Cine a fost OSHO şi ce voia el

[Miron Manega]

 

Celebrul lider spiritual Osho, care a declanşat, în anii '70, un veritabil curent mondial de meditaţie, este, de fapt, un sofist modern, al cărui Dumnezeu este Existenţa. Osho judecă spiritualitatea cu instrumentele logicii formale, care aruncă în derizoriu însăşi spiritualitatea.

 

În demonstraţiile sale sofistice nu se sfieşte să apeleze la literatura patristică creştină, folosind pildele în sensul care-i convine. Într-unul din cursurile sale de meditaţie, spre exemplu, povesteşte despre un sfânt care, urmând pilda Mântuitorului, după ce a fost lovit în obraz, a întins şi celălalt obraz. Agresorul, care era „chitit” să-şi ducă treaba până la capăt, l-a lovit din nou, dar mult mai puternic. În clipa aceea, sfântul şi-a suflecat mânecile şi l-a luat la bătaie pe agresor, care a rămas perplex de reacţia victimei. Întrebat de ce a procedat aşa, sfântul a spus că în pilda modelului nu era prevăzută situatia lovirii celui de-al doilea obraz. Deci, neexistand şi al treilea obraz pe care să-l întindă, a considerat că e liber să ia o decizie personală. Ceea ce a şi făcut. Osho a interpretat pilda în sens critic, adică arătând insuficienţele moralei creştine, care e statică şi limitată, nu dinamică şi nuanţată. Or, asa cum vedem si in scrierile parintelui Staniloaie, sau ale lui Nicolae Steinhardt, crestinismul ortodox tocamai asta precizeaza: nu exista pilda, solutie sau raspuns spiritual care sa fie valabil pentru doua persoane diferite, asa cum nu exista merit pamantesc care sa nu se poata transforma in cel mai greu pacat spiritual. Ceea ce pentru unul poate fi un raspuns, pentru altul poate fi o fundatura. Ceea ce pentru unul poate fi medicament, pentru altul poate fi otrava. Daca e sa interpretam in cheie crestina pilda citata de Osho, am putea intelege din ea ca nici obrazul nu poate fi oferit la infinit pentru a primi lovituri, nici loviturile nu pot fi aplicat la infinit fara sanctiune. Dovada, chiar cazul lui Isus: s-a lasat batut de evrei, e adevarat (adica a acceptat lovirea primului obraz), dar pentru ca a fost chinuit si rastignit pe cruce (ceea ce putem considera a fi lovirea mult mai violenta a celui de-al doilea obraz) i-a pedepsit pe vecie. Nu cu ura, dar cu fermitate justitiara. Deci Osho foloseste morala crestina, prezentand-o ca opozabila chiar crestinismului, ceea ce nu e tocmai corect. Dar, sub rezeva prudentei si a aplicarii „filtrului” crestin, discursurile si scrierile lui sunt instructive si fascinante, ca si scrierile sofistilor antici.

Osho, sau Rajneesh Chandra Mohan Jain, cunoscut si sub numele de Acharya Rajneesh (in anii ’60) sau Bhagwan Shree Rajneesh (in anii ’70-’80) a avut o biografie tipica unui guru modern. S-a nascut in Kuchawada, India, la 11 decembrie 1931; tatal sau a fost negustor de haine si apartinea religiei Jaina. In 1946, Osho are experienta primului sau satori. De-a lungul anilor experientele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde. La varsta de 21 de ani a atins – zice-se - iluminarea, cea mai inalta culme a constiintei omenesti, in perspectiva budista. In acel moment, spune Osho, biografia lui exterioara a luat sfarsit; de atunci el a trait o stare de totala unitate cu legile intime ale existentei. In plan exterior, si-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasa de Filosofie. A fost Campionul dezbaterilor pe intreaga Indie si a castigat Medalia de Aur. Dupa terminarea facultatii, este numit profesor de filosofie la Colegiul Sanskrit din Rajpur si apoi la Universitatea din Jabalpur. Intreprinde calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in dezbateri publice. In 1966 Osho demisioneaza, pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul modern in arta meditatiei. Incepe sa conduca tabere de meditatie; se adreseaza curent unor multimi de 20.000- 50.000 de persoane, in cadrul adunarilor ce aveau loc in aer liber. In 1974 este inaugurat ashramul de la Poona. Influenta lui spirituala este de nivel mondial. Grupurile de terapie existente in jurul lui Osho in acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala. Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche : "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire, gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei" si "total binecuvantat de existenta". Osho a incetat din viata la 19 ianuarie 1990; fara sa fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor sai ca "existenta a hotarat ca i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede ca a ramane in limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Inainte de a muri, a mai spus: "Va las visul meu."

 

 

Sursa: www.certitudinea.ro