Sfanta Scriptura in doua parti, zicand ca exista o spitualitate a mirenilor si o alta a calugarilor.

Iisus Hristos si toti sfintii Sai au deschis drumul, pentru ca, in urma lor, sa venim si noi, indiferent de starea noastra sociala. Sfintii sunt acei oameni care au ajuns deja pe culmea muntelui, pe cand noi suntem inca la poalele muntelui. Deci, trebuie sa vedem scrierile lor ca pe o chemare constanta de a-i urma si a le pasi pe urme. Putem spune ca scrierile lor sunt manuale de escaladare pe muntele nevointei cunoasterii lui Dumnezeu.

Influente apusene si... delasare

Una dintre cauzele gresitei raportari a mirenilor la Sfanta Scriptura, indraznesc sa o pun asupra influentei apusene, netrecand cu vederea lenea si delasarea fiecaruia in parte. Datorita faptului ca o parte dintre mireni interpretau gresit textele sfinte, au existat multe tulburari in crestinatatea apuseana. Din pacate, cea mai buna rezolvare a problemei s-a crezut a fi interzicerea laicilor de a mai avea acces la cartile sfinte. Doar clericii aveau dreptul sa le aibe. Sinodul de la Toulouse, intrunit in anul 1229, hotara: "Poruncim sa nu se ingaduie laicului sa aibe cartile Vechiului sau Noului Testament, afara numai de Psaltire, Breviar si Ceasurile Fericitei Maria, daca are evlavie la ele."

In Biserica de Apus au existat multe lupte intre clerici si laici, privind dreptul asupra cartilor sfinte: clericii "detineau" cartile sfinte si doar in limba latina (o mare perioada de timp), pe cand mirenii aveau acces la ele doar in functie de voia clericilor. Aceste masuri de aparare a adevarurilor de credinta nu au fost unele luate in duh crestin si in dragoste fata de aproapele. Era mai buna o lecturare impreuna a textelor, cum se si recomanda in Biserica de Rasarit. Si famenul etiopian citea singur. Si, citind cu inima sincera, Dumnezeu i-a randuit un om (pe Apostolul Filip), ca sa-l ajute sa inteleaga cele citite despre Mesia.

Cei din lume au mai mare nevoie de Sfanta Scriptura decat calugarii !

Atitudinea apuseana din evul mediu asupra Sfintei Scripturi se vede inca si astazi, in mintea multor crestini. Alexander Schmemann spune: "Nu exista tragedie mai mare in Biserica noastra decat ignorarea aproape totala din partea membrilor sai a Sfintelor Scripturi. Ceea ce pentru Sfintii Parinti a constituit o bucurie si un interes fara sfarsit, o sporire duhoniceasca si intelectuala, este pentru atat de multi ortodocsi astazi, un text invechit."

Daca nu este un text invechit, pentru unii a ramas un text al calugarilor, care au vreme si stare de multe nevointe. Sfantul Serghie Meciov, un preot de mir, spune: "Nu pustnicilor, celor ce au fugit de lume, le scrie Apostolul."; iar Sfantul Ioan Gura de Aur, cu sute de ani inainte lui, ne atrage atentia in aceeasi directie: "Pavel, adresandu-se in epistolele sale barbatilor casatoriti si celor ce aveau copii, le cere sa traiasca tot asa de virtuos ca si monahii."

Sfantul Ioan Gura de Aur ni se prezinta ca unul dintre cei mai mari iubitori ai Sfintei Scripturi. El s-a straduit neincetat a misca inimile oamenilor sa se indragosteasca de aceste scrieri sfinte si pline de adancimi nebanuite. Sfantul Ioan ii mustra aspru pe cei cu mintea stricata, care gandesc la faptul ca tocmai vietuirea in lume ii scuteste de nevointa citirii Scripturilor, pe cand tocmai aceasta ar trebui sa-i impinga si mai mult la citirea lor.

El zice: "Sa nu-mi spuna cineva acele cuvinte vrednice de osanda: Am de aparat procese la tribunal, sunt ocupat cu treburile statului, am o meserie, am femeie, imi cresc copiii, imi gospodaresc casa, sunt barbat care traiesc in lume. Nu-i treaba mea sa citesc Scripturile, ci a acelora care s-au lepadat de lume si traiesc in crestet de munte, care necontenit acolo isi duc viata. Ce vrei sa spui, omule? Nu-i treaba ta sa citesti Scripturile, pentru ca esti prins de nenumarate griji? Este mai degraba treaba ta decat a calugarilor. Ca nu au aceia atata nevoie de ajutorul dumnezeiestilor Scripturi, cata nevoie au cei ce traiesc in mijlocul atator griji. Monahii au scapat de piata si de zgomotul din piata; si-au facut colibe in pustie si nu au nici o legatura cu oamenii; cugeta in tihna, in linistea aceea adanca si, stand ca intr-un port, sunt feriti de orice primejdie. Noi insa, clatinati ca in mijlocul marii si asaltati de nenumarate pacate, avem nevoie totdeauna, mereu si mereu, de mangaierea Scripturilor. Calugarii stau departe de lupta. De aceea, nici nu primesc multe rani; tu, insa, esti necontenit pe campul de lupta si primesti nenumarate rani. De aceea, ai nevoie si de mai multe leacuri."

