Scaldatoarea Vitezda este locul unde Hristos l-a vindecat pe omul care zacea la pat de 38 de ani. Aceasta scaldatoare se afla asezata imediat langa Poarta Oilor, la nord de Templul din Ierusalim si opusa scaldatorii Siloam-ului, in orasul sfant Ierusalim, in Tara Sfanta. Pericopa evanghelica ce aminteste despre minunea savarsita de Mantuitorul Iisus Hristos, langa apa de la Vitezda, este citita de fiecare data la slujba Sfestaniei.
Vitezda este un nume de origine ebraica, el fiind compus din doua cuvinte, anume din "beth", care inseamna "casa", si din "hesda", care inseamna "bunatate, milostenie". Numele acestui loc a fost primit, probabil, de la apele care se adunau in bazinele de aici, renumite ca fiind ape tamaduitoare si benefice neputintelor trupului. Calitatea acestor ape se datoreaza poate si faptului ca aici se varsau si apele ce ieseau din Templu.
In limba latina, locul se numea cu numele de "Fantana Oilor", in apropiere fiind amenajat un loc special, pentru spalarea oilor ce se aduceau jertfa la Templu. Acest nume se datoreaza si faptului ca locul se afla imediat langa poarta numita "a Oilor". Se prefera tutusi numele dintai, care inseamna "Casa apelor celor milostive".
Numele mai nou al acestui loc nu apare in Vechiul Testament, insa locul este cu siguranta cunoscut, el fiind numit "fantana de sus"; aceasta fantana se crede a fi fost bazinul nordic de la Vitezda. In vremea de pana la Irod, apele de la Vitezda satisfaceau nevoile de la Templu.
In imediata apropiere a bazinelor de la Vitezda se aflau atat baia publica, unde a avut loc minunea amintita in Evanghelie, cat si un centru de tratament. Mai tarziu, peste o parte a scaldatorii de la Vitezda a fost ridicata o bazilica bizantina. Mai apoi, cruciatii vor ridica si ei o micuta capela, aproape de locul cu pricina, cat si o mare biserica, inchinata Sfintei Ana.
Ruinele celor doua bazine de la Vitezda, aflate in nord-vestul orasului Ierusalim, se pot vedea si astazi, imediat pe partea dreapta, dupa trecerea prin Poarta Sfantului Stefan, numita si "a Leilor", datorita celor doua vechi basoreliefuri (doi lei) pastrate pe ea.
Scaldatoarea Vitezda, in Sfanta Scriptura !
In cartile Vechiului Testament, scaldatoarea numita de evanghelist "Vitezda", ne apare sub numele de "canalul lacului celui de sus", referindu-se probabil la partea nordica a scaldatorii actuale.
Regele Ahaz, pregatit pentru razboi, verifica locul de langa bazinul cu ape, in vederea unui eventual asediu. "Si a grait Domnul catre Isaia, zicand: Iesi intru intampinarea lui Ahaz, tu si Sear-Iasub, fiul tau, la capatul canalului lacului celui de sus, pe drumul tarinii nalbitorului" (Isaia 7, 3).
"Si a trimis regele Asiriei din Lachis pe Tartan, pe Rabsaris si pe Rabsache cu ostire mare asupra Ierusalimului si, sosind, s-au oprit la canalul iazului de sus, care se afla langa drumul ce merge spre tarina nalbitorului" (IV Regi 18, 17).
"Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care pe evreieste se numeste Vitezda, avand cinci pridvoare. In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut.
Si era acolo un om, care era bolnav de treizeci si opt de ani. Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos? Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om, care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea. Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla. Si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla." (Ioan 5, 1-9).
Scaldatoarea Vitezda din Ierusalim, de-a lungul istoriei !
In vremea primului Templu din Ierusalim, conductele pe care apa venea in curtea acestuia, erau foarte bine puse la punct. Rezervoarele de apa din Vitezda asigurau apa necesara la Templu. Prima fantana a fost construita in vremea primului Templu, pe urma unei adancituri in piatra, unde se aduna apa de ploaie, de aici curgand mai apoi in valea de la poalele muntelui. Din acest bazin, apa era dirijata spre Templu printr-un canal deschis.
In secolul al III-lea i.Hr, in vremea celui de-al doilea Templu, fantana de la Vitezda a fost reconstruita, spre a asigura mai multa apa trebuintelor de la Templu. De aceasta data, locul a fost impartit in doua, datorita reliefului. Astfel, cele doua bazine de la Vitezda, amenajate, au fost despartite printr-un dig zidit din piatra.
In jurul celor doua bazine se aflau coloane de sustinere. Bazinul cel mare avea o lungime de 120 de metri si o latime de 50 de metri, in vreme ce bazinul cel mic avea o lungime de 120 de metri si o latime de 15 metri.
Mai tarziu, intre anii 150-70, locul cu pricina a fost extins si transformat intr-un centru de tratament. In urma excavatiilor efectuate in anul 1956, arheologii au scos la lumina ruinele unor cladiri din perioada respectiva, considerate a fi cele in care s-a amenajat centrul.
In perioada de ocupatie romana, scaldatoarea Vitezda si-a pierdut din importanta de odinioara. Astfel, cand Irod cel Mare a construit un nou sistem de apeducte, putin mai spre nord de Vitezda, aceasta din urma a ramas parasita.
Pana in secolul al V-lea, locul a mai fost folosit totusi ca baie publica, apele de aici, putine insa, fiind renumite pentru puterea lor tamaduitoare. Tot in perioada romana a avut loc si minunea savarsita la Vitezda de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Povestind minunea, Sfantul Ioan Evanghelistul aminteste ca scaldatoarea de la Vitezda avea cinci pridvoare. Aceste pridvoare au fost scoase la lumina de arheologi.
In anul 44, Irod Agrippa a construit in apropiere un nou zid, lucru ce a dus la oprirea definitiva a alimentarii cu apa a scaldatorii de la Vitezda. La ceva timp dupa aceea, romanii au construit foarte aproape de Vitezda un templu pagan, inchinat zeului Asclepios, un erou grec, devenit zeu al medicinii si al vindecarii, sau egipteanului Serapis.
In vremea de ocupatie bizantina, scaldatoarea de la Vitezda a devenit un mare centru crestin de pelerinaj. In perioada anilor 422-458, cand Iuvenalie era patriarh al Ierusalimului, in apropierea scaldatorii a fost zidita o mareata biserica bizantina (45 x 18 metri). Aceasta structura de piatra era sustinuta de sapte arce, fiind construita peste digul central si peste bazinele de apa.
Catedrala bizantina de la Vitezda a fost inchinata Maicii Domnului din "Probatic", adica din "Scaldatoare", aceasta aparand si in renumita harta in mozaic, datand din secolul al VI-lea, pastrata pana astazi in Biserica din Madaba. Basilica a fost distrusa in anul 1010.
In perioada cruciatilor, dupa cucerirea orasului, in anul 1099, se va dori rezidirea maretei basilici, insa lucrul necesita mari eforturi materiale. Astfel, acesteia i se va adauga numai o smerita si noua capela, avand o lungime de 20 de metri si o latime de 10 metri. Tot acum, locul va deveni manastire. Mai tarziu, prin anul 1140, ei vor ridica o noua si mareata basilica, in partea sud-estica a capelei, inchinand-o Sfintei Ana, mama Maicii Domnului.
Fantanile de la Vitezda au fost excavate in anul 1956.
Teodor Danalache
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius