Gaudeamus – Cum îl aniversăm pe Eminescu

[altmariusliterar2]

 

Deși mi se par plictisitoare prin repetiție, textele care apar de ziua de naștere a poetului, cele în care Eminescu e glorificat ca un supercampion al literaturii române, își au și ele rostul lor. Chiar dacă nu spun nimic nou și adeseori sînt redactate într-un limbaj școlăresc sau constînd mai ales din superlative pioase. Întrebarea e dacă aceste texte sînt citite de poporenii pe care dacă-i întrebi pe stradă cine a fost Mihai Eminescu nu știu ce să-ți răspundă.

Cine sînt ăștia? Persoane care n-au fost alfabetizate, care depășesc o jumătate de milion din populația României și persoane semialfabetizate, al căror număr nu e cunoscut cu exactitate. Cei din urmă îți oferă răspunsuri dintre cele mai bizare despre ocupația lui Eminescu. Au auzit de el, dar nu știu de unde să-l ia, cum se zice. Anul trecut am făcut un sondaj personal, în cîteva zile însorite de toamnă, cu o singură întrebare, „Cine a fost Mihai Eminescu?” chiar pe strada din București care-i poartă numele. Am ales tineri, între 16 și 30 de ani, dar și cetățeni trecuți de această vîrstă, adică de peste 40 de ani. Cum nu era un sondaj făcut cum scrie la carte, ci  doar cu trecătorii de pe strada „Mihai Eminescu, poet” l-am păstrat atunci doar pentru mine, la categoria „vox pop”.

Dintre cei 250 de subiecți, peste 70 la sută dintre trecători știau că Eminescu a fost un poet român. În schimb, peste 25 la sută susțineau despre el că a fost: a.Om politic, b.Nu știu, c. Nu mă înteresează.

Asta m-a făcut să-mi amintesc de ceea ce făceam în copilărie, la Școala 71 de pe strada Mîntuleasa, din București, în ziua de 15 ianuarie. Directoarea școlii, bătrîna doamnă Elena Măinescu, ne aduna pe toți în careu și ne spunea cine a fost Eminescu. Apoi noi recitam poezii din opera poetului, iar cîțiva din clasele mari, a șaptea sau a opta, citeau cîte o compunere despre poeziile sau despre viața Autorului. Asta se întîmpla în fiecare an, imediat după vacanța de iarnă, iar ceremonia era atît de strictă, încît chiar și profesorii care nu aveau ore în ziua aceea participau la ea. Pentru noi, elevii, ziua de 15 ianuarie, însemna o competiție terbilă, să fim aleși să recităm din Eminescu sau să ne citim compunerile în fața celorlalți.

Clădirea Școlii 71 a fost demolată după revoluție, deși era monument istoric. În locul ei e o groapă în care au crescut mărăcini și lemn cîinesc.

„Copii, azi îl aniversăm pe cel mai mare poet al României, pe Mihai Eminescu!” ne spunea, cu voce solemnă, doamna Mîinescu pe vremea cînd ziua lui Eminescu încă nu era sărbătorită oficial, dar ea era convinsă că așa se cade.

Nu știu în cîte școli se mai face asta, dar ce competiție era la noi la școală să recităm din Eminescu și să ne citim compunerile despre el, în acea zi în care toți ne simțeam discipolii poetului.

Cristian Teodorescu

- See more at: http://radioromaniacultural.ro/gaudeamus-cum-il-aniversam-pe-emines...