Germania nu si-a platit niciodata datoriile...

[Marian Nencescu]

http://voxpublica.realitatea.net/business-economie/germania-chiar-n...

Thomas Piketty, economistul star, o zice clar, într-un interviu pentru Die Zeit. Şi trebuie spus aşa de clar: e vorba de o ignoranţă conservatoare crescîndă, cu nucleu german, care sprijină în mod nelegitim şi ştergerea istoriei, şi neştergerea datoriilor. Piketty mai cere o luare în calcul a restructurării datoriilor pentru mai multe ţări. Ori începem să presăm pentru o Uniune Europeană de-birocraizată, de-troikizată, ori pierdem timpul alergînd să plătim rente pentru pături de aleşi, privilegiaţi etc.

Zeit: N-ar trebui să-şi plătească datoriile?

Piketty: În cartea mea povestesc despre istoria avuţiilor, inclusiv cele ale naţiunilor. Ce m-a surprins chiar în timp ce scriam a fost căGermania e chiar singurul exemplu de ţară care de-a lungul istoriei nu şi-a plătit niciodată datoriile externe. Nici după primul, nici după al doilea Război Mondial. Totuşi, au reuşit frecvent să determine alte naţiuni să plătească, aşa cum s-a întîmplat după războiul franco-prusac din 1870, cînd au cerut despăgubiri masive şi le-au şi primit. Statul francez a suferit timp de decenii din cauza acestei datorii. Istoria datoriilor publice e plină de ironii. Foarte rar are de-a face cu ideea noastră despre lege şi ordine.

Cînd aud germanii zicînd că ţin la o fermitate morală în ce priveşte datoria şi că vor ca datoriile să fie date înapoi, mă gîndesc: ce glumă! Germania chiar este ţara care nu şi-a plătit niciodată datoriile. Nu are căderea să le ţină lecţii altor naţiuni.

Zeit: Ne spuneţi că statele care nu-şi plătesc datoriile sînt învingătoarele?

Germania chiar este un astfel de stat. Dar staţi: istoria ne arată două căi pentru state de a ieşi din starea de datornic. Una a fost demonstrată de imperiul britanic în secolul 19 după războaiele costisitoare duse cu Napoleon. Este metoda lentă care e acum recomandată Greciei. Imperiul şi-a plătit dătoria strict prin disciplină bugetară. A funcţionat, dar a durat foarte mult. Timp de peste 100 de ani, britanicii au renunţat la 2-3 procente din economia lor pentru a-şi plăti datoriile, adică mai mult decît au cheltuit pe şcoli şi educaţie. Nu trebuia să se întîmple atunci, n-ar trebui să se întîmple nici acum. A doua metodă e mult mai rapidă. Germania a arătat-o în secolul XX. În esenţă, se bazează pe trei componente: inflaţie, taxe speciale pe bogăţia privată şi scutirea de datorii.

Zeit: Deci ne spuneţi că “miracolul economic” s-a bazat exact pe tăierea datoriilor pe care i-o refuzăm Greciei azi.

Exact. După ce războiul s-a terminat în 1945, datoria Germaniei creştea la peste 200% din PIB. Zece ani mai tîrziu, a mai rămas foarte puţin din ea: datoria mai era doar de 20% din PIB. În acelaşi timp, Franţa a reuşit o mişcare similară. N-am fi reuşit niciodată o reducere atît de spectaculoasă apelînd la disciplină financiară aşa cum o cerem Greciei. Amîndouă statele, Franţa şi Germania, au folosit metoda a doua folosind cele trei componente pe care le enumeram mai sus. Gîndiţi-vă la înţelegerea cu privire la datorii de la Londra în 1953, cînd 60% din datoria Germaniei a fost anulată, iar datoriile interne au fost restructurate.

Zeit: Credeţi că noi, germanii, nu sîntem destul de generoşi?

Despre ce vorbiţi? Generoşi? În prezent, Germania profită în momentul ăsta de Grecia.

Zeit: Ce soluţie propuneţi pentru această criză?

Avem nevoie de o discuţie despre toate datoriile Europei, exact ca după al doilea Război Mondial. o restructurare a datoriei, nu doar în Grecia dar şi în alte ţări europene e inevitabilă. Am pierdut 6 luni în negocieri complet netransparente cu Atena. Eurogrupul spune că Grecia atinge 4% din GDP surplus bugetar şi că în felul ăsta îşi va plăti datoria în 30-40 de ani. De fapt, vor avea 1% în 2015, 2 procente în 2016. Deci e ridicol! Plata datoriei nu se va face niciodată.

Zeit: Şi ce se va întîmpla după aceste tăieri majore?

Va fi nevoie de o nouă instituţie europeană ca să determinăm maximum de deficit ca sa evităm re-creşterea datoriilor. De exemplu, ar putea fi o comisie în Parlamentul European formată din membri ai parlamentelor naţionale. E o greşeală enormă să continuăm să subminăm democraţia europeană, adică exact ce face Germaniei, să insişti să ţii state în penurie impusă de la Berlin.

(interviul în engleză, aici)

Piketty dă un semnal important din vîrful piramidei celebrităţii.

Nu trebuie să uităm semnalul votului grecesc: debutul unei politici anti-Troică la nivel european. Anti-austeritate nu înseamnă doar iertări de datorii. Le iertăm degeaba dacă începem iar valsul finanţelor cu trei viteze, dacă vom continua ipocrizia segregărilor europene între scutirile de taxe, încurajarea metropolelor şi prezervarea unor bazine de muncă ieftină fără drepturi. Europa socială înseamnă mai mult decît spune Piketty. Dar sînt şi nervii ăştia cu motor istoric un început