De ce mint femeile

[Miron Manega]

 

Este imposibil de dat un răspuns exact şi cuprinzător la această întrebare incomodă şi neliniştitoare. Cu atât mai mult cu cât nu este decât un caz particular al unui teritoriu tematic mult mai vast: de ce mint oamenii?
Pe de altă parte, trebuie făcută distincţie între minciună şi restricţie morală. Când un om nu suportă un anumit adevăr este mai bine să i-l ascunzi, decât să i-l spui în faţă şi să-l distrugi. Dar, atenţie! Această distincţie, minciună/ restricţie morală, poate fi oricând folosită ca pretext pentru acoperirea unei greşeli voluntare şi, eventual, pentru perpetuarea ei.

 

Deci, de ce mint femeile? Din raţiuni metodologice, vom împărţi domeniul în două categorii: minciuna comună şi minciuna complexă.
Minciuna comună. Caracterizează majoritatea cuplurilor, atât în aspectele domestice, gospodăreşti, cât şi în cele sexuale. Femeia declară întotdeauna mai multe cheltuieli decât au fost în realitate, ciupind la fiecare coş zilnic o sumă oarecare pentru a-şi satisface, fără ştirea bărbatului, un moft oarecare. Acelaşi tip de femeie îşi înşală soţul sau iubitul din motive similare, adică pentru satisfacerea propriei plăceri, cu bărbatul pe care i s-a pus pata. Evident, dacă şi acela vrea.
Cuplul acesta se înscrie în tipologia clasică: ea curvă, el fraier. Există şi situaţia particulară în care el (fraierul) cunoaşte realitatea contextului şi o acceptă din motive pe care le vom analiza cu altă ocazie.

 

Minciuna complexă este specifică relaţiilor de cuplu motivate sentimental sau psihologic. Adică cei doi tind să se iubească sau chiar se iubesc cu adevărat, ceea ce le conferă o mare libertate de manifestare, atât în relaţia strictă, cît şi în raporturile personale cu ceilalţi. Paradoxal, acest tip de relaţie impune restricţii mult mai mari şi mai serioase pentru că, fiind vorba de iubire, orice minciună îi poate afecta esenţa.

 

"Sunt foarte cuminte, îi spunea o fată unui băiat, la debutul relaţiei lor, care se anunţa foarte serioasă. De câteva luni nu m-am culcat cu nimeni". Era adevărat. Fata nu se mai culcase cu nimeni, deşi avea obiceiul ăsta, chiar şi când era angajată într-o relaţie. Şi totuşi minţea, pentru că, în realitate, conjunctura era cea care nu favorizase nicio aventură iar atunci când prilejul se ivise partenerul a avut o... pană. Deci, realmente nu se întâmplase nimic. La nivelul primei categorii (minciuna comună) fata spunea adevărul, dar la nivelul celei de-a doua categorii, minţea cu neruşinare. Şi era conştientă de lucrul ăsta, pentru că pretenţiile relaţiei impun în conştiinţă distincţii clare între adevăr şi minciună.

 

O femeie care ia în serios o astfel de relaţie, o face din două motive: ori este realmente implicată emoţional, ori e fascinată de ideea de a fi iubită la nivel înalt. Încercând să se încadreze în standardele unei asemenea iubiri, femeia minte, dar altfel decât în cuplul prezentat anterior.
În varianta casnică, de pildă, ea "raportează" cheltuieli mai mici decât cele reale, ca să nu-şi facă bărbatul cince-ştie-ce impresie despre ea.
În varianta "free", e continuă să cocheteze, să flirteze cu alţi bărbaţi (relaţia cu iubitul ei îi conferă această libertate) dar şi să cedeze, ceea ce nu mai este permis. Aşa că, neputând să conserve esenţa iubirii, femeia îi păstrează aparenţele. Eventual prin minciună sau, şi mai rău, prin jumătăţi de adevăr.

 

Iubirea nu poate fi mimată însă la infinit. La un moment dat, trece la "represalii", pedepsind-o pe femeia care o transformase pe ea, iubirea, în look de conjunctură sau de complezenţă. Cum? Simplu: apare brusc în locul în care ea doar se declarase a fi. Dar... după ce relaţia s-a frânt. Această pedeapsă poartă numele de iubire fără speranţă.

 

Deci, excluzînd situaţiile vulgare sau diversele forme de oportunism ieftin, de ce mint femeile, atunci când mint?
Răspunsurile sunt mai multe, dar converg spre aceeaşi concluzie. Orice femeie simte nevoia să fie frumoasă. Podoabele amplifică şi înnobilează frumuseţea. O femeie care a aflat că iubirea încoronează, pofteşte la coroana iubirii, vrea să fie regină cu orice preţ. Îşi doreşte pentru ea, pentru colecţia ei de amintiri rare, acest titlu, iluzoriu de fapt. Iar pentru acest titlu este capabilă de orice, inclusiv să mintă. În concluzie, femeile mint din acelaşi motiv pentru care vor să fie frumoase: de dragul imaginii.

Autor: MIRON MANEGA

 

Din volumul DE CE URÂM FEMEILE?

Editura Ştefan, Tel. [phone], e-mail: [e-mail]

Sursa: www.certitudinea.ro

 

[Nicoleta Cimpoae]

Cred ca subiectul este, de fapt, mult mai complex ... S-ar putea scrie chiar si o carte pe tema asta :)