CEL CARE SEPARĂ - tabletă - CEZARINA ADAMESCU

[adamescu cezarina victoria]

CEL CARE SEPARĂ

– tabletă -

Lumea împărţită în tabere. Nu de pictură, nu de sculptură, nu de poezie sau proză. În tabere politice. Pro sau contra. Cu marinarul sau fără.
Eu sunt pentru contra. Că dacă eram pentru-pentru o duceam altfel. Dar, din totdeauna am pactizat şi coalizat cu cei necăjiţi. Cu milioanele de oameni simpli care sunt la limita supravieţuirii. Sau sub ea.
Unii sunt chiar din familia mea. Trăiesc din pensii mizere, după ce au muncit toată viaţa. N-au ştiut să fure, să jecmănească, să escrocheze. N-au ştiut să ceară privilegii dacă nu li se cuveneau. Au trăit cu porţia. Acum trăiesc cu resturi. Cinstea – apanajul celor puţini, a ajuns fată-n casă. Cenuşăreasă. Servitoare. Nu-şi va găsi niciodată condurul. Nici prinţul nu va veni să o caute, să-i probeze pantofiorul.
Acum, sunt sub limită. Învinşi de sistem. Învinşi de cei puţini şi şmecheri. De cei care rânjesc tot timpul. De cei care persiflează. Care nu ţin cont de valoarea umană, de spirit, de Dumnezeu. Care distrug tot ce e bun şi frumos. Ca un făcut.
Eu nu mă pot plânge de situaţia mea materială. Am muncit, primesc rodul muncii mele de zeci de ani. Puţini, dar sunt ai mei.
Dar mă uit cu disperare în jur. Cei mulţi sunt la capătul capătului. Adică al răbdării. Dispearea lor a ajuns pe culmi. Pe Everest. De acolo, numai la Dumnezeu se mai poate ajunge.
Oameni stresaţi de muncă, de facturi, de datorii pe la bănci, de taxe uriaşe care depăşesc cu mult veniturile. Oameni care nu ştiu să fure. N-au învăţat încă. Dar nu e mult până vor fi nevoiţi. Sunt ţări în care oamenii devin canibali. Îşi mănâncă propriii copii, după ce au epuizat totul: copaci, rădăcini, iarbă, clisă. Ferească Dumnezeu!
Nebuneala a atins cote maxime. Stai şi te cruceşti. Te doare mintea. Dar mai mult, te doare inima. Am trăit mai multe regimuri. Nici unul nu a fost atât de înverşunat. Poate doar comunismul, la începutul lui glorios, când prigoneau şi arestau românii pentru că nu voiau să se înfrăţească.
În fine, haosul e în floare. Românii s-au împărţit. Pe acelaşi trotuar stau şi cei pentru şi cei contra. Sunt buni, sunt răi? Sunt amestecaţi. Din te miri ce, se iau la harţă. Sar scântei. Iese tămbălău. Nici ei nu mai ştiu motivul. Nu mai ştiu nici măcar în ce tabără sunt. În cea pentru sau în cea contra. Sau pe la mijloc. Aproape că i-a îndobitocit starea actuală a naţiunii. Nu mai ştiu ce să creadă. Şi nici în cine să creadă. Oameni dezamăgiţi crunt. Fiecare dezamăgeşte pe cineva. A ajuns aproape o regulă.
Şi eu dezamăgesc şi sunt dezamăgită. Asta-mi creează o stare de angoasă. Anxietatea se întinde şi se lăţeşte. Are gustul sălciu. Nu ştii de unde vine. Nici când va pleca. Paliative? Nici măcar muzica. Nici măcar poezia. Nici măcar arta plastică. Răspunsuri la întrebări nerostite.
În ce gaură fără fund ne-am prăbuşit?
În aceeaşi casă, sub acelaşi acoperiş, stau la fel, unii pro şi alţii contra.
Cearta nu mai conteneşte. Se spun vorbe aspre, nemeritate. Dihonia s-a instalat în suflete.
Cel care separă, tatăl munciunii, rânjeşte. Ce căutăm noi în ecuaţia asta? Noi vom fi nevoiţi să-i suportăm rânjetul.

21 august 2012, ora 22,53
CEZARINA ADAMESCU

[altmarius]

Va multumesc!

[adamescu cezarina victoria]

Şi eu. De multe ori, un "mulţumesc" valorează cât o mie de pagini sterile.
Noi trebuie să vă mulţumim în fiecare zi pentru bogăţia informaţională şi onestitatea cu care ne oferiţi cele mai interesante ştiri şi ne puneţi la curent cu toate noutăţile.
Cu preţuire, Cezara

[Virgil Sandu]

Ce trista si lipsita de demnitate poate fi o victorie ,impotriva a milioane de votanti .
Prin masinatiuni si chichite avocatesti .Nu l-am inteles pe Emil Constantinescu,cand afirma ca a fost invins de servicii..
Se va intoarce marele papusar dezbinator ,la privilegiile si bagheta magica . Va imparti favoruri si beneficii la slugi . Ne va citi din carticica ,va promite credulilor raiul siabundenta . Se va impauna cu victoria si va premari democratia .Sa te cateri prin astfel de metode,trebuie sa fii complet de rusine ,obraz si cinste . Si nu de azi de ieri ..
Sa nu uitam cum a alcatuit acele majoritati artificiale . Cu atragerea politicienilor din opozitie . Prin alcatuirea UNPR. . Creed ca deja cloceste alta majoritate parlamentara ,pentru falsificarea alegerilor din toamna ... Nu va sta cuminte la Cotroceni . Nu-i sta in fire . Si prea ne crede prosti .
Putem fi oricati . Si deja se mizeaza pe inutilitate ,absenteism si lehamite.... Sa fim co ochii pe el
Cat e prin preajma ,ATENTIE LA PORTOFEL

[adamescu cezarina victoria]

Da, domnule Virgil Sandu, aveţi dreptate deplină. Vă spun cu mâhnită convingere.
Îmi aduc aminte de un vechi canon englezesc pe care profesoara din clasa a IX-a ne punea să-l fredonăm pe şiruri de bănci: "Arde Londra, arde Londra / Aduceţi apă, aduceţi apă / Foc, foc, foc, foc / Şi noi n-avem apă!" Şi se tot repeta pe patru voci.
Da, n-avem destulă Dunăre să înecăm setea de putere a acestor oameni fără scrupule.
Dar, ne rămâne pipeta. Cărând apă cu ea, fiecare, vom constata, într-o zi, că s-a umplut din nou Dunărea. Şi corăbiile vor pleca din nou în larg.
Cu căpitani sau cu visele noastre.
Bine-ar fi să ne rămână, măcar visele neinfestate.
Cezara cu consideraţie,

[judit ionescu]

Gândurile dvs. sunt şi gândurile mele. Angoasa şi-a făcut culcuş în fiecare suflet, la început sub forma "fobiei de cutia poştală", care varsă zilnic facturi, ameninţări de tăiat, de suspendat, renegocieri de plată... Apoi afli că nici locul tău de muncă nu mai este stabil şi începi să te temi pentru ziua de mâine, căci familia are nevoie de casă, masă, haine(chiar dacă le iei de la alţii la subpreţ şi-o mai cârpeşti, mai modelezi ceva şi merge şi aşa un an) şi facturi, facturi, bănci, bănci, bănci, medicamente şi (Doamne fereşte!) tratamente. Dacă noapte te trezeşti din somn, simţi cum te atacă "dulapul cu gânduri şi griji" şi zorii îţi găsesc ochii împăienjăniţi de oboseală, de frământări. Te dor fălcile de atâta strâns din dinţi, şi nu-ţi mai descleştezi nici pumnii, fiindcă oricum se strâng automat la loc. Aţi spus "Atenţei la portofel". De ce? Ni le umple cineva în taină? Că de scos, ce să mai scoată? Deunăzi, la şcoală o candidată la repetenţie îmi "recita" rezumatul nuvelei "Moara cu noroc" de I.Slavici. Enunţa, că focul a mistuit tot răul din cârciuma lui Ghiţă şi atunci mi-am dat seama că asta ar fi o rezolvare. Hai, să ardem tot şi s-o luăm de la început. După cataclisme natura renaşte. Poate renaştem şi noi,"răzbin noi cumva la lumină"ca Iona, în drama lui M.Sorescu.

Aş completa şi gândurile domnului Virgil Sandu. Scriitorul maghiar Tamasi Aron, a scris de prin anii 1920 o nuvelă simbolistă intitulată "O înviere obişnuită".Tată şi fiu, oameni paşnici şi cu frica lui Dumnezeu, au răbdat toată viaţa greutăţile în speranţa că pe lumea cealaltă vor primi răsplata pentru suferinţele lor. Ziua cea mare sosit şi toate scheletele se încolonează, ca să ajungă la Judecata divină. Totuşi constată că cei care o duceau bine şi în viaţa pământeană se înghesuie şi aici în faţă şi beneficiază de tratament diferenţiat. Cei săraci sunt împinşi la margine şi desigur lumea nemulţumită se încleştează într-o bătălie crâncenă: zboară capete, oasele de femur devin arme... Atunci tatăl şi fiul ies din rând, se culcă la loc spunând, că nu mai vor să fie deranjaţi în linştea lor eternă de alte goarne ale Învierii, căci nimic nu s-a schimbat. Cam aşa se întâmplă şi pe la noi. În noiembrie, pot "trâmbiţa" verzi şi uscate, cine să-i mai creadă..?

[Virgil Sandu]

Da doamnelor . Noi romanii obisnuiti,activi sau pensionari ,suntem asaltati de Probleme . Apasarea permanenta a "fobiei cutiei postale ",grijile legate de sanatate si viitor .. Cand sa mai visezi ,sa speri si sa te inalti peste maruntele probleme ?
Toata ziua fac socoteli . Impart si planific putinele venituri Si nu am datorii sau rate .Dar daca as fi avut ?
Asa strang cureaua si sterg din liste articole ,pe care le consider filozofic ,ca inutile .Dar ,cand esti cap de familie,te poti "asupri" ,cel mult pe tine .Facturile si nevoile celor mici nu permit economisire . Si asta se rasfrange dureros in suflet . Si nu se poate arata . Nu te poti plange . Trebuie sa te arati puternic ,priceput si stapan pe situatie. ceilalti trebuie sa se simta ocrotiti ,la adapost si fara griji .
Mai putem visa la viitor ,normalitate si bunastare ,daca sunt strivit de micimea rezolvarii problemelor elementare .
Am citit recent un articol de Cartarescu . Sunt comparati romanii cu alti cetateni europeni . Se evidentiaza ca suntem nepoliticosi ,murdari ,violenti si artagosi .Nu stiu cum sunt altii; nu sunt un om umblat . Dar cum am ajuns asa? par'ca nu eram asa ...Eram renumiti ca ospitalieri ,veseli ,sinceri si apropiati .Cu nivelul nostru redus de trai ,cu traiul nostru simplu ,apasati de istorie si lipsuri . De sistemul totalitar etc.
Acum ies in fata invartitii ,nepasatorii si neamurile proaste In politica demagogii ,arivistii si lipsiti de scrupule fac front comun in jurul contrabandistului cu trecut dubios
Inainte ceea ce se cheama INTELECTUALITATE era unita si lupta impotriva despotismului totalitarist. Impotrivire pasiva,inertiala ,prin bancuri sicomentarii subterane . Si sistemul a cazut . Ajutat mai ales de factori externi . Ce entuziasm si speranta a urmat . Si ce curent de opinie in favoarea alipirii la structurile Euroatlantice si Uniunea Europeana .Dar in douazeci de ani am ajuns cu economia la pamant ,fara perspective si plini de datorii.Un fel de colonie ,fara viitor ,buna de jumulit . In ultimii ani ,tot mai aservita ,fara avantaje in compensatie . Cine e vinovat ? . Cine ne minte ? cine ne vinde ?
Cine e jupanul? Si cui ii foloseste ?
Barosso Merkel si Gordon au dat ordine clare inainte de acest scrutin .Impunerea cvorumului,in conditiile boicotului PDL,UDMR,si PPDD,absenteismului si nepasarii diasporii.
Cu manevrele si cardasia CCR . Si acum boicotul CSM impotriva numirii Monei Pivniceru.
Ascultarea permanenta a telefoanelor ,difuzarea asa numitelor " stenograme " ,cozile de topor ...
Sunt trist ca ,probabil contra anumitor avantaje ,oameni de cultura valorosi fac zid in jurul marinarului .
Liiceanu ,Plesu,Patapievici ,Tismaneanu si altii . Si acum Cartarescu . Mai voalat ,mai subtil . Prin invaluire .Lansand perdele de fum
De ,oameni scoliti ! Dar ce cauza murdara sustin ...
Mi-am dat drumul la gura . Dar ,cel putin ,ma simt usurat ..
Cer scuze ,daca am suparat pe cineva

[Virgil Sandu]

AM GASIT ARTICOLUL LUI CARTARESCU

Mircea Cartarescu

Daca traiesti numai in Romania, e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme
indelungata, in tara, e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva.
In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.

Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi.
Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi.
In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir.
Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii sunt proprii calai si propriile victime intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica.

Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective.
Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai.
Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele si noii imbogatiti.

Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei.
Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata.

BASESCU E GENEROS ,CA DOAR NU DA DIN BANII LUI