EMINESCIANA, ACUM ŞI DE-A PURURI - CEZARINA ADAMESCU

[adamescu cezarina victoria]

EMINESCIANA ACUM ŞI DE-A PURURI

 

 

CEZARINA ADAMESCU

 

 

INVOCAŢIE:

Vino-mi-te, vino iară,
şi te adă,  adă-mi-te,
să aprinzi o stea amară
dintre stele nemurite.
* * * * *
Adu-mi viaţă din murire,
trage-mi cerul în priviri,
Mlajă întru nălucire
Pân’ la primele iviri
* * * * *
Ale tainicei Selene
Raiul înviind în gând,
când se prăbuşeşte-n vene
Sângele de dor, plângând…
* * * * *
Vino, palide Luceafăr,
ca pe valuri reci călcând
din imperiul încă teafăr
părăsit de nu ştiu când.
* * * * *
Vino să-mi aduci prinosul
şi pe frunte-aşează-mi laur
vin cu Dumnezeu Hristosul
pacea s-o presari pe plaur.
* * * * *
Nici nu ştiu cum să te-mbii
să-mi cobori, Luceafăr, dară,
Mort frumos cu ochii vii
şi cu sufletul pe-afară.
* * * * *
Şi mai adu-mi, strop de rouă,
apă vie şi nectar.
Să-mi acoperi – pleoape – două
cu parfum din flori de har.
* * * * *
Vin, pe buze cu mineiul
cu icosul şi psaltirea
şi mai adu-ţi martor, Teiul
să mă-nveţe ce-i iubirea.
* * * * *
Adu-mi plopul cel stingher
“Lacul codrilor albastru”
adu-mi cântecul de ler
înălţat în crug de astru
* * * * *
Că-n grădinile celeste,
Al Veronei sfânt Emin
Ne va fi, ne-a fost, ne este
Românesc destin. Amin!

 

Gerar, 2010

____________

C R U G

Îmi aţipesc toţi greierii  pe sân

Robiţi de taină şi de grabnic cântec.

E prea rotund prezentul să-l amân

Şi să-mi alung simţirile din pântec.

* * * * *

Să nasc, aş vrea, din dragoste plămadă,

Hyperioni rătăcitori, plăpânzi,

Nemuritori când anii stau să-mi cadă

Hlamidă peste umerii rotunzi.

* * * * *

Şi ascultând al timpului meu bucium

Să mă predau statornică, supusă,

Nemuritoare cumpănă de zbucium

De mreaja apei să mă las sedusă

* * * * *

Să răscolesc zenitul cu lavanda

Sărată din ţărâna obrintită

Şi unei mânăstiri să fiu ofranda

Ca Ana lui Manole înzidită.

_____________

PREŢUL NEMURIRII

Cobori din vis ca din străveche rună

Cum ochiul de Luceafăr luminează

Întreaga boltă de simţire trează

Şi lauri veşnici fruntea-ţi încunună.

* * * * *

Străbaţi genune şi te-ntrupi aieve

Cutrierând adâncuri răcoroase

Şi te-nsoţesc ondine luminoase

Născute chiar dintr-ale apei seve.

* * * * *

Se risipesc în urmă tulburi nouri

Şi zvonuri de daimonic frig, hlamidă

Desăvârşesc privirea ta lividă

Şi blânde se aud pe rând, ecouri;

* * * * *

Te rătăceşti fecund în somnul firii

Străluminând o lume fără seamăn

Alături de Hyperionul geamăn

Născând un vis cu preţul nemuririi…

____________

ORICÂT AŞ MURI

Şi iarăşi devin anonima

captivă năucitorului vis

-travesti-

cum numai Hyperionului  sunt

rătăcită cu faţa spre Cruce.

* * * * *

Convoi de luceferi

blând mângâindu-mă

şi înstelându-mă-n frunte

c-un semn minuscul

dovadă că

-oricât aş muri –

MĂ VOI NAŞTE

în acelaşi misterios labirint

rătăcindu-mă…

______________

RUGĂ EMINESCULUI

Fie să nu mă tămădui-tămăduiesc

de harul ceresc;

să nu mă mai simt navigând

singură într-o barcă,

leoarcă de vise de parcă

mi-ar fi izvorât ape vii

din sânii-copii;

şi-aş călca peste valuri

ca pe spinări de dacice dealuri

nici tare, nici blând

îngânând un descânt

cu rădăcini în pământul cel sfânt.

* * * * *

Albastrul halo

să mă înconjoare

ca pe fecioare

atunci când visez

că alăptez

Duhul Frumosului şi al Miraculosului

că alăptez pe Însuşi Mesia

pogorându-se în chiar Poesia

cea căreia tot mai smerită mă-nchin

în Numele Tatălui

şi-al Fiului

şi-al Sfântului Duh,

Amin!

_______________

LERUI LER, EMINULUI…

Şi-am zis Ler şi flori de ger

Stelele sclipesc pe cer

Fiecare-un giuvaer

Dintr-un unic colier.

* * * * *

Şi-am zis Ler şi flori de stea

Dintre stele, doar o stea

Dinspre Răsărit  porneşte

Pe Luceafăr îl vesteşte.

* * * * *

Bune meşter lutier,

Fă-mi arcuş de menestrel,

Dă-mi noian de diafan

Nelumesc şi netrupesc,

În Înaltul pământesc

Să mă nasc şi să trăiesc cu

Sfântul dor de Eminescu…

* * * * *

Asta-ţi cer şi asta sper

De la tine, Lerui-Ler

Să-mpart stropii vinului

Sângelui  Eminului…

 

CEZARINA ADAMESCU

15 iunie 2011