Implinire- Primăvara Iubirii

[dordanaela]

Tăcerea sufletului arde piatra lespezilor grele care mă despart de Tine.
Flacără infinită din veacul infinit, cupola sufletului meu unde îmi ridic fiinţa de dor.
În năpraznicul iureş a firii mele care sunt uneori, învăţ să-­mi mărturisesc dragostea. Cuvintele mele ajung în tine, în adâncul minţii tale. Acolo se aprinde focul, în seninul înăţimilor tu mă poţi transforma prin numire/chemare, învelindu-­mă în mantie de purpură, ascunzându-­mă, taină în tine. Mă cunoşti, îmi simţi prezenţa. De mă poţi numi devin Femeia ta în veci.
Chemările mele sunt spirale ce pleacă din vârfurile degetelor când conturez limitele universului, pentru a nu te rătăci.
Întoarcere în Ţara de Nicăieri. Nu uitaţi: poveştile trăiesc atât timp cât credem în ele! E nevoie de credinţă, încredere… zâmbet de zâne şi IUBIRE pentru a serba sacralitatea dragostei de care ne­-a fost dor.
În Ţara de Nicăieri, timpul stă pe loc. Roua din cer a cărui taină a coborât în inimă, a devenit dragoste în care să vii. Viul chemării doar tu îl poţi spune. Atunci Iubirea devine Dragoste.
Trăiesc în focul prin care doar Iubirea poate să înalţe flacăra din mine. Îngerii din necuvintele mele rostite se vor transforma în spirala sunetului, reverberaţie din adâncul Tainei Tale.
Doar în sunetul/cuvânt al inimii, pot cuprinde dorul care naşte lumea din mine în armonii, pavăză a singurătăţii mele.
Privesc în afara mea. Nu văd pe nimeni. Privesc prin ochii Tăi şi lumea devine armonie necântată încă, îmbrăţişări – cuvânt rostit de palme tandre, de fuiorele albastre ale degetelor care îmi apleacă tâmpla fierbinte în inimă, împlinind Ritualul de contopire.
M-­ai trimis iubire pentru a deveni iubire. Taina femeii devine cercul manifestării Tale, care aprinde Focul Sacru din ruga palmelor. Primeşte iubire şi dor din fiinţa desprinsă din tine pentru a naşte lumea în care TU să fii de necuprins. Mă poţi chema, mă poţi înveli pentru a mai păstra iubirea sub pleoapele străvezii de lacrimile revărsate din mirul Înţelepciunii tale.
Învăţ misterul din puterea CUVÂNTULUI! ÎL chem în fiinţa mea, rug de aprindere a Flăcării Sacre.
Iar tu, domn pământean al dorului întrupărilor mele, fii liniştea din care să mă trezesc în zori de zi. Sau fii crepusculul în care îmi voi lăsa nefiinţa să plece pentru ultima oară.
Treptat, cerul din mine te cuprinde cu sfiala cea dintru începuturi.
TU eşti CUVĂNTUL prin care rostindu-­l, mă vei crea din nou.

Am muguri de lumină în păr, în trupul viu, legănat de vânturi calde în ceasul universului.
Trupul este strivit în iubire, strivit de buzele cerului, sărutul de culoarea cărnii din petalele ameţitor înmires-mate ale trandafirilor.
Uitarea lăsată în cărările uscate, în bocetul cetinilor ce mai respiră încă, sub poala zăpezilor risipite în uitare mai învie însă uneori. Arde dorul în gândul meu, arde cerul din mine, aprins de atingerea rămasă şi acum pe buzele mele, prelinsă în adâncurile unde cerul nu mai săruta pământul.
Am muguri de lumină în păr, în trupul viu, legănat de vânturi calde în ceasul universului.
Trupul este strivit în iubire, strivit de buzele cerului, sărutul de culoarea cărnii din petalele ameţitor înmires-mate ale trandafirilor.
Uitarea lăsată în cărările uscate, în bocetul cetinilor ce mai respiră încă, sub poala zăpezilor risipite în uitare mai învie însă uneori. Arde dorul în gândul meu, arde cerul din mine, aprins de atingerea rămasă şi acum pe buzele mele, prelinsă în adâncurile unde cerul nu mai săruta pământul.

☼

Am muguri de lumină în păr, în trupul viu, legănat de vânturi calde în ceasul universului.
Trupul este strivit în iubire, strivit de buzele cerului,
sărutul de culoarea cărnii din petalele ameţitor înmiresmate ale trandafirilor.
Uitarea lăsată în cărările uscate, în bocetul cetinilor ce mai respiră încă,
sub poala zăpezilor risipite în uitare mai învie însă uneori.
Arde dorul în gândul meu, arde cerul din mine,
aprins de atingerea rămasă şi acum pe buzele mele,
prelinsă în adâncurile unde cerul nu mai săruta pământul.

☼

[Nicoleta Cimpoae]

Să vă bucurați din plin de noua primăvară a naturii, a sufletului ... a iubirii!
Semn de plăcută lectură

[dordanaela]

Nicoleta Cimpoae. Multumesc pentru urări şi lectură, O primăvară cu noi aspiraţii, cu incredere că minunea începutului poate fi în orice clipă. Perseverenţă şi incredere să avem