Calendar Ortodox - 15 octombrie 2023

[altmariustotal ortodox]

Sfantul Mucenic Luchian

Sfantul Mucenic Luchian s-a nascut din parinti nobili, in cetatea Samosata (Siria). Ramas orfan la varsta de 12 ani, si-a daruit averea saracilor.

De tanar se hranea doar cu paine si apa o data pe zi, iar uneori nu gusta nimic toata saptamana. Datorita invataturii si sfinteniei sale a fost hirotonit preot in Antiohia. A indreptat multe texte evreiesti, pe care ereticii le strambasera.

Sfantul Luchian s-a aflat pe lista celor pe care imparatul Maximian dorea sa-i omoare in vremea persecutiilor. In timp ce era adus spre a fi judecat, converteste  la crestinism 40 de soldati, persoane care vor primi moarte muceniceasca. Sfantul Luchian a fost aruncat in temnita si supus regimului de exterminare prin infometare.

Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, au venit cativa crestini in temnita unde era prezent Sfantul Luchian cu paine si vin. Cand acestia l-au intrebat unde anume sa puna painea si vinul pentru savarsirea Sfintei Liturghii, acesta le-a raspuns: "Pe pieptul meu sa le puneti si va fi pristol viu al Dumnezeului celui viu". Si asa s-a savarsit dumnezeiasca Liturghie in temnita, pe pieptul sfantului. A doua zi de la acest minunat eveniment, a trecut la cele vesnice.

Amintim ca pe mormantul Sfantului Luchian, Sfanta Elena, mama Sfantului împarat Constantin cel Mare, a ridicat o biserica.

Troparul Sfântului Mucenic Luchian
Glasul 4
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfântului Mucenic Luchian
Glasul 2
Pe cea întru rugăciuni.
Pe cel ce a strălucit mai întâi în pustnicie şi apoi s-a luminat prin chinuri, toţi să-l cinstim pe Sfântul Mucenic Luchian cu cântări întru mărire, ca pe un luminător prealuminos, care nu încetează a se ruga pentru noi toţi.

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfintilor Savin si Vars, episcopii;
- Sfantului Cuvios Eftimie cel Nou;
- Icoanei Maicii Domnului 'Sporitoarea granelor'

Potrivit Sinaxarului Sfintilor de pretutindeni, Editura Cartea Ortodoxa, tot astazi facem pomenirea:
Sfântul Mc. AGILEU, care a pătimit în Cartagina (cca +300);
Sfânta Cuv. AURELIA, pustnică din Strasbourg (Franţa, cca. +383);
Sfântul Ier. ANTIOHIE, episcop de Lyon (Franţa, sec. V);
Sfântul Ier. CANNATUS, episcop de Marsilia (Franţa, sec. V);
Sfântul Ier. SEVER, episcop de Trier (Germania, cca +455);
Sfântul Mc. FORTUNAT din Roma (+537?);
Sfântul Cuv. LEONARD, pustnic (Franţa, cca +570);
Sfânta Cuv. TECLA din Anglia, (cca. +790);
Sfântul Cuv. EFTIMIE cel Nou din Tesalonic, monah în Muntele Athos (+894);
Sfântul Cuv. ODILO, călugăr în Franţa şi stareţ la Stavelot-Malmedy (Belgia, cca +954);
Sfântul Mc. CAUST din Spania, care a fost martirizat de saracini în Franţa (+1003);
Sfântul Sf. Mc. BRUNO-BONIFATIE, arhiepiscop de Mersburg (Germania, +1009);
Sfânta Cuv. WILLA, monahie la Nonnberg (Austria, cea +1050);
Sfântul Sf. Mc. LUCHIAN (sau LUCIAN), preot la Pecerska (+1243);
Sfântul Ier. IOAN, episcop de Suzdal (+1373);
Sfântul Ier. DIONISIE, arhiepiscop de Suzdal (+1384);
Sfântul Sf. Nou Mc. SIMEON (Koniuhov), preot (Rusia, +1918);
Sfântul Sf. Nou Mc. VALERIAN (Novitsky), preot din Telyadonich (+1930);
Soborul Sfinţilor Sfinţiţi 23 de Noi Mucenici din Bielo-Rusia: SERAFIM, arhiepiscop (+1945),

Protopopii: ALEXANDRU,
VLADIMIR(+1938), PORFIRIE,
VLADIMIR(+1932), LEONID, MIHAIL,
DIMITRIE, MATEI (+1950), VLADIMIR,
IOAISI, VLADIMIR, SERGHIE,
PORFIRIE (+1 937), MIHAIL,

Preoţii:
VALERIAN (+1930), IOAN, IOAN,
VLADIMIR (+1 933), NICOLAE, VLADIMIR (+1933),
DIMITRIE, PETRU (+1930),
şi NICOLAE diaconul;
Sfântul Ier. ATANASIE (Saharov), episcop, de Kovrov şi mărturisitor (+1962);
Sfinţii Mc. MODEST şi LUPILLIA din Capua (Italia).

Maine, facem pomenirea Sfantului Mucenic Longhin Sutasul.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Sfantul Eftimie cel Nou

Mareste imaginea.

Cuviosul Eftimie cel Nou este cinstit pe 15 octombrie. Sfantul Eftimie s-a născut în zona Ancyrei în anul 823 din părinți credincioși, la botez primind numele de Nichitas. La vârsta de șapte ani a fost părăsit de tatăl său, și la vârsta de șaptesprezece ani s-a căsătorit cu Eufrosina și a dobândit o fiică Anastaso. Dorind o viață de nevoință, și-a lăsat bogăția rudelor și a plecat în taină în Olimpul Bithyniei, unde ucenicește pe lângă sfinți asceți și poartă schima monahală, schimbându-și numele în Eftimie.

După douăzeci și cinci de ani de nevoință, vine în Sfântul Munte Athos, ca să-și continue suișurile sale monahicești cu mai mare asprime.

Primii trei ani i-a petrecut închis într-o peșteră - pe lângă Nea Schiti de astăzi. Drept hrană avea ghinde, pomișoară și castane. Ascultând întotdeauna de sfaturile bătrânilor simiofori a dobândit faimă de mare nevoitor. Pentru un scurt interval de timp a trăit afară din Tesalonic ca stâlpnic. Pe mulți i-a întărit cu cuvântul său blând și i-a vindecat cu harul său. Tulburările care-i veneau de la mulți l-au întors în liniștea Athonului. Dar nici aici nu l-au lăsat minunații lui monahi în iubita lui liniște. Astfel a fost silit să se îndepărteze din nou în locuri necunoscute și neumblate, în insula Sfântului Eustratie și apoi, în urma raidurilor piraterești, în Vrasta Halkidikis de astăzi. Acolo a construit o lavră și a dobândit mulți ucenici. În final, a întemeiat, în jurul anului 870, o mănăstire de călugări, a Porumbeilor, lângă Tesalonic, și mai târziu, o a doua, de maici, unde s-au înstrăinat de lume mama sa, sora lui, soția lui și doi nepoți.

Și-a cunoscut mai dinainte sfârșitul și s-a retras în insulița Iera (Sfântă), care se află la intrarea în golful Pagasitic, și acolo și-a dat duhul multnevoitorul cuvios făcător de minuni (898). Imediat cinstitele sale moaște au fost mutate la Mitropolia din Tesalonic ca o aleasă binecuvântare (899). În 1986 se aflau în mănăstirea Porumbeilor, unde sunt închinate și astăzi.

Viața Cuviosului Eftimie a fost scrisă cu dragoste de ucenicul lui, Vasile, Episcopul Tesalonicului, care este și alcătuitorul slujbei sale. Paraclisul lui l-a făcut H. M. Bousias. Potrivit biografului și imnografului său, Cuviosul Eftimie este caracterizat ca un mare nevoitor, a cărui faimă a ajuns de timpuriu foarte departe de Sfântul Munte. Când a venit în Tesalonicul cel iubitor de Hristos, de monahi și bogat în mucenici, întregul popor l-a întâmpinat ca pe Ilie Tesviteanul, îi sărutau mâna și credeau că se sfințeau. Considerau că odată cu sărutul sfânt unul transmitea binecuvântare celuilalt. Pe mulți i-a îndreptat la virtute, cât timp a rămas acolo, și pe mulți i-a făcut, prin învățătura lui, să se facă monahi, pe care i-a slobozit din bolile sufletului și ale trupului. Ucenicii lui se distingeau prin viețuirea lor cerească și plină de virtute, și trăiau în trup ca unii fără de trupuri. Locuitorii din Halkidiki îl primeau ca pe un înger coborât din corturile cerești. Celor ce îl ascultau le transmitea cu ușurință noua și vechea învățătură, încât toți se minunau de înțelepciunea lui și erau uimiți să spună cum Duhul Sfânt mișca limba lui ca pe cea a Sfinților Apostoli.

Râvnitorii lui ucenici au păstrat duhul lui ascetic.

Printre ei se disting: „de Dumnezeu fericitul Teostirict”, Onufrie, „vestitul ascet”, Ignatie, Gheorghie, Efrem, Pavel, Vasilie, nepoții lui, Metodie și Eufimia, care s-au călugărit la cele două mănăstiri pe care le întemeiase el însuși, Cuviosul Vasile, biograful lui, și proprii lui frații Simeon și Teodor.

Moise Aghioritul,
Sursa: Sfinţii Sfântului Munte, Editura Mygdonia, Karyes, Sfântul Munte, 2008

.

.