Legatura dintre hristologie si exegeza biblica

[altmariustotal ortodox]

Legatura dintre hristologie si exegeza biblica a fost mai recent evidentiata de biblistul grec Ioan Panagopoulos de la Facultatea de Teologie din Athena , iar la noi de Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc de la Facultatea de Teologie din Sibiu. Astfel, e meritul ambilor de a fi pus in lumina legatura dintre dezvoltarea si precizarea invataturii Bisericii despre Persoana lui Hristos si fixarea principiilor de ermineutica biblica ale Parintilor.

Sinteza invataturii hristologice si aplicarea ei la textul biblic a fost facuta de Sfantul Ioan Damaschinul, pe baza doctrinei de la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451) . Definitia dogmatica a acestui important Sinod reprezinta si fundamentul principiului ermineutic pe care-l analizam in acest capitol. "Prin formularea definitiva a hristologiei la acest Sinod sunt consolidate si se impun in acelasi timp si principiile ermineutice generale ale Bisericii" . Din aceasta fuziune intre hristologia Calcedonului si ermineutica biblica rezulta cateva consecinte definitorii pentru principiul hristologic .

(i) Insasi existenta Sfintei Scripturi este o consecinta fundamentala a Intruparii lui Hristos. Chiar si Vechiul Testament, care premerge cronologic Intruparii Domnului din Fecioara, are sens si rost de a exista doar … de aceasta Intrupare, care este oarecum cauza lui finala. Origen arata acest lucru spunand ca inainte de a Se intrupa Cuvantul lui Dumnezeu era necircumscris, necuprins in nimic, […] nescris. Prin intrupare insa devine, potrivit cu firea omeneasca, cuprins si circumscris, vazut si scris . Scriptura marturiseste aceasta aratare a Lui in trup omenesc. Aceasta perspectiva apare preluata si la Sfintii Parinti si e dezvoltata de acestia. Asa, Sfantul Grigorie de Nyssa scrie ca Hristos "Se intrupeaza urmand o cale continua". Astfel ca Sfanta Scriptura este situata pe linia Intruparii, fiind ea insasi o etapa spre aceasta Intrupare.

(ii) Dupa cum Persoana lui Hristos are doua firi, tot astfel si Scriptura are doua "firi": una omeneasca, istorica, si alta dumnezeiasca, duhovniceasca. Realitatea scriptica a Bibliei corespunde firii omenesti, iar sensurile ei duhovnicesti corespund firii dumnezeiesti a lui Hristos. Dupa cum firea omeneasca a lui Hristos conduce spre si o adevereste pe cea dumnezeiasca, reprezentand mediul prin care se manifesta si lucreaza aceasta, tot astfel e si in cazul Scripturii. Ca o consecinta a acestui fapt, ermineutica va urmari doua laturi ce trebuie observate in Scriptura si puse in evidenta. Cele doua laturi se regasesc in sensurile literal si duhovnicesc, sensuri care, intocmai ca firile in Persoana lui Hristos, nu se pot separa. Astfel, cele doua sensuri, in lumina principiului hristologic ermineutic, "nu se pot nici confunda, nici separa radical. Prin traditia hristologica asadar este fixata riguros natura si lucrarea cuvantului biblic" .

(iii) Din perspectiva hristologiei Bisericii, talcuirea Sfintei Scripturi este o lucrare legata existential de impartasirea vietii lui Hristos, viata care are si ea diferite varste (cf. Lc. 2, 40, 52). Masura exegetului de "cuprindere" a acestei vieti e cea care poate lua mai mult sau mai putin. Talcuind Schimbarea la fata a Domnului, Origen arata ca Domnul avea mai multe "infatisari", potrivit cu starea fiecaruia din cei ce-L priveau. Lucru pe care il spune si troparul praznicului: "Schimbatu-Te-ai la fata in munte, Hristoase Dumnezeul nostru, aratand ucenicilor Tai slava Ta pe cat li se putea […]". Acelasi fenomen se petrece si in cazul talcuirii Scripturii: "cei ce raman la litera nu pot niciodata sa surprinda dumnezeirea lui Hristos" . Si dintre cei care o surprind, fiecare o face la masurile sale. In aceasta perspectiva trebuie situate cuvintele Sfantul Apostol Pavel: "Dar mintile lor s-au invartosat, caci pana in ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, ramane acelasi val, neridicandu-se, caci el se desfiinteaza prin Hristos; ci pana astazi, cand se citeste Moise, sta un val pe inima lor; iar cand se vor intoarce catre Domnul, valul se va ridica" (2 Cor. 3, 14-16). Astfel, doar prin Hristos Scriptura isi dezvaluie si sensurile ce stau in legatura cu firea dumnezeiasca a Domnului. Se intalnesc in acest punct al principiului hristologic credinta dreapta in Hristos – asa cum invata si a dogmatizat Biserica -, salasluirea lui Hristos in cel ce citeste Scriptura si impartasirea catre acesta a puterii dumnezeiesti harice corespunzatoare varstei sale duhovnicesti, astfel incat sa i se ridice "valul" de pe ochii intelegerii, iar litera Scripturii sa-si dezvaluie si latura ei duhovniceasca. Astfel "masura" de cuprindere a exegetului este masura salasluirii lui Hristos in el prin viata bisericeasca ascetica si virtuoasa, astfel incat exegeza va fi talcuirea pe care Domnul insusi o face prin intermediul si cu colaborarea omului. Despre acest aspect Sfantul Macarie Egipteanul scrie ca "Domnul este slujit de suflet cu vasele Sale". Avem aici baza hristologica obiectiva, reala a sensului duhovnicesc. Aceste aspecte vor fi completate prin consecintele despre care vom trata mai jos, in cadrul principiilor ermineutice bisericesc, ascetic si liturgic.

(iv) Dupa cum in ordinea invataturii despre Hristos exista o erezie care vede doar omenitatea Sa, erezia nestoriana, tot astfel si in ordinea ermineuticii biblice putem vorbi despre un nestorianism ermineutic atunci cand talcuirea se orienteaza doar spre litera Scripturii. La fel putem vorbi si de un monofizitism ermineutic, in cazul in care talcuirea nu se intereseaza de aspectul istoric al textului. Aceste doua tendinte "caracterizeaza exegeza biblica si teologia ereticilor".

(v) Unirea Celui nezidit cu zidirea in Persoana lui Iisus Hristos este fundamentul ontologic al raportului litera-duh existent in sanul cuvintelor Scripturii. Acest raport nu este un simplu joc mental de stabilire a unor corespondente de idei, o simpla relatie exterioara intre litera si eventualele sensuri duhovnicesti ce i se atribuie. Acest raport este expresia biblica a unui principiu si a unei categorii teologice foarte bine definite in gandirea Parintilor, si care reprezinta transpunerea invataturii despre Intrupare in domeniul ermineuticii biblice. Or, potrivit acestuia, exista o legatura launtrica intre vazut si nevazut, intre zidit si nezidit, si de aceea lucrurile create au prin Hristos puterea de a transmite sensuri mai inalte, legate de cele duhovnicesti si nemateriale. In acest sens, Sfantul Grigorie de Nyssa vorbeste despre "un amestec si o contopire de inteligibil cu sensibil" si de faptul ca "lumea spirituala se intrepatrunde cu cea simtuala" , iar discernerea intre cele doua elemente nu se poate face decat in Hristos, ea echivaland, in cuvintele Sfantul Apostol Pavel, cu ridicarea "valului" de pe inima.

Drd. Prof. Lala Pavel

.

Despre autor

drd. Pavel Lala

Colaborator