"Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu." (I Corinteni 11, 12)
În epistola I către Corinteni, Sfântul Apostol Pavel restabileşte buna rânduială în cadrul comunităţii creştine proaspăt înfiinţate. Se pare că, abuzând de libertatea oferită prin botez şi înţelegând greşit egalitatea cu bărbaţii, unele femei se purtau necuviincios în adunări şi renunţaseră la văl în favoarea podoabelor şi a pieptănăturilor îndrăzneţe. După ce explică importanţa purtării vălului ca simbol al rolului secundar pe care îl are femeia în organizarea exterioară a bisericii, Sfântul Apostol mai face o precizare: "Însă nici bărbatul fără femeie, nici femeia fără bărbat, în Domnul" (11, 11).
Prin această afirmaţie fermă, Sfântul Apostol evită orice eventuală tendinţă a bărbaţilor de a se socoti superiori femeilor. Între cele două sexe există un permanent echilibru, doar împreună asigurând harisma înmulţirii neamului omenesc şi perpetuarea Bisericii. Bărbatul nu trebuie să se trufească cu statutul lui în ierarhia bisericească, pentru că şi femeia are rolul său esenţial prin statutul de soţie şi mamă din cadrul familiei. Iar dacă la creaţie femeia a fost făcută din bărbat, Dumnezeu a rânduit ca tot restul istoriei omenirii, bărbatul să se nască din femeie. Sfinţii Părinţi arată că, deşi femeia a căzut prima, Eva ascultând de îndemnul diavolului şi încălcând porunca lui Dumnezeu, Hristos a restabilit statutul femeii primind să se nască din Fecioara Maria, a doua Evă, care a împlinit porunca Domnului.
Prin urmare, raporturile dintre bărbat şi femeie trebuie privite în creştinism numai prin prisma dragostei şi armoniei autentice. Demnitatea femeii e la fel de importantă ca a bărbatului, doar că acestea două se arată în moduri diferite, stabilind o complementaritate.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius