Ceauşescu, în căutarea petrolului algerian

[altmariuspoliteia]

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ceausescu-in-cauta...

 Ilarion Ţiu

În perioada 11-16 martie 1972, Nicolae Ceauşescu a vizitat Algeria. Liderul de la Bucureşti dorea să importe petrol ieftin, pe care să-l plătească la schimb cu autoturisme „Dacia“, maşini de teren „ARO“ şi tractoare.

Prima ţară vizitată de Ceauşescu în turneul din primăvara anului 1972 a fost Algeria. Statul nord-african îşi obţinuse independenţa în 1962, după un dificil război de gherilă al Frontului de Eliberare Naţională cu autorităţile coloniale franceze (1954-1962). În iunie 1965, ministrul apărării Houari Boumédiènne a preluat puterea, instalând un regim unipartidist de sorginte socialistă. Boumédiènne a căutat să colaboreze cu statele comuniste, în condiţiile în care îşi stricase relaţiile cu lumea capitalistă datorită naţionalizărilor post-coloniale.

Consultanţă în domeniul petrolifer
România stabilise relaţii diplomatice cu Algeria la 20 martie 1962. Ambasada la Alger a fost inaugurată un an mai târziu, în martie 1963. Statul nord-african nu şi-a deschis o reprezentanţă la Bucureşti, folosindu-se de ambasadorul Algeriei de la Belgrad. Dar relaţiile economice au funcţionat. Prin acordul din 29 martie 1968, România a creditat Algeria cu 30 milioane lei valută, reprezentând exporturi de produse industriale.
Algerienii aveau nevoie de consultanţă şi investiţii mai ales în minerit şi extragerea petrolului. În 1968, România a livrat patru instalaţii de foraj pentru exploatarea bogatelor zăcăminte de ţiţei. Guvernul algerian a fost mulţumit de produsele româneşti, decizând extinderea colaborării prin trimiterea unor specialişti în domeniul petrolifer. Prima echipă de 35 consilieri a ajuns în 1968. Ei au fost ofertaţi cu posturi de conducere în întreprinderile petrolifere, pentru a-i înlocui pe americani şi francezi. În 1969, algerienii au solicitat încă 70 de specialişti.

Piaţă de desfacere pentru industria auto
Ceauşescu a decis ca primă oprire a turneului african Algerul. În planul de export cu Algeria pe anul 1972 se contractaseră mărfuri în valoare de 22, 8 milioane dolari, cu perspective de export a 200 autoturisme „Dacia 1300“, 200 maşini de teren „ARO“ şi 200 tractoare, în valoare totală de 30 milioane lei valută.
România se implicase şi în proiectele miniere ale ţării. Geologii români prospectau resursele de cupru, minereu radioactiv, sare şi marmură. Algerienii doreau colaborări şi în domeniul construcţiilor, solicitând 10 specialişti pentru noile edificii din capitală şi participare la construcţia a patru fabrici de cărămidă. Pentru supraînălţarea barajului Ksob au cerut 65 de ingineri. Mulţumiţi de aportul românilor la complexul petrochimic de la Skikda, algerienii doreau dezvoltarea colaborării şi în proiecte de infrastructură, precum extinderea căii ferate şi a reţelei de şosele.

Proiectul lui Ceauşescu privind societăţile mixte
Cu tot entuziasmul mare, guvernul de la Alger nu dispunea de fonduri. Însă România livra produse industriale pe credit, primind la schimb materii prime. Proiectul lui Ceauşescu pentru Africa era un program de dezvoltare a relaţiilor economice prin constituirea unor întreprinderi mixte pentru exploatarea resurselor naturale ale acestora (în primul rând petrol), ceea ce-ar fi condus la recuperarea investiţiilor româneşti. Soluţia întreprinderilor mixte se voia una reciproc avantajoasă, contrar politicii coloniale de exploatare a resurselor africane.
Ceauşescu a aterizat la Alger pe 11 martie 1972. Convorbirile oficiale au fost programate pentru a doua zi. Pe 13 martie delegaţia română s-a deplasat în oraşul Constantine, pentru a vizita uzina de tractoare şi şantierul universităţii. A urmat apoi o vizită la complexul petrochimic de la Skikda. Pe 14 martie Ceauşescu a fost dus în oraşul Hassi Messaoud, unde a inspectat sonda românească din baza de petrol „Repal“. Ziua de 15 martie a fost rezervată relaxării printr-o vizită la muzeul etnografic din Alger. După o întrevedere privată cu preşedintele algerian Houari Boumédiènne, Ceauşescu a plecat în Republica Africa Centrală.

Ceauşescu, „profesor“ de organizare socialistă a societăţii
La 12 martie 1972, Nicolae Ceauşescu a fost oaspetele preşedintelui Houari Boumédiènne. Acesta l-a întâmpinat ca pe un „confrate“ în lupta contra imperialismului, amintindu-i suferinţele îndurate din cauza francezilor, scoşi afară din ţară. Pentru „reconstrucţie în interesul poporului“ avea nevoie de sprijinul lui Ceauşescu, în spiritul consolidării socialismului în lume. Evitând orice referinţă la exploatarea franceză, Ceauşescu l-a asigurat de sprijin economic în reconstrucţia post-colonială.
I-a ţinut lui Boumédiènne şi un expozeu de economie politică socialistă aplicată în România unde, zicea el, s-a introdus conducerea colectivă.

Israelul – „al 52-lea stat al SUA“
Şeful statului algerian a fost mult mai preocupat să-l atragă pe Ceauşescu în discuţii privind conflictul arabo-israelian. În opinia lui Boumédiènne, Israelul era „al 52-lea stat al SUA“, a cărui politică afecta interesele popoarelor arabe. Statul evreu a fi fost o mare bază militară americană în Orientul Mijlociu, soluţia pentru rezolvarea diferendelor fiind apariţia unui stat palestinian, opina el.
Cu un discurs moderat, Ceauşescu a respins asemenea interpretări, menţinând linia declaraţiilor pe tot parcursul vizitei în Africa. Susţinea că România nu participase la dezbaterile din 1948 privind fondarea Israelului, aşadar nu avea nici o responsabilitate. Însă relaţiile internaţionale se bazau pe pragmatism. Statul israelian era o realitate şi trebuiau găsite soluţii care să-i mulţumească atât pe evrei, cât şi pe palestinieni. I-a reamintit lui Boumédiènne şi că România milita pentru retragerea Israelului din teritoriile ocupate, poziţie confirmată şi de documentele oficiale. În spiritul doctrinei româneşti, poporul palestinian avea dreptul să-şi hotărască singur destinul, ca de altfel toate popoarele ieşite din colonialism.

Ţinta schimburilor comerciale – 100 milioane dolari
La finalul discuţiilor, Nicolae Ceauşescu şi-a exprimat convingerea că vizita în Algeria putea impulsiona relaţiile economice, ţintind ca până în 1975 să atingă 100 milioane de dolari. Houari Boumédiènne l-a aprobat, parafând şi acordurile de constituire a unor societăţi mixte industriale şi de comerţ.