Lilith şi Luna Albastră

[dordanaela]

Tu ne iubeşti - noi Te iubim. Aşa e firesc. Dar ce să facem păcătoşii de noi, vrem să ne iubim între noi, bărbatul şi femeia aşa cum Tu i-ai creat. Iar veşnicia Ta nu ne-a ajuns până acum. Suntem separaţi, ne căutăm şi ne despărţim, iar ne căutăm. După unii înţelepţi ai creat bărbatul şi femeia egali. Acelaşi lut, aceeaşi suflare. Prima femeie, Lilith , a fost învinuită de neascultare (care ?! ) faţă de Adam. Vorbea el într-una şi nu-l asculta ea?! Avea el urechi de auzit şoaptele ei?! Cine pe cine a ,,pârât” , păcătosule?! Şi…. Ştii tu la cine te-ai dus cu pâra?!
Nu, nu m-am apărat. Dezamăgirea era prea mare. I-am spus şi Lui că plec. V-am părăsit pe amândoi, ca să vedeţi cum este …fără Mine! Şi… cică am fost izgonită din Rai aşa că istoria a fost înscrisă fără mine. Alungată cu bună ştiinţă din ea. Atunci de ce a trimis emisari după Mine?! Să mă întorc…?! Ştii tu, dar ai uitat.
La începutul Timpului, Lilith a părăsit Raiul ,cu Adam cu tot, refuzând supunere. (nu şi ascultare, cum cred... unii. Paranteză necesară, ca să începem a spune lucrurilor, pe nume).
Dacă nu s-a înţeles cu Adam i-a fermecat pe demoni. Şi nu oricum. A fost recunoscută fără tăgadă, Prinţesă. Fără probe… iniţiatice.
Splendoarea pe care bietul Adam nu o recunoscuse, ochii demonilor o vedeau. O fi fost prea multă lumină în rai de tu, nătărăule, nu ai fost în stare să mă recunoşti?!
A doua nevastă, Eva, a fost creată la strigătele lui Adam că e singur, ca parte din el ( ,,ghimpele” din coastă, mai târziu ). Se spune că Lilith,, însoţindu-se” cu Şarpele ( cică , defapt, ea a fost) , l-ar fi ispitit pe Adam ( îi cunostea slăbiciunile ), pentru a fi izgonit şi el din Rai şi a –l avea lângă Ea pe pământ. Era Omu ei, nu?! Dar Ea a devenit ( sau era dintru începuturi?! ) Zeiţă – recunoscută de ceruri şi de infernuri. Putere nelimitată !
În afara Raiului, Eva a devenit casnică, Adam plecând mereu în căutarea primei lui femei: Lilith, perechea lui primordială, care nu a avut poftă să consume din fructul interzis !!! aşa că nu a devenit muritoare (sic).
Adam e şi el UNU /singur alergând mereu printre urmaşele Evei , căutând-o pe Lilith, în clipe de pierdere crezând că a şi găsit-o. De fapt hrănind aşa iadurile. Lilith nu ar putea concepe monştri fără sămânţa lui Adam. Şi aşa, demonii au o mamă…şi un tată !!! E în firescul firii! Dar fără tine, adame, ei nu s-ar naşte. Care femeie îndrăgostită nu doreşte un copil de la iubitul ei?! Precum în ceruri aşa şi pe pământ!
Uite aşa a fost ostracizată Puterea lui Lilith. Femeia în care Ea se întrupează să nu aibă curaj de a-şi ridica sufletul şi a-şi recunoaşte Măreţia.
Nopţile Lunii Negre, sunt numai ale Femeilor Lilith – deplina ei Putere şi … Singurătate. Până şi lupii sunt atraşi de mirajul ei. Urletele lor înfioară toată firea umană, dar ei o preaslăvesc pe Zeiţă, cum nimeni altul ( urâtule!) nu o mai face. Puterea femeii pământene devine atât de mare, încât ea însăşi e tulburată, neştiind de ce. Bărbaţii se foiesc încomozi în aşternuturile lor, căutând alinare de dor.
Luna Neagră a fost blestemată … să nu I se cunoască Puterea!!! Blestem care a înfricoşat, blestem de manipulat îndreptând spre suferinţă de mii de ani omenirea. Blestem în care de fapt se ascunde teama. Teama că, odată şi odată înţeleasă Puterea, femeia va redeveni Zeiţă. Dar tu?! Ţi-e teamă că îţi voi spune din nou pe nume?! Sunt răsuflarea din şoapta care alunecă fierbinte . Albastrul din adâncul nopţilor când pătrund în vâltoarea inimii tale şi te alin răcoritor până când zorii ne adorm în blânde suspine.
Focul imens aprins de Lilith, evident că pare înspăimântător. Tenebrele proprii devin înspăimântătoare în apropierea Ei, nelăsând pe mulţi să a.doarmă, doar/doar or deschide ochii şi poarta sufletului. Când Ea este pe deplin stâpână, frumuseţea Ei răpitoare nu o poate privi oricine. Vălul…Vălul lui Iisis a rămas (încă). Muritorii nu au ridicat, nici un colţ al lui măcar. Frică de tenebre? De necunoscut? Sau măreţia nu se potriveşte unui suflet chinuit de angoase, de deziceri, de sete de putere?!
Eu, UNA, cunosc Raiul dar şi Iadul. Sunt Stăpâna lor, îmi sunt supuşi, iar ţie, tie ţi-e frică de ei. Ba, şi de mine. Dacă ai şti …
Iubirea este stăpâna absolută a tot şi toate! Înaintea Ei îngenunchiază iadurile iar în ceruri toţi se ridică în picioare. Ţine minte asta.
Tu? mă cauţi într-una... Da! îţi voi spune tot, te voi învăţa şi pe tine.Dar...nu e Timpul, nu încă......Nu încă.

