Padurea Baneasa este pentru bucuresteni cea mai intinsa zona verde si cea mai apropiata fata de oras. Aceasta se desfasoara latitudinal aproximativ intre strazile Jandarmeriei – Privighetorilor si Soseaua de Centura (sectorul Otopeni) si se continua spre est cu Padurea Tunari, de care nu o desparte decat o strada ingusta ce face legatura intre Gradina Zoologica si complexul Greenfield Residence. Este “taiata” in doua de Soseaua Bucuresti-Ploiesti (DN1), a fost “rontaita” pur si simplu, in ultimii 20 de ani, de catre dezvoltatorii de ansambluri rezidentiale si alte obiective, insa chiar si asa Padurea Baneasa ramane cel mai intins spatiu verde de pe teritoriul administrativ al Bucurestiului, depasind de 3-4 ori parcurile Herastrau si Tineretului.
Aproape de liziera sudica a ceea ce a mai ramas din Padurea Baneasa, in extremitatea nordica a Bucurestiului, descoperim o cladire abandonata bine ascunsa de ochii trecatorilor, desi aceasta se afla la numai 50 de metri de proaspat-reabilitata Alee Padina. Artera margineste la nord Academia de Politie si face legatura pe directia vest-est intre Soseaua Bucuresti-Ploiesti (Tiriac Auto) si Gradina Zoologica. In dreptul celei mai avansate cladiri ale Academiei de Politie, la 600 de metri est de DN1, se afla capela bancherului Mauriciu Blank, monument istoric construit in anul 1927 de arhitectul Duiliu Marcu, in interiorul caruia se afla mormintele profanate ale familiei.
imagine (si bibliografie): Arhitectura – acad. Duiliu Marcu, ingrijit de Adrian Oprea, Editura Tehnica, 1960
Arhitectul si academicianul Duiliu Marcu, autor al unor cladiri ca Academia Militara din Bucuresti, Palatul Victoria sau Politehnica Timisoara, a construit capela intr-o maniera simpla, fara ornamente, punand in evidenta valoarea plastica deosebita a materialelor de constructie. Cladirea a fost proiectata pentru a putea adaposti 5 locuri de morminte incastrate la parter si alte 5 sarcofage din piatra, asezate deasupra mormintelor. Astazi, in interior, exista 3 astfel de sarcofage, amplasate central, dintre care cel din mijloc (al sotiei Bettina Blank) a fost cel mai deteriorat, piatra funerara fiind aproape distrusa, conform unei imagini de pe blogul MONUMENTUM.
Contrafortii, in numar de 12, sustin calota sferica din piatra (cupola). Peretii interiori au fost realizati din gresie calcaroasa extrasa de la cariera Baschioi (Nalbant, jud. Tulcea), iar podeaua din placi de marmura. Fatadele au fost executate din caramida aparenta, aleasa special pentru acest monument. Din motive necunoscute, cele 12 medalioane circulare care trebuiau sa intregeasca exteriorul capelei nu au mai fost montate, nici fabricate, astfel ca lacasele special concepute pentru acestea au ramas goale. Panoul de deasupra usii, care continea o inscriptie, a fost si el deteriorat de-a lungul vremii, astfel ca acesta a ramas alb. Usa a fost executata din fier forjat, amintind de arhitectura romaneasca veche.
In prezent, capela familiei Blank se afla pe terenul si in administrarea Ocolului Silvic Bucuresti, apartinator R.N.P. Romsilva. Usa din fier forjat este ferecata cu doua lacate, dar interiorul poate fi admirat prin grilajul acesteia.
Mauriciu Blank (1848-1929) a fost un bancher roman de origine evreiasca, care impreuna cu angajatorul sau, Jacob Marmorosch, a pus bazele Bancii Marmorosch – Blank, cu sediul in palatul omonim de pe strada Doamnei din Bucuresti (1923). Acesta se tragea dintr-o familie de evrei sefarzi (de rit spaniol), emigrata in Romania in secolul XVIII, tatal sau fiind Lebu Blanco. Mauriciu Blank si-a inceput activitatea de comerciant chiar pe strazile Bacani si Blanari din centrul istoric al capitalei, ca zaraf si camatar, intr-o casa din sirul de pravalii al celor doua stradute.
In anul 1863, Blank a fost angajat de Marmorosch la firma sa de negot si imprumut de bani, care in anul 1875 s-a transformat in Banca Marmorosch, Blank & Co.. In tot acest timp, Mauriciu Blank a devenit partas la castig, in timp ce patronul Jacob Marmorosch s-a retras la Viena, lasandu-l pe Blank la conducerea bancii. Banca comerciala Marmorosch – Blank era in anul 1920 cea mai puternica din Romania, avand sucursale si in strainatate, la New York, Paris, Viena si Istanbul. Declinul bancii a inceput aproape imediat dupa moartea lui Blank, o data cu criza economica din 1930, cand a intrat in faliment. Banca s-a mentinut cu ajutorul statului pana in anul 1948, cand a fost nationalizata.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius