Fostele clădiri de pe traseul Bulevardului Unirii (I)

[Bucuresti]

 03 septembrie 2010  G. Graur [Aventurierul] 

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2010/09/fostele-cladiri-de-pe-tr...

Între Piaţa Constituţiei si Piaţa Alba Iulia, pe axa vest-est, se întinde cel mai nou şi mai somptuos bulevard al capitalei, numit acum Unirii. Conform datelor de care dispun, lungimea lui totală ar fi de circa 2800 de metri, cu 1 km mai lung decat Champs Elysee. Numit iniţial Victoria Socialismului, el realizează o legătură rutieră importantă intre cartierele din vest (Drumul Taberei, Militari) si cele din est (Mihai Bravu, Titan).

După cum se poate observa pe hartă, primul segment al bd. Unirii leagă Palatul Parlamentului (fosta Casă a Republicii) de Piaţa Unirii. Are o lungime de 800 de metri şi o înclinare de 7 grade faţă de axa est-vest, aceasta datorându-se faptului că i-a fost aleasă ca reper linia Spaiului. Alegerea a influenţat ulterior şi orientarea Casei Republicii, precum şi pe cea a restului bulevardului spre est, care nu mai corespund perfect punctelor cardinale.

Chiar la începutul său, din Piaţa Constituţiei, noul bulevard a făcut o victimă, respectiv biserica Albă-Postăvari, care a fost demolată în ziua de 18 martie 1984, întrucât nu s-a găsit nici o modalitate de translatare a ei:

Pentru a înţelege mai bine configuraţia zonei peste care a trecut bulevardul, vă propun să analizăm o imagine panoramică, surprinsă de arhitectul Gh. Leahu în aprilie 1977 de pe blocul turn din Piaţa Naţiunile Unite:

Ca punct de reper vom lua clădirea şcolii generale nr. 122, aflată fix pe traseul viitorului bulevard, şi ale cărei laturi indică cu o bună aproximaţie direcţia acestuia. În dreapta ei, spre vest, se întindea primul segment al străzii Cazărmii aflat, împreună cu biserica, pe locul Pieţei Constituţiei. Spre sud, adică undeva în stânga şcolii şi mai sus, se găseau o parte din chiliile mănăstirii Antim şi clădirile liceului economic nr. 1 (actual Mihai Eminescu).

Tot în stânga şcolii, dar către est, se observă un bloc cu 6 etaje aflat pe str. Sfinţii Apostoli nr. 57, la colţul cu str. Orfeu. Văzută mai de aproape (probabil de pe terasa unui bloc aflat pe str. Poenaru Bordea), intersecţia arăta astfel:

Iată o imagine a şcolii privită din partea opusă, respectiv dinspre str. Logofătul Nestor (Dan Vartanian):

În stânga avem blocul scriitorilor, aflat pe str. Gh. Petrescu (rămas în picioare), în mijloc apare o frumoasă vilă cu etaj stil art-deco (demolată bineînţeles), apoi spre dreapta erau şcoala, o vilă cu etaj stil neo-românesc (dispărută) şi palatul Sfântului Sinod, care urma să fie mutat din loc.

Iată o imagine mai de aproape a vilei cu etaj, care se găsea pe str. Petre Locusteanu nr. 4

Undeva în dreapta, peste imaginea blocului se suprapune o clădire albă mică, aflată pe strada Antim la nr. 14.

În cartea lui Andrei Pandele „Casa Poporului – un sfârşit în marmură”, există o fotografie făcută exact de pe locul şcolii generale, imediat după demolarea acesteia:

Era vorba de o etapă preliminară a trasării bd. Unirii (febr. 1984), înainte de începerea construirii blocurilor. Ceea ce se vede acolo, în prim-plan, sunt câteva clădiri masive aflate pe strada Emigrantului (ramură din Antim), distruse apoi după câteva luni.

Revenind la mănăstirea Antim, vă rog să priviţi această imagine în acuarelă, realizată de arhitectul Gh. Leahu:

Edificiile din jumătatea stângă au dispărut – este vorba de o parte a chiliilor şi de cuhnia (bucătăria) mănăstirii. Biserica a rămas pe loc, iar palatul sinodal a fost deplasat spre dreapta cu 28 metri.

Pe traseul bulevardului s-a aflat şi biserica Sf. Ilie-Rahova:

Ridicată de călugărul Isaia Novăceanu între 1745-1748 şi afectată ulterior de 2 cutremure, ea a fost refăcută în 1838 sub înfăţişarea actuală. Rămasă stingheră în mijlocul viitorului bulevard al Victoriei Socialismului, este translatată la 51 metri distanţă spre sud şi plasată pe un segment al străzii Sfinţii Apostoli, denumit Silvestri.

Tot printre picturile lui Gh. Leahu o găsim şi pe aceasta:

Ea prezintă un segment al Căii Rahovei, aflat în spatele Spitalului Brâncovenesc. Semaforul se afla la intersecţia cu str. Poenaru Bordea (spre  dreapta) şi Bibescu Vodă (stânga). În plan secund avem începutul străzii Sf. Ilie.

Din partea opusă, situaţia se prezenta în felul următor (Dan Vartanian – album Flickr):

După imobilele cu 2 etaje, pe dreapta, se ajungea la biserica Domniţa Bălaşa.

Iată şi o fotografie a spitalului Brâncovenesc, aflat pe bd. George Coşbuc:

Construit în mai multe etape, între 1838-1904, era considerat cel mai bun spital de urgenţă al Capitalei, aici lucrând medici deosebit de competenţi, care ulterior au fost repartizaţi pe la celelalte unităţi sanitare. Deşi în proiectul iniţial nu era propus pentru demolare, o schimbare de ultim moment a unghiului bulevardului l-a condamnat la moarte fără drept de apel. La fel s-a întîmplat şi cu casa arhitectului Cezar Lăzărescu, primul şef de proiect al Casei Republicii. La auzul veştii, acesta a făcut infarct, iar locul său a fost luat de către Anca Petrescu.

La colţul bd. Coşbuc cu str. Bibescu Vodă, peste drum de Spit. Brâncovenesc, se afla hanul lui Avram (foto Cristian Popescu):

Construit în jurul anului 1780 şi consolidat în secolul următor, acest han, devenit apoi hotel, a rezistat în mod remarcabil mai bine de 200 de ani, fiind răpus în cele din urmă de către buldozere în decembrie 1983, ca o consecinţă a construcţiei noului centru civic.

În cartea „Bucureşti – arhipelag”, acelaşi autor ne prezintă o zonă a Pieţei Unirii, astăzi dispărută, aflată pe locul rondului din jurul fântânilor arteziene nou-create, către Patriarhie:

Imaginea este de la colţul străzilor Bibescu Vodă şi Ienăchiţă Văcărescu, din data de 8 oct. 1985. În plan îndepărtat se vede blocul de la colţul bd. Regina Maria (fost Coşbuc), aflat atunci în fază de construcţie, şi care se ridica exact pe locul Hanului lui Avram, pomenit mai sus.

O ultimă fotografie a lui Cristian Popescu din 25 febr. 1985 ne prezintă o perspectivă, acum pierdută, asupra Pieţei Unirii:

Este realizată pe Calea Şerban Vodă, înaintea intersecţiei cu str. Bibescu Vodă. După o uşoară curbă la dreapta, începea piaţa, în configuraţia rămasă de pe timpul lui Carol al II-lea. Pe fundal se poate observa silueta magazinului Unirea.

Ar fi de precizat faptul că, în varianta iniţială, bd. Unirii ar fi trebuit să se termine în Splai, rămânând cu o lungime de 800 de metri, dar aceasta n-a fost pe placul lui Ceauşescu, care s-a răzgândit şi a cerut prelungirea lui dincolo de magistrala nord-sud cu încă 2 kilometri.

Calvarul Bucureştiului începuse.