Focul aprins din Ea însăşi în nopţile de Taină Albastră! De câte ori nu am fugit înspăimântaţi unii de alţii, atunci când simţeam ,,pericolul” înălţării, necrezând că a venit timpul să ne regăsim?!. Şi, neştiind ce este zborul spre tării ( au avut alţii grijă să îl păstreze pentru ei, zicând că e periculos pentru fragila fiinţă umană, sau zicând că e …kâh!), zburăm pe orizontala meridianelor şi a curenţilor reci sau calzi, care ne poartă după voia lor. ?! Oare?! Pentru cei mai mulţi aşa este.
Şi, din când în când, Luna albastră bate în ferestre. Rar, să nu ne înspăimânte. Forţa ei este atât de mare, încât cataclisme au loc pe pământ, în suflete. Nu le ştim încă da de capăt. Şi, ne supărăm pe EA !!!
Teme-te de… Putere ! şi ni s-au acoperit ochii cu pâcla strălucitoarelor arene în care oamenii au învăţat să ucidă animale, devenind asemeni lor.
Şi, am invăţat să ne tememen. De propria ta… Putere - aşa a sunat verdictul, dar cine a mai fost atent, orbit de jocurile care satisfăceau o realitate creată de alţii?!
Pregătiţi-vă! Acum Lilith este în deplinătatea Puterii.
Apoi, va lăsa să fie adorată de Soare, lăsându-L , noapte de noapte, să o alinte, să o atingă cu razele lui, să o cuprindă într-o dulce îmbrăţişare, din ce în ce ai pătimaşă, pînă când toate Versurile vor fi luminate de Strălucirea Iubirii lor. El şi Ea- veşnici! Un unic astru devenit foc mistuitor în crucea nopţii.

Va fi în curând… Luna Albastră ! Singurateca Zeiţă va veni din nou în grădina viselor ei.
Dacă…. Dacă vre-un suflet ar primi-o, ca în vechile Temple… minunile ar fi.
Acum…Luna Albastră a Dorului, asta este încă!
Numai adorându-mă vei primi adorarea mea deplină. Numai Noi, ca la Începuturile Cerurilor.