Sfanta Scriptura este un izvor de nespuse bunatati, iar ignorarea ei de catre crestini atrage dupa sine mari lipsuri. Dupa cum spune Sfantul Ioan, necunoasterea acestor scrieri sfinte se face "cauza a tuturor relelor".

Inaintea tuturor celor adunati in biserica, Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca mai multa nevoie au mirenii de Scriptura decat calugarii, zicand: "Ce scuza gasiti ca nu stiti nici un text din Sfanta Scriptura? "Nu-s calugar, mi se raspunde. Am femeie si copii si trebuie sa ma ingrijesc de casa mea." Ei bine, scuza asta va pierde, ca socotiti ca numai calugarilor li se cuvine sa citeasca dumnezeiestile Scripturi, cand de fapt voi aveti cu mult mai multa nevoie de ele decat calugarii, pentru ca voi traiti in lume, voi va raniti in fiecare zi; si de aceea voi aveti mai cu seama nevoie de leacul Sfintelor Scripturi. Prin urmare a socoti de prisos citirea Sfintelor Scripturi este cu mult mai rau decat a nu le citi. Astfel de ganduri sunt ganduri dracesti."

Laicii uita tot mai mult faptul ca si ei au datoria de a sfinti locul din jurul lor, de a ridica natura la Creatorul ei, de a propovadui prin faptele lor dragostea lui Dumnezeu. Deci, cum ar putea ei face acestea daca nu ajung sa cunoasca, mai intai, cele despre natura, despre facerea lumii, despre dragoste si altele asemenea. "Citirea Scripturilor este preotia laicilor si ii conduce la sfintenie", zice Paul Evdochimov. Citirea scrierilor sfinte ajuta mintea si inima cititorului. Sfantul Clement Alexandrinul ii indeamna pe soti sa-si petreaca ziua "in rugaciune, in citirea Sfintei Scripturi si in fapte bune".

Sfanta noastra Scriptura

Cuvintele gasite de Soren Kirkegaard, pentru a arata raportul pe care ar trebui sa-l avem fata de Sfanta Scriptura, mi se par de-a dreptul minunate. El spune: "Trebuie sa citim Biblia, asa cum un tanar citeste scrisoarea de la iubita lui, bucurandu-se la gandul ca aceasta este scrisa pentru el." Da, aceasta este scrisoarea de dragoste pe care Dumnezeu a scris-o odata pentru totdeauna.

Crestinul are nevoie de Sfanta Scriptura mai mult decat de orice alta carte din lume. "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit, bine pregatit pentru orice lucru bun" (II Timotei 3, 16-17).

Fericitul Augustin ne indeamna sa nu vedem in citirea Scripturii o greutate, ea insasi fiind o mangaiere in greutati: "Cititi Scripturile: de aceea a voit Dumnezeu sa fie scrise, ca voi sa fiti mangaiati." La randul sau, Sfantul Atanasie cel Mare ne atrage atentia asupra puterii cuprinse in aceasta carte: "In cuvintele Scripturii se afla Domnul, a carui prezenta demonii nu o pot indura."

Fiecare crestin este un personaj biblic, caci fiecare crestin se va regasi, mai devreme sau mai tarziu, in rolurile indeplinite de personajele biblice. Tot textul Scripturii, fara exceptie, se adreseaza fiecarui crestin in parte. Fiecare dintre noi ne regasim pe noi insine in cuvintele si intamplarile Scripturii; toti suntem vamesul, fiul risipitor, lucratorii viei, Iona, Petru, fariseul si leprosul cel vindecat.

Alexander Schmemann spune: "Fiecare situatie imaginabila a omului in fata lui Dumnezeu, a lumii si a celorlalti oameni, de la coplesitoarea bucurie a prezentei lui Dumnezeu, la deznadejdea profunda a indepartarii omului de Dumnezeu, a pacatului, a instrainarii, isi gaseste expresia sa perfecta in aceasta Carte unica, care, din acest considerent, a constituit intotdeauna hrana zilnica a Bisericii, baza desfasurarii cultului si a zidirii de sine."

*

Toate slujbele si rugaciunile Bisericii ne aseamana cu personajele biblice si ne cheama sa urmam pocaintei desfranatei, intoarcerii lui Petru, dragostei Apostolului celui iubit si tututor celor cu bune intoarceri. Caci, zice arhimandritul Emilian Vafidis: "Mersul credinciosului spre desavarsire incepe de la experienta intoarcerii fiului risipitor, a vamesului si a desfranatei."

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache

Senior editor