De-a lungul secolelor, Biserica Ortodoxă Română a fost creatoarea și păstrătoarea unui bogat și inestimabil tezaur patrimonial-cultural, întruchipat prin mii de locașuri de cult-monumente istorice, răspândite în toate zonele țării, reprezentând peste 60% din obiectivele patrimonial-culturale imobile din România, și printr-o deosebit de valoroasă zestre aparținând categoriei de bunuri ale patrimoniului cultural național mobil.
Din această zestre fac parte icoane pe lemn și pe sticlă, fonduri întregi de manuscrise și carte veche, în special carte de cult și de învățătură bisericească, obiecte de cult din metale, metale și pietre prețioase și semiprețioase, broderii, textile de cult și piese de costum liturgic, obiecte de cult și de mobilier de cult din lemn sculptat și policromat, piese și fragmente arhitectonice din piatră sculptată etc.
Folosite multă vreme în cult și păstrate cu grijă în biserici și în mănăstiri, dar și în reședințe eparhiale și locuințe, aceste obiecte purtătoare ale unor însemnate valori spirituale, culturale, artistice, istorice, memoriale și materiale - prin valoarea lor intrinsecă -, expuse fiind unor riscuri, factori și acțiuni concrete de degradare sau chiar de înstrăinare, au trecut, cu vremea, în perioada secolelor XIX-XXI, în componența unor colecții bisericești, iar o bună parte (dintre cele mai valoroase) au fost preluate de o serie de instituții patrimonial-culturale de stat (muzee, biblioteci, arhive etc.).
În purtarea sa de grijă, având preocuparea de punere în valoare a zestrei sale patrimonial-culturale mobile, ca o componentă fundamentală a conștiinței de sine și a spiritualității poporului român, Biserica Ortodoxă Română a trecut, mai ales în a doua jumătate a secolului XX și la începutul secolului XXI, la organizarea unor numeroase muzee și colecții bisericești muzeale deschise spre vizitare credincioșilor și publicului larg. Acestea funcționează în cadrul unor centre și catedrale eparhiale, mănăstiri sau chiar biserici parohiale, numărul lor total depășind, la nivelul întregii țări, cifra de 300 (277 muzee și colecții muzeale și 42 de centre de ocrotire a patrimoniului bisericesc) și având încadrat un numeros personal de specialitate (muzeografi, gestionari-custozi, ghizi, conservatori, restauratori, supraveghetori muzeu) care tinde, în ansamblu, spre cifra de 700 de persoane. Toți aceștia au trecut în perioada ultimelor două decenii prin programe și forme speciale, superioare, de instruire și atestare, organizate, mai cu seamă, prin Centrul de formare profesională din cadrul Centrului pentru Patrimoniu Cultural „Sfântul Constantin Brâncoveanu” al Patriarhiei Române din București.
Pe de altă parte, formarea specialiștilor din domeniul patrimoniului cultural bisericesc se realizează la nivelul studiilor universitare prin secțiile de pictură și patrimoniu cultural din cadrul facultăților de teologie din întreaga țară, venite să se adauge cadrului de formare preexistent la nivelul academiilor de artă.
În ce privește organizarea sau reorganizarea colecțiilor muzeale și a muzeelor bisericești din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, aceasta a constituit o activitate programatică și constantă care a înregistrat, numai în perioada ultimului sfert de veac, așadar după 1990, un număr important de obiective, multe dintre acestea depășind, dintru început, interesul local și fiind prezențe culturale semnificative la nivel național și chiar internațional.
Menționăm, în cele ce urmează, spre exemplificare și într-o firească și foarte restrictivă selecție, doar câteva dintre aceste unități muzeale bisericești reprezentative, organizate sau reorganizate în perioada ultimelor decenii: Muzeul Spiritualității Românești din Sfântu-Gheorghe, județul Covasna; Muzeul bisericii din Borzești, judeţul Bacău; muzeele mănăstirilor Putna, Sucevița, Moldovița sau Dragomirna, județul Suceava; muzeele mănăstirilor Agapia și Văratec, județul Neamț; Muzeul Eparhiei Hușilor; muzeele mănăstirilor Cernica și Căldărușani din Arhiepiscopia Bucureștilor; Muzeul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei din Buzău; Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos din Galați; Muzeul Catedralei Mitropolitane din Timișoara; Muzeul și Biblioteca Mănăstirii Sâmbăta, judeţul Brașov; Muzeul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca; Muzeul Catedralei Mitropolitane din Iași; Muzeul cărții vechi de la Mănăstirea Bistrița, judeţul Vâlcea; Muzeul Mănăstirii Stelea din Târgoviște; Muzeul Mănăstirii Antim și Muzeul Palatului Patriarhiei din București, acestea din urmă fiind realizări chiar ale anului precedent, 2016.
Este o bucurie deosebită să semnalăm, în șirul acestor muzee bisericești deja bine cunoscute și apreciate, apariția recentă, la Alba-Iulia, a unui nou muzeu de artă religioasă denumit „Museikon”, realizat în parteneriat de Consiliul Județean Alba, Muzeul Național al Unirii din Alba-Iulia, Arhiepiscopia Ortodoxă Română Alba-Iulia și Universitatea din Bergen-Norvegia, cu finanțare, în cea mai mare parte, din partea Guvernului Norvegiei. Este încă un obiectiv cultural important care se adaugă, astfel, rețelei naționale a muzeelor bisericești din Patriarhia Română. Acesta aduce o contribuție semnificativă la cunoașterea și promovarea valorilor patrimoniale ale Ortodoxiei românești din Transilvania, atât prin expoziția permanentă, cuprinzând circa 100 de obiecte din diferite categorii (icoane pe lemn și pe sticlă, carte veche românească și străină și diverse obiecte de cult), cât și prin viitoarele expoziții temporare și prin atelierul tipografic și cel de pictură.
Este de interes special să amintim, în context, faptul că, pe lângă muzeele și colecțiile muzeale bisericești care valorifică expozițional bogatul patrimoniu cultural ortodox, în eparhiile Bisericii Ortodoxe Române au luat ființă, în ultimii ani, și o serie întreagă de ateliere de conservare și restaurare, specializate în diferite domenii (icoane, carte veche, manuscrise, obiecte din metal și lemn etc.): Centrul „Ressurectio” al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei din Iași, Centrul „Sfântul Constantin Brâncoveanu” al Patriarhiei Române din București, Centrul de restaurare al Mitropoliei Olteniei din Craiova, Centrul de restaurare de la Mănăstirea Bistrița-Vâlcea, Atelierul de restaurare de la Mănăstirea Putna, judeţul Suceava, Centrul de restaurare din cadrul muzeului din Galați, precum și alte multe ateliere mănăstirești de pictură, broderie, țesături, olărit ș.a. care duc mai departe străvechile tradiții de artă bisericească și de artă populară românească.
Prin aceste preocupări și activități cu profil patrimonial-cultural, Biserica Ortodoxă Română își confirmă și își continuă vocația sa de creare, păstrare și punere în valoare a comorilor sale de spiritualitate, istorie, cultură și artă, ca elemente definitorii, fundamentale pentru spiritualitatea creștină și conștiința de sine a poporului român în contemporaneitate și în vremea ce vine.